824 matches
-
intervenției celor două procese fiziologice de bază, a excitației și a inhibiției. Soluția lui Pavlov a fost aceea a intervenției unui mozaic de interacțiune dintre o multitudine de zone excitatorii și inhibitorii din sistemul nervos central, de pe scoarța cerebrală. Soluția imaginată este plastică dar fără acoperire în realitatea funcțională a fiziologiei sistemului nervos al animalului sau al omului. Oriunde o perspectivă teoretică și experimentală se dovedește deficitară, îndată acesteia îi va lua locul o alta spre a o completa, spre a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Uexkull, refugiat în Elveția, i-a propus într-o scrisoare să înființeze în România un institut similar celui din Hamburg. I se propunea ca în acest institut să vină și dânsul, ca împreună să ducă la îndeplinire programul de cercetare imaginat înainte în comun în studiul comportamentului animal. Von Uexkull își exprima atunci deznădejdea că acest proiect al lor nu va mai putea fi vreodată continuat în Hamburgul distrus de război. M. Beniuc i-a scris că propunerea sa este cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este intepretarea simfoniei a VII-a a lui Beethoven de către Sartre: este considerată a fi în afara realui, a existenței 16. Acest mod de înțelegere a operei este caracteristic muzicii, ea nu există, întrucât se desfășoară în imaginație. Dar o operă imaginată nu poate să fie iluzorie pentru că nu are un corespondent real, avem o iluzie atât timp cât există o reprezentare a unui obiect real. Ideea de manifestare a artei în imaginație are o caracteristă mai profundă pe care o întâlnim la Schelling
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
that ontic characters are distinctly present in the represented world but also that the world that is 'dreamt' here is not truly but only quasi-dreamt". Roman Ingarden, The literary work of art, p. 218. 33 Ingarden face deosebire între spațiul imaginat și spațiul imaginațional. Spațiul imaginațional este imanent în experiența imaginațională, "it is its genuine "real part" and it cannot be removed from intuitive imaginational experience". Roman Ingarden, op. cit., p. 227. 34 Rudner identifica entitatea abstractă ca obiect de bază operei
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
așezăminte/ dinăuntru, din afară/ tăinuind vor lumina" (s. n.)29. Înainte de a zăbovi asupra ultimei imagini, să spunem că noul început convertește pe cele ce nu (mai) sunt la ființă; cele ce par pentru totdeauna moarte (apariției lumești, ca și lucrurile imaginate sau tematizate, pe scurt: voalate) se ridică transfigurate la viață 30. Precum sufletul descoperit, ele se văd nu așa cum sunt în lume, drept apariții dispărânde ale faptului de a fi, ci ca semne ale invizibilului în vizibil, după chipul lor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să-și schimbe natura; imaginile arată concentrarea, inevidentă la prima vedere, contopirea potențelor în lucrarea suverană a principiului care le pune în starea putinței de a fi. "Vâna de văzduh" sau "vergelele de aur" sunt figurile în care imaginea, deși imaginată, e doar posibilul unei zămisliri, inimaginabilul care ne pune în situația imaginării. Căci ce ne tulbură mai mult existența așezată în limitele explicabilului dacă nu tocmai neașezarea de neimaginat, de pildă niște păsări neclintite care lunecă în lumina neînțeleasă a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văile înflorite și peisajele pictate nu sunt imagini decât în vederea care "greșește". A vedea imaginându-ți că vezi, în proiecția unui act intențional, înseamnă a-ți da un obiect al vizibilului circumscris în câmpul manifestării, deja-dat ca figură a realului imaginat. Putem însă imagina ceva pornind de la ceea ce se arată în poem? Mai ales atunci când ceea ce se arată e devierea, abaterea din vedere, calea rătăcitoare a falsei vederi. Cum putem porni din nonsensul acestei derive? Văile înflorite și peisajele pictate țes
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lăuntric) și "cunoașterii în patrie" (Taborul), cea de a doua fiind termenul (eshatologic) - inimaginabil - al celei dintâi, căci "secunda se înfăptuiește față către față, or, prima, în oglindă și în enigmă, întrucât după condiția căii, nu este posibilă fără de reprezentarea imaginată" (Sf. Bonaventura, Predica "Aveți un singur Învățător, Hristos", 18, în op. cit., p. 124). 71 Eleusis (1942), vol. Veghe, în op. cit., p. 157. 72 Pentru Ioan Scotus Eriugena (în Expositiones Super Ierarchiam Caelestem S. Dionysii), în descendența cosmologiei dionisiene întemeiate pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Sf. Bonaventura în Predica "Aveți un singur Învățător, Hristos", cunoașterea pe cale nu este cunoașterea în patrie; cea din urmă "se înfăpuiește față către față, or, prima, în oglindă și în enigmă, întrucât după condiția căii, nu este posibilă fără de reprezentarea imaginată" (în Bonaventura, op. cit., p. 124). Cf. Evr. 11, 13-14; 12, 22. Iar a-l vedea pe Dumnezeu prin tine ca într-o imagine (per imaginem), spune el în Itinerarium mentis in Deum, înseamnă "a vedea prin oglindă în mister (per
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
intelectul depinde de corp în măsura în care el depinde de imagini în actul intelecției, el nu depinde ca subiect în care s-ar afla înțelegerea însăși, ci ca obiect “. Vocabularul averroist al imaginii sau mai curînd al lui intentio, concepută ca intentio imaginata sau ca intentio intelligibilis, a cărei caracteristică este aceea de a nu avea consistența unui lucru, servește scolasticii latine a sec. XIII și XIV, pentru a constitui noțiunea de esse obiectivum, adică de obiect al gîndirii conceput ca obiect reprezentat
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
4.6. "European Union" Country Club / 62 4.7. Un vis într-un alt vis / 63 4.8. Pe alte trepte ale evoluției / 64 4.9. Biologie și ecologie / 66 4.10. Spre o definiție operațională / 67 4.11. Comunitatea imaginată / 69 Capitolul III. Comunitatea Morgana / 71 1. Definiție operațională / 71 2. Markerii comunității / 72 3. Trepte și grade ale comunității / 77 4. Comunitatea calpă. Imitarea sau falsificarea principiului comunității / 79 5. Despre forța comunităților / 80 Capitolul IV. Forme pseudo-comunitare de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
relaționării sociale. Contractul era modelul pentru tot ce era bun și merita a fi apărat în societate. În secolul al XIX-lea vedem contractul pălind în fața simbolismului redescoperit al comunității. În multe sfere de gândire, legăturile specifice comunității reale sau imaginate, tradiționale sau născocite vin să formeze imaginea bunei societăți. Comunitatea devine mijlocul pentru de a denota legitimitatea în asociații diverse precum statul, Biserica, sindicatele, mișcările revoluționare sau grupările profesionale. În tradiția sociologică, de la Auguste Comte la Max Weber, contrastul conceptual
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
simbolul poate fi considerat unic în sine, înțelesurile, interpretările acestuia variază după orientările particulare ale membrilor ei față de comunitate. Apare astfel pericolul atenuării conștiinței apartenenței la o aceeași comunitate, pericol ce poate fi îndepărtat prin manipularea simbolurilor. 4.11. Comunitatea imaginată Andrew Mason (2000) face și el o incursiune în zona reprezentărilor depre comunitate. Deși sceptic cu privire la posibilitatea practică de a se institui o astfel de reprezentare în cazul statelor moderne, Michael Sandel consideră că apărarea unor principii ale justiției sociale
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
neapărat. Condițiile ar putea, de asemenea, să fie satisfăcute și de grupurile mari și de cele mici. Dacă excludem astfel dimensiunea teritorială, întâlnirea indivizilor se poate petrece doar la nivelul reprezentărilor comune, așa cum este în ceea ce Benedict Anderson numește comunitatea imaginată. Acestea nu ar fi comunități imaginare, ele fiind suficient de reale. Existența lor depinde de auto-percepția indivizilor ca fiind legați unii de alții. Oameni care nu s-au întâlnit niciodată pot face aceasta subsumând relaționarea lor anumitor descrieri cum ar
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
generalitatea elementelor considerate, comunitățile pot fi și parțiale, atunci când criteriul ar fi limba sau orientarea sexuală minoritară. Și acestea ar intra, din punctul nostru de vedere, în ceea ce numim pseudo-comunități, lipsite fiind de dimensiunea spațială și cunoașterea directă, sau comunitățile imaginate, cele la care doar ne raportăm. Spațiul ar putea fi și el considerat un criteriu, dacă nu ar genera aceeași nedeterminare care face să identificăm "comunități" de la nivelul unui cvartal de clădiri sau al unei străzi și până la nivelul global
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și conștiințele individuale, favoriza dimensiunea integrării. Indivizii internalizează în procesul socializării elementele necesare integrării lor în comunitate. Cum aceasta seamănă cu un soi de "programare" a fiecăruia dintre noi, reacțiile au fost multiple. A.P. Cohen pune în evidență aspectul simbolic, imaginat, imaterial al comunității, importantă fiind modalitatea în care membrii comunității înșiși înțeleg comunitatea, și-o reprezintă. În loc să privim comunitatea ca pe un mecanism integrativ, el consideră că este mai potrivit să o privim ca pe un construct agregativ. Astfel, comunalitatea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fi siguri de autenticitatea reacțiilor persoanei. Când se pune problema cunoașterii trăsăturilor de caracter, de exemplu, subiecții activează mecanisme de apărare, etalează doar aparențe în spatele cărora ascund trăsăturile autentice. Pentru evitarea acestor neajunsuri s-au înregistrat reacțiile subiecților în situații imaginate, pentru a releva aspecte ale personalității fără ca aceștia să conștientizeze scopul urmărit. În acest fel au apărut și s-au dezvoltat testele proiective, majoritatea bazându-se pe concepții psihanalitice. Dar și aceste instrumente prezintă dezavantaje, deoarece trebuie demonstrată corespondența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
general o neîncredere în fantezie și o prețuire exagerată a rațiunii logice, a judecății critice. Dar, după cum vom vedea atunci când vom studia gândirea, deducțiile riguroase nu permit un progres real decât dacă fundamentează rezultatele unor construcții sau ale unor operații imaginate. Nici matematica nu poate progresa fără fantezie. Această atitudine sceptică, observată atât la oamenii simpli, cât și la cei cultivați și-ar putea avea originea în existența unor indivizi cu imaginație bogată, dar comozi, leneși, care nici obligațiile serviciului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
este favorizat de variația experienței, de diversitatea obiectelor sau a situațiilor. La animale, această varietate trebuie să apară cu ocazia unor acțiuni reale. La om, vom vedea, ea poate interveni în mod eficient chiar dacă are loc numai pe planul acțiunilor imaginate. Celelalte două operații generale nu le mai găsim decât la ființele umane. Abstractizarea este o analiză a esențialului, izolarea pe plan mintal a unor aspecte sau relații esențiale dintre obiecte și fenomene. În abstractizare există conștiința că un anume aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care le aducem formei expresiilor prin diferite operații legitime. În fizică, omul de știință trebuie să-și imagineze modificări de ordin experimental ș.a.m.d. Așadar, două aspecte au fost subliniate de logicianul francez: importanța modificărilor, a acțiunilor reale ori imaginate și a percepției, observației rezultatelor obținute. Despre rolul acțiunilor mintale a scris mult psihiatrul și psihologul Pierre Janet, el descriind diferite conduite ale gândirii, în relație cu variate situații. În urma acestor sugestii, cel mai important psiholog al secolului nostru, elvețianul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în clasă, devenind capabil să interiorizeze o convorbire, apoi să-și imagineze o discuție în contradictoriu. Este momentul când el poate să abstractizeze și să generalizeze în mod eficient. Gândirea abstractă se desfășoară de obicei sub această formă de controversă imaginată, sprijinită, din când în când, de evocarea unor fapte sau fenomene concrete. Ilustrul savant H. Helmholtz povestea studenților săi că, după ce găsea soluția la o problemă, începea să-și imagineze cum ar privi-o prietenii săi (oameni de știință), ce
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
savant H. Helmholtz povestea studenților săi că, după ce găsea soluția la o problemă, începea să-și imagineze cum ar privi-o prietenii săi (oameni de știință), ce obiecții i-ar putea aduce. Și numai când rezolvarea rezista la această discuție imaginată, definitiva textul și-l trimitea efectiv prin poștă, așteptând confirmarea ipotezelor sale. Nivelul acestei dezbateri mentale, interioare, depinde mult de nivelul discuțiilor la care adolescentul și apoi tânărul participă în mod efectiv. Importanța ei este relevată și de ponderea semnificativă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
o dată cu o nelămurire în text. Dacă nu pot să-mi răspund întrebării ce-mi apare în minte, recurg la alte cărți sau la discuții cu alte persoane. În mod obișnuit, cele mai multe nelămuriri le rezolv singur, revenind asupra textului. Această discuție imaginată duce la distingerea a ceea ce este esențial de ceea ce este secundar, deci la o temeinică înțelegere. Corelațiile stabilite cu cunoștințele anterioare obligă la o nouă sinteză, la extragerea unui sens global al textului, sesizarea „macrostructurii sale” (Gaonach,D., p. 78
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
punctul de vedere al celuilalt, care poate să le continue, să le îmbogățească (vezi experiența brainstorming-ului). Dar nu e numai atât, așa cum a arătat deja J. Piaget: cooperarea între școlari, schimbul de păreri duce la dezvoltarea capacității de discuție imaginată, esențială în rezolvarea problemelor. Așa cum subliniază W. Doise (p. 127): „Interacțiunea socială devine o sursă de progres cognitiv prin conflictele socio-cognitive pe care le suscită”. Diferențele de opinii, contrazicerile pe planul ideilor facilitează progresul cunoașterii, dezvoltă capacitatea de raționament (rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
educație" Adrian Neculau, Ștefan Boncutc "Adrian Neculau, {tefan Boncu" 1. Psihologia socială școlartc "1. Psihologia social\ [colar\" Psihologia socială a fost definită ca studiul științific al felului în care gândurile, sentimentele și comportamentele indivizilor sunt influențate de prezența reală sau imaginată a altora. Spre deosebire de psihologia generală, cea socială studiază conduita umană luând în calcul influența diferitelor contexte sociale. Ea are o natură empirică, bazându-și concluziile pe observații în situații controlate. Refuzând speculația, psihologii sociali ce lucrează în sfera cercetării fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]