13,885 matches
-
Durrell și Henry Miller. Dar, precizează Liviu Antonesei, "dacă există întîmplare în această asociere de lectură - cărți de genuri diferite, scrise de autori diferiți, cu tematici dominante foarte variate -, această Ťîntîmplareť nu este decît o impresie de primă instanță, o iluzie legată de modul curent în care obișnuim să gîndim literatura, universul și timpul, precum și de modul eronat în care înțelegem libertatea. Teza mea este inversă, și anume că asocierile dintre cărți în actul lecturii nu sînt prin nimic întîmplătoare, dacă
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
Monumentul public și cultul eroilor În cei paisprezece ani care s-au scurs de la prăbușirea structurilor și a instituțiilor comuniste din România, nimic nu a cunoscut o manifestare mai dezlănțuită (nici măcar lăcomia și raptul economic) decît năzuința reprezentării simbolice și iluzia proiecției în eternitate. De la victimele celor cincizeci de ani de teroare comunistă la supraviețuitori și de la victimele recente, din decembrie �89, la răniți și la urmași, ca să nu mai punem la socoteală și scadențele timpurilor istorice, s-au întrecut cu toții
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
al obsedantului deceniu. Cu o materie epică alcătuită din corespondență, memorii, articole de ziar și proză, Logica este autobiografia hibridă și parțială a lui Radu Cosașu, dramatică prin onestitatea, intransigența și sarcasmul cu care își sondează conștiința chinuită de crezurile, iluziile, îndoielile și apoi dezamăgirile tinereții comuniste. Dacă înainte de '89, Supraviețuirile puteau fi considerate drept o literatură a autodenunțului, la reeditarea în postcomunism aceste cărți devin mai degrabă un "testament" de tinerețe. Un autodenunț reluat în fața nepoților parcă are altă miză
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
ducea la o melodramă mediocră sau la duplicitate împotriva firii." Radu Cosașu nu țintește gloria curajului de a-și fi recunoscut atât de categoric greșelile și lașitățile, cu atât mai puțin nu așteaptă compasiune pentru tinerețea lui trădată de o iluzie uriașă și, în nici un caz, nu încearcă să bagatelizeze gravitatea ideologiei atât de nocive a epocii sau, și mai rău, să umanizeze cumva însuși comunismul. Tânărul Cosașu a crezut și cu cât a crezut mai sincer cu atât dezamăgirea s-
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
nu poate reține ce i se întâmplă decât 24 de ore; ea retrăiește constant ziua în care a avut loc accidentul, ajutată de tatăl și de fratele ei... Dar Henry, după ce o cucerește zi de zi, se hotărăște să spulbere iluzia, din nou în fiecare zi, cu ajutorul unei casete, și apoi, cu ajutorul unui jurnal ținut de Lucy. Speranța că personajul care suferă de pierderea memoriei își va transcende amnezia și-și va aminti momente cruciale era sortită eșecului într-un film
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
copilărie și din pubertate. Acțiunea petrecută în cerebelul lui Joel e un prilej pentru manifestarea inventivității vizuale impresioniste a lui Gondry, faimos pentru realizarea de videoclipuri (Bjork): el nu redă dispariția memoriei printr-o multitudine de efecte speciale, ci prin iluzii optice, la nivelul decorurilor (o casă care se prăbușește peste protagoniști, cotoare de cărți de pe care se șterge titlul, imaginea panoramică a unei gări din care oameni sunt șterși) și al montajului. În final, știința câștigă: Clementine dispare din memoria
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
sugestiv. Secolul este altul, timpul nu mai are ritm și coerență, binele și răul nu mai pot fi separate, criteriile s-au contaminat, lumea însăși pare scăpată de sub control, e confuză, contrariantă, străină de-a binelea, limitele s-au fluidizat, iluziile sunt imperceptibile, iar efortul de căutare a unui sens pur a devenit chiar ridicol. Pentru un poet aflat mereu în avangarda expresiei moral-etice a timpului său, noua stare de lucruri marchează o adevărată derivă personală plină de amărăciune și dezamăgire
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
așteptările cititorului de poezie postmodernistă. Un delicat poem precum Câteva puncte (probabil cel mai frumos din toată cartea) e fără vârstă, fără gen și dincolo de orice curent. În fond, adevărata sursă a emoției lirice din Refluxul sensurilor este tocmai dureroasa iluzie, efemeritatea tristă, riscul de insignifianță al scrisului poetului în raport cu timpul și cu Istoria: "Trecătoare operă/ ca o foaie de hârtie/ pe o apă curgând/ mereu în altă direcție,/ neavând nici o importanță/ cine a pus hârtia acolo/ și dacă a scris
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
de insolubilă parcăť". Iubirea reprezintă pentru Fred o "bucurie a minții", o experiență "la rece", proiectată cu superbie pe ecranul absolutului. Realul nu-l interesează, căci "sentimentul" pentru doamna T. e o latență veșnică, deci o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la moartea care e suspendarea
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
a experienței ce și-a propus-o. Asupra irealității produse de mașina pneumatică a inteligenței ce-a vidat Erosul de viață, biruiește scrisul, traducerea în act a pasiunii virtuale, reîntoarsă la viață pe planul său simbolic. "Scrisul, el însuși o iluzie a trăirii, este mai viu, mai puternic decît realitatea". A treia, în sfîrșit, postură a Erosului camilpetrescian e întrupată de George Demetru Ladima, care nu ni se pare neapărat, precum doamnei Petraș, "varianta deviată, aberantă a lui Fred Vasilescu", ci
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
suprafață alunecoasă ale cărei sclipiri pot fi strălucirile sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi purtătoarele unor înțelesuri secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își schimbă deseori tonalitatea, nivelurile discursului sunt multiple
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
omul invizibil, nervii, arterele, mușchii și pielea. Bineînțeles, textuale. Corporalitatea, cu tot cu cele 10 kilograme în plus ale ei (ale lui S.), e difuză, împrăștiată printre caracterele negre, tipografice, ține de livresc. Senzația de viață, de lume vorbită, pipăită și simțită, iluzia de frescă socială văzută de la geamul autobuzului suburban induc în eroare. Sorin pretinde, cu nonșalanță, că face reportaj. Că înregistrează sec, (oarecum) obiectiv, cu seriozitatea jurnalistului și cu acribia antropologului. De fapt, el face proză, ficționalizează, recuperează, literar și cultural
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
din Germania și Spania pînă-n Canada și S.U.A. Dar studenții... Cei de la filosofie sînt, firește, cu pretenții, chiar dacă cei mai mulți nu știu să facă o frază corectă. Eu încep în fiecare an cu un mare elan și cu o puzderie de iluzii, dar în sesiune, cînd le corectez lucrările, mă calmez: bravii mei studenți nu pot construi o frază, fac greșeli de ortografie, și, bineînțeles, nu învață nimic. Facultatea de Filosofie îi smintește: pentru că studiază filosofia universală - iar cu mine doar filosofia
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
care să concretizeze mesajul, să-l ordoneze. Construcția barocă devine obositoare, se încep multe căi, se apucă multe fire și puține sînt conduse pînă la capăt. E o filozofie întreagă pe scenă, simbolistica oglindirii și a oglinzii, sufletul vîndut în schimbul iluziei că tinerețea este veșnică, budoarele luxoase ale plăcerii și voluptăților, rama aurie, prețioasă care închide corporalitatea poleită a adorației, halatele ŕ la japonaise, opulente, purtate în intimitatea locuințelor. La fiecare palier al spectacolului se adaugă, nu se simplifică. Luate în
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
elementele de decor ale scenografului Andrei Both sau unele dintre costumele Doinei Levința sînt extraordinare, nasc imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm, unul dintre pereții unui spațiu, fie el cameră, salon, teatru se luminează uneori emoționant, desenînd ipostaze ale iluziei florale a paradisului. Jocul cu transparențele și opacitățile, cu oglindirile, cu succesiunea de oglinzi care glisează la vedere și aduc sau iau personaje, povești, situații, care separă și definesc spații de joc, întărește ambiguitatea textului, estompează, uneori, ca un văl
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
vedem împreună luminile, poate și fiindcă ne vine greu să acceptăm cît de tragică este viața. Al.Ș.: Este o confesiune impresionantă. Înțeleg, acum, ce înseamnă literatura pentru tine. Dar cititorul este nemilos. El nu ia în considerare speranțele sau iluziile pe care le investești în scris; pentru el contează numai rezultatul. Dacă o carte îl plictisește, nu se lasă înduioșat de eventualul devotament al autorului față de literatură, de sacrificiile pe care acesta le-a făcut ca să se dedice scrisului; aruncă
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
mai atrăgătoare. Ce poți spune despre textele tale din acest punct de vedere? Cuceresc publicul? Se bucură de succes? Să nu-mi răspunzi, cu ipocrizie, că nu te interesează succesul! D.F.: Toată lumea este nemiloasă, nu numai cititorul. Peste speranțele și iluziile noastre, chiar și fără să fie literare, ajung să calce și cizmele murdare ale cutărui aparat politic represiv, și coturnul persoanei iubite care ne refuză. Uneori poți deveni nemilos mînuind cele mai bune intenții. Și deseori indiferența folosește același limbaj
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
tristețe mută, dincolo de care nu pătrunde nici un zîmbet, pentru ei lumea se sfîrșește în fiecare zi, iar așteptările nu au nici un rost pentru că nu vine nimeni. Din cînd în cînd ridică receptorul și formează un număr. La capătul celălalt e iluzia unei lumi care ascultă și singura lor șansă să știe dacă mai contează" (p. 125). Fiind în permanent contact cu dramele celorlalți, jurnalistul ajunge să mediteze și la propriul său destin, la eșecurile care stau în spatele unei cariere publice de
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
În acest context a înregistrat pe bandă magnetică și o lungă conversație cu doamna Crisula Ștefănescu, cea care, la vremea respectivă, activa în cadrul departamentului de documentare al postului de radio "Europa liberă". Transcrierea acestui amplu dialog dă substanța volumului Teroarea iluziei. De ce a așteptat Crisula Ștefănescu vreme de 15 ani pentru a face public textul acestui interviu? Ce relevanță mai poate avea el astăzi cînd evenimentele legate de revoluție au fost de multă vreme clasificate (niciodată la modul oficial), iar societatea
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
Danilo Ki� etc. Un alt membru notoriu al grupului, Vaclav Havel, nu a participat pentru că se afla în închisoare (pentru întreaga activitate a grupului "Gulliver", vezi volumul lui Augustin Buzura, Tentația Risipirii, Editura Institutului Cultural Român, 2003, pp. 64-73). Teroarea iluziei este un testimoniu necesar despre preocupările și dilemele scriitorilor dinainte de 1989, făcută de unul dintre prozatorii de forță ai literaturii române de după cel de-al doilea război mondial. O carte în care se simte pulsul unei epoci, din fericire, definitiv
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
e că el produce aceste imagini ș"chipurile", n.n.ț cu o mereu prezentă conștiință a limitei, evitând tendința de a se iluziona". Poezia lui Blaga marchează astfel - pentru a parafraza o sintagmă dragă criticului - "ruptura de utopia modernistă", de iluzia limbajului oracular, capabil să instituie lumi imaginare. Într-o asemenea lectură, lirica blagiană se apropie surprinzător de ceea ce Gh. Crăciun numea "poezie tranzitivă". Numai că - și aici survine drama creatorului -, încercând a-și reapropria universul, poetul continuă să-l descrie
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
întîlni, mereu așteptatului Godot? Această prezență in absentia, obsedantă, copleșitoare, un fel de axis mundi al unui univers delabrat, de la marginea lumii și a sinelui, de la frontiera insesizabilă a realității și ficțiunii, acest domn Godot, proiecție și dublu, poartă numele iluziei, speranței, morții, al unei întîlniri majore, amînată mereu. Încă o zi, încă o noapte. Încă o zi, încă o noapte. E rău, e bine? Habar n-am. Este, oricum, prilejul de a-i cunoaște pe Estragon și pe Vladimir, Gogo
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
scenei, strict, ci întreg locul. Ca pe unul adevărat, palpabil, care naște și ține atmosfera dintre cei doi, care îi însoțește, care face parte din povestea lor, din dialogul lor, din relația lor îndelungată. Face parte din ei, din vise, iluzii și deziluzii. Ca bocancii lui Gogo, ca morcovii lui Didi. În vîrful copacului stă agățat un zmeu. Bleu, mare, frumos. Privesc în sală. Pe fiecare scaun, un zmeu. Bleu, frumos. Un spațiu populat cu vise, cu iluzia zborului, a înălțării
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
ei, din vise, iluzii și deziluzii. Ca bocancii lui Gogo, ca morcovii lui Didi. În vîrful copacului stă agățat un zmeu. Bleu, mare, frumos. Privesc în sală. Pe fiecare scaun, un zmeu. Bleu, frumos. Un spațiu populat cu vise, cu iluzia zborului, a înălțării. E visul lui Didi, e visul meu? E cer, e apă, e uscat? E tot Beckett: "nu pot continua, continui"" De undeva, de oriunde, pe un culoar abia perceptibil și apoi pe un drum de lemn, ca
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
mult dragul meu cîine, și totuși ce sentiment ne întoarce gîndul înapoi, la anii tinereții noastre, unde zornăie lanțurile? înainte de Paști lui N. Zi posomorîtă deasupra unei mări cîrlionțate de valuri. Hai să poposim aici o vreme. Renunțînd la toate iluziile. Asemenea judecătorului din Iudeea, să ne spălăm mîinile înainte de masa de seară. înțeleg că aceasta-i o glumă ieftină, există însă totdeauna un sîmbure de adevăr - ce-i drept, un adevăr ieftin - în glumele ieftine, dar, într-un fel sau
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]