7,197 matches
-
pentru/ a-ți aminti de rochia doamnei/ cu cele două panglici de/ marinar pe solduri și de/ salvarii-nflorati pînă-n pămînt/ nu-i așa că nu arată deloc deloc/ rău si-ai avea chef să chiar/ recitești în întregime textul" (Ars). Imaginarul sau e lucrat meticulos, nuanțat cu înfrigurare, pentru a fi adus în fața absurdului, ca-n fața unei oglinzi care-l absoarbe cu lăcomie, primindu-l că pe o jertfă: "de la anul o mie nu a mai/ apus soarele stă spînzurat
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
M. Kogălniceanu, B.P. Hașdeu, Titu Maiorescu, N. Bălcescu, Al.I. Cuza, Inochentie Micu, Spiru Haret, Coresi, Ț. Arghezi, M. Sadoveanu, C. Noica, M. Vulcănescu, G.E.Palade, Petru Rareș, pionierii aviației românești. Cu siguranta, Lucian Boia, de la Centrul de Istorie a Imaginarului, ar putea să realizeze un studiu incitant pornind de la această anchetă care, la o adică, și-ar avea locul potrivit că addenda la Istorie și mit în conștiința românească. Cele mai interesante mi s-au părut, însă, nu opțiunile previzibile
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
tem. Cum va fi, oare, citit astăzi acela pe care un munte de critică îl descrie drept monstru al preciziei literare, și implicit simbol al unui tradiționalism solid, care operează cu formule clasice, convenții limpezi, omnisciență inevitabil opresivă pentru un imaginar colectiv atît de rebel și sceptic? Întrebarea mi se pare foarte importantă și cred că ea ar fi putut constitui temelia elaborării acestor două volume. Publicarea unei cărți este, la urma urmelor, un act retoric. Prin urmare, ea trebuie să
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
concluzia lui Ion Pop cu privire la poemele ei din ultimul sfert de veac: ""Cuvintele nou născute" ale Gabrielei Melinescu din cele mai recente secvențe ale scrisului său poetic confirmă organicitatea unei opere consecvente cu sine, construite după o logică internă a imaginarului deplin articulată. E una dintre calitățile sale majore. Dar aceste texte ale ultimilor vreo douăzeci și cinci de ani aduc un plus de gravitate și profunzime, de inspirată asceză a eului confruntat tragic cu lumea și căutând o soluție de echilibru într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
simplu și mai uman, apropiindu-se de briza deschiderii, susținută de postmodernism, vindecat de patima adulării literelor-corpuri. Prin programul acestei destinderi, tensiunea acumulată din cauza brodării obsesive pe marginea valorii absolute de text se dizolvă, bule de aer oxigenând land-ul imaginar(t) al prozelor. Perspectiva scriptică, în care este solicitat mai mult ochiul (tip modernist de receptare a lucrurilor) este substituită de viziunea "globalistă" aici îmbrățișând atât textul cât și sunetul (vocile naratoriale). Se poate presupune că acestei amiciții li se
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici plutire/ sperînd un pisc de care să se bată/ și negăsindu-l poate niciodată// se trec halucinînd în amăgire// țărmul rămas de-a pururi fără mare/ reversul unui cer candid devină/ imaginar destin spre mine-nclină// văzduhul ca o peșteră de sare/ și-n deznădejdea care nu mai doare/ străin îmi e și eu îi sunt străină" (stelele-n larg cu numele lumină). Personalitatea ca atare a poetei ni se descoperă în
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
Marius Țepeș Caracterizat de către autori ca o invitație la cercetare interdisciplinară, volumul Arhitectura care nu există (imaginar, virtual, utopie), publicat de Editura Paideia în colecția Spații imaginare, reunește, șapte studii ale unor specialiști în istoria imaginarului și-a culturii, istoria arhitecturii, studiul realității virtuale și antropologie. În ciuda succesivelor schimbări ale perspectivei, fenomenul aflat în discuție este bine definit și analizat. Este vorba de orașul imaginar, surprins în cîteva ipostaze semnificative, începînd cu fabulosul Tombouctou și orașele
Utopiile arhitecturii by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17352_a_18677]
-
nici un fel de clivaj. Atît Uniunea cît și artiștii trăiau în aceeași euforie, se raportau solidar la același patrimoniu, visau în comun spații, ateliere, achiziții, expoziții în străinătate, materiale bune și tot ceea ce, prin funcțiile lui temeinic verificate în timp, imaginarul mai putea furniza. Dar de la acel punct încolo, lucrurile s-au schimbat fundamental. Între Uniune și membrii ei, pe de o parte, și între Uniune și acțiunea artistică reală, pe de altă parte, au început să apară diferențieri profunde și
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
-ntemeiază pe stratul de lavă pasional, pe acea stihială manifestare a personalității pe care am menționat-o. E o "reconstrucție" care, după cum afirmă un exeget, confirmă dispariția, în poezia modernă, a deosebirii dintre "a fi" și "a părea". Ființă și imaginarul devin una, adică un joc de flăcări temerar, reflectînd energia spiritului liric. Poetul e stînjenit de limite. Plonjînd în fascinantul haos al dezordinii fecunde, cultivînd imagini din toate registrele spațiale și temporale, se străduiește a înfrunta "spaimă" existențiala declarată, prin
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
în doi și, mai mult decît atît, al atelierului comun, le-a unificat, într-un anumit sens, demersul artistic, însă a făcut-o într-un fel cu totul special: Vasilica și Panaite Chifu sînt perfect distincți că practica propriu-zisă, ca imaginar și că viziune artistică, dar la fel de solid instalați în același discurs, unic tocmai prin faptul că este construit pe atitudini complementare. În acest sens, expoziția lor comună este consecința firească a unei stări de fapt și nu atît rezultanta unei
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
către observația denotativa și psihologizanta, nu părăsesc, nici macar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenua de amprente mentale care vin să certifice imensă bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspira, de fapt, coordonatele unei existente morale. Desprinderea de contingent, refuzul modelului și inaderenta la ordinea perisabila sînt tot atîtea modalități de a defini o aspirație unică: spre incoruptibilitatea materiei, spre
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
de studiu. Alegoria patrimoniului analizează aceste consecințe pornind dinspre arhitectură și istoria artei. Dar ce interesant ar fi, cred eu, si un studiu care să refacă, invers, binomul Petrarca-Brunelleschi: adică cercetînd felul în care vizualul a determinat anumite modificări de imaginar în concepția literară. Françoise Choay, Alegoria patrimoniului, traducere de Kazmer Kovacs, Uniunea Arhitecților din România, Editura Simetria, București, 1998, 297 pagini, preț nemenționat.
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
ruină imemoriala, de structură obosită, în pragul extincției, si de grandoare absurdă, de instalație cu o functie obscură, poate chiar tainica, si de de monstru suficient sieși, scăpat de sub orice control, după ce, în prealabil, scăpase prin eroare din preaplinul unui imaginar satanic. Oricum, acest Combinat este una dintre cele mai convingătoare ipostaze ale voinței de putere, ale nevoii de a umili, ale unei eternități abuzive, fără scară umană sau, mai bine zis, la o scară inumana și fără nici un orizont spiritual
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
că poeții mai recenți au o altă motivație a propensiunii lor negative, ca bilă neagră ce-o emit din abundetă provine dintr-un rău epocal. Chiar dacă nu putem vorbi de o finalitate polemică explicită, aceasta există în orientarea imanenta a imaginarului. E o reacție a negativului la negativ. O reacție debordanta, patetica, la adresa unei lumi, a unor instituții și moravuri alienante, impuse de regimul totaltiar ce voia să reformeze înseși temeiurile umanului, printr-o parodie a religiei pe care o refuză
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cineastului și să aflăm o rețetă: Pentru mine, apropierea de scris e, înainte de toate, vizuală. Orice demers didactic mi-e străin. Nu plec niciodată de la o temă sau de al un punct de vedere teoretic ci mă las condus de imaginar. Abia după o muncă inițial "sălbatică", intervine introducerea sensului și a coerentei! Nu mă interesează cîtuși de puțin să formulez adevăruri despre lume și societate. Urmăresc emoția, și-mi plac întîlnirile cu fapturi omenești"... Tocmai de aceea merită văzut Îngeri
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
literaturii pentru copii, dar și pentru vîrstnici înțelepți, alături de Alice în țară minunilor, de unele române ale lui Jules Verne, Peter Pan, ori de peripețiile baronului Munchhausen. Cu toate acestea, ceva le diferențiază profund de celebrele cărți pentru copii: convenția imaginarului e mult mai subtil (de fapt adult ar fi cuvîntul) propusă, e cumva șarjata uneori, iar alteori e diminuată de verosimilul întîmplărilor, un verosimil plusat dincolo de limitele unei motivații literare sau ale unei coerențe narative, în plin firesc cotidian. Ce
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
trăi în copaci, a nu coborî niciodată, e blazonul micului baron, care trece astfel prin toate ipostazele eroului de povestire pentru copii, de la micul rebel la Peter Pan și apoi la Robin Hood. De ce spun că la Italo Calvino convenția imaginarului e mai subtilă oarecum, în sensul de insesizabila, decît la mării autori consacrați gen Carol Lewis? Pentru că e cumva ancorată într-o realitate foarte simplă: cei mai mulți dintre noi, copii fiind, am trăit, fie și doar preț de mai multe sau
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
a sa, și totuși nu una complet inventată ori imaginara, ci reală, concretă, pe care o pot percepe și adulții, o lume cu care te poti... da mare. Una mult mai prețioasă decît cele invizibile, asadar. A alege să plasezi imaginarul în plin buzunar al realului, undeva la marginea lui, foarte aproape, si totusi foarte inaccesibil, acesta este mecanismul subtil al fanteziei în genul major, nu în cel minor. Alice trece în lumea de dincolo de oglindă, unde totul e altfel. În
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
al bulgărelui de zăpadă, mereu mai multe și mai minunate, această lume a copacilor mi se pare tot ce are românul mai frumos și mai seducător. Toate cele trei cărți ale lui Italo Calvino sînt construite pe acest principiu al imaginarului imersat în plină realitate. Funcționarea lui, însă, e garantată de felul în care povestea în sine e rostita, de felul cum naratorul explică, se miră și el (sau ea, în cazul Cavalerului inexistent), comentează, anticipează, se declară perplex sau copleșit
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
sau ea, în cazul Cavalerului inexistent), comentează, anticipează, se declară perplex sau copleșit de întorsăturile evenimentelor ori de greaua misiune a povestirii. Naratorii din toate cele trei cărți sînt oameni obișnuiți, lucru foarte important: ei mijlocesc glisarea de la realitate la imaginar, dînd glas propriilor lor nedumeriri, lamentîndu-si neputința, avertizînd precaut asupra felului în care au reconstituit evenimentele. În final abia își deconspira complotul la fabulație, ori se demască drept fapturi la fel de bizare ori neobișnuite că și protagoniștii povestirilor lor. Sau cel
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
versuri, vibrează la chemarea lirica, dar se constrăng să lucreze după canonul academic, reprimăndu-si preferințele, primul total, al doilea intermitent. ăntr-un singur plan se conturează o diferență majoră. Vianu ăntocmeste studii, trăiește intens ideatic, fără a se lasă purtat de imaginar. Călinescu, ăn schimb, e cucerit de predispoziții către ficțiune, conferind prioritate prozei, ăn mod deosebit românului. Paralel cu "Viața lui Eminescu", si an succesiune de "Opera lui Eminescu", recompunerea biografica include și pe I. Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, Ion Creangă și
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
Tepelea vădește o natură sensibilă, ănclinată spre tonul elegiac. Așa se explică simplitatea patriarhala a unora (destul de numeroase) secvențe ale lirismului sau, care, ca și biosul ilustrat anatomic și fiziologic (ansa la un nivel nu neapărat mai superficial al contactelor imaginarului cu sine), reflectă o nostalgie a elementarității. Poetul orădean face parte din randul acelor autori care ăncearcă a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
un neașteptat succes la publicul cât se poate de larg. Printr-un joc specular, secund, măi pur prin trecerea umbrei materiei prin oglindă abstractă a poemului, lumea că realitate este substituita cu lumea ca metaforă. an baza legii fundamentale a imaginarului poetic (enunțata anca de la Aristotel: cunoașterea prin metaforă a identității lucrurilor an diferența lor) lumea dată, impusă prin decrete de către ideologii vremii drept singură și necontestabila realitate, este preschimbata prin imaginea poetica ăntr-un univers al ficțiunii mai adevărat decât cel
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai an gestul sacru al creației. Această stranie "metafizica a artei" dominantă an deceniile șapte-opt, a iscat an rândul generației postbelice o poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori, esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice. Dacă clasicii vedeau categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic curgând an
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
productive an devenirea interioară a literaturii noastre postbelice, eliberarea poeziei de orice biografism și psihologism care, "realități" fiind, cad sub incidența determinărilor social-istorice, asadar și a concepției materialist-dialectice a fenomenelor. Poezia stănesciană din această perioadă a "momentului '68" este triumful imaginarului absolut an care mitologia eului liric populează universul poetic cu stări de spirit stranii, dureri abstracte, suferințe ale creierului, bătăi ale inimii, imagini ale timpului, viziuni ale sentimentelor, ideilor și mai ales ale poeziei an sine, himerica și golita de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]