1,581 matches
-
antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate pentru a stimula latura imaginativă a receptorului. În discursul antiiorghist, disimularea argheziană este, de cele mai multe ori, sursa unui umor de o intensitate variabilă: de la surâsul persiflant sau malițios, la caraghioslâcul savant al unui simplu gest, până la comicăria generalizată a situației și râsul necenzurat sau până la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru că se pretinde integral și exhaustiv rațională dominația imaginarului la toate nivelurile", scria Cornelius Castoriadis 43. Aplicată noilor actualizări ale pieței globalizate, această propoziție deviază privirile în nenumărate direcții, inevitabil derutante prin aceea că pretind un efort real de gândire imaginativă. Să adăugăm că mimurile nu au tocmai anvergura necesară pentru a participa la demonstrațiile doctrinare. În același timp serioase și ușoare, ele seamănă cu geniile din Asia de Sud-Est44, care se constituie neîncetat în dubluri ale rupturilor politice și ale
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
face să existe, a aduce la viață, a cauza, a genera, a produce, a fi primul care interpretează rolul și dă viață unui personaj, a compune repede, a zămisli. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate și expresivitate, este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ etc. A fi creativ înseamnă a vedea același lucru ca toată lumea, dar a te gândi la ceva diferit. Atributul de creativ semnifică nota de originalitate în activitate și în produsele acesteia. Proiectarea tehnică și
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Laura POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93140]
-
de nuntă diferă prin spectaculozitate și rigoare. Nunta se limitează la îmbăierea propriu-zisă, cu participare redusă, pentru a se extinde în alte sectoare și încă multe la număr. Mirii se îmbăiază simultan, în locuri separate. Amănuntul a dus, în plan imaginativ, la scăldatul eroic din basme: băiatul primește fata în dar, cu condiția să facă o baie mai neobișnuită. Calul năzdrăvan îl scapă de primejdie. Tot ca observație comparativistă, să reținem și pasajul paralel pentru compoziția scaldei de nuntă, cum a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
secundar, am putea spune, complementar. În cel de al doilea registru al riturilor funerare, corespunzător trecerii în postexistență, se produc spectaculoase răsturnări de situație: „socializarea” trece în plan iluzoriu și orice alt tip de experiență își pierde concretețea. Această secvență imaginativă are la bază credințe, superstiții, mistere și constituie unicul suport al mitologiei morții. Societatea „de dincoace” îl proiectează pe individ în alta, simetrică și paralelă, situată în „apropiere”. 6. Mircea Eliade a extras mai multe lozuri norocoase de-a lungul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să aducem mișcările folcloristice naționale, din secolul al XIX-lea, la numitor comun, de dragul științei „exacte”, cînd problema nici nu se punea în acești termeni. Nemții, prin Frații Grimm, iugoslavii, prin Vuk Karagici, au recunoscut textelor orale valori artistice și imaginative, însă dependente de mecanismele vieții sufletești specifice satelor; polonezii, prin Kolberg, le-au redus la documente de arhivă. Tradiția poetică iese sărăcită și într-un caz, și în celălalt. Românul Alecsandri a valorificat corect latura poetică. În asta constă originalitatea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
va recurge la sugestie, ca mijloc esențial în crearea ambiguității. Prin definiție, simbolul se delimitează de simpla reprezentare a realității, fiind mobilul declanșării echivocului, a acelor multiple și variate interpretări ce operează la nivelul mental al auditorului, stimulându-i capacitățile imaginative. Debussy introduce ideea simbolului analogic într-o concepție opusă formei consacrate a discursului sonor. Astfel, el evidențiază existența simbolului prin evitarea unei dezvoltări tematice în contextul formei arhitecturale. Compozitorul decide reducerea șabloanelor și convențiilor dezvoltării și refuză temele în calitate de personificare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
multitudini de imagini semnificante, a acelei plurivalențe de interpretări declanșate la nivelul mental al auditorului. Prin juxtapunerea armonioasă și abundentă a motivelor decorative, Debussy vizează obținerea unui efect psihologic, în care ornamentația muzicii sale să declanșeze jocul capricios al corespondențelor imaginative, acel potențial latent aflat în universul spiritual al fiecărui auditor. Dar, contactul cu lumea spirituală a stampelor japoneze nu reprezintă unica formă de manifestare a fascinației resimțite de Debussy față de valorile culturale extrem orientale. Astfel, Expoziția Universală de la Paris din
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lui Debussy la utilizarea unor convenții sonore ușor de identificat în natura unui pentatonism pictural, precum și în efectul acelor rezonanțe echivalente sonorităților de gong ale muzicii javaneze. Și astfel, în pofida faptului că pagodele nu reprezintă specificul arhitectural al Javei, plăsmuirile imaginative ale auditorului vor fi orientate, într-o manieră generică, spre ținuturile Orientului. De altfel, proiecția aspectului arhitectural al pagodelor o regăsim în desenul ascendent al motivului generator (sol# do#re#), o „curbă” sonoră ce pare să ilustreze sensul ascensional al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
caracterului aferent acestei piese. Astfel, în numeroase versiuni interpretative se remarcă o tendință neadecvată în sensul augmentării valorii de tempo, fapt ce conduce, în mod inevitabil la tulburarea atmosferei intime și liniștite, proiectată de compozitor ca „prolog” al plăsmuirii sale imaginative. De asemenea, frecventele schimbări de registre operate în interiorul unui ambitus extins la spațiul a șase octave (do# contraoctavă - do#4) impune o execuție interpretativă cu „economie” de mișcări și un control perfect al acestora, care să determine menținerea continuității și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lejer și îndepărtat), dar precise, care conduc la dublarea tempoului, prin modificarea spontană a indicelui valoric . La nivelul fenomenologic al percepției, aspectul discursiv al concepției compoziționale nu intenționează receptarea juxtapusă a diferitelor fragmente, ci vizează în fapt declanșarea unei „continuități” imaginative în mintea auditorului, care să prelucreze într-o manieră proprie imaginea expusă. Astfel, viziunea sonoră anterior „consumată” nu va fi o simplă informație receptată și ulterior uitată, ci va fi stocată în mentalul auditorului, continuânduși existența într-o fază latentă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
să-și desfășoare cursul într-un ritm implacabil. Sugestiile vizuale atât de consacrate universului debussyist apar, de această dată, substituite de o unică imagine cea a mișcării, în care resimțim forța centrifugă a unei roți ce se învârte, potrivit corespondenței imaginative la care făcea referire Debussy. Viziunea nu intenționează să copleșească prin rapiditatea mișcării giratorii, ci prin persistența motivului ostinato ce necesită o execuție precisă, într-o perfectă menținere a nivelului de tempo (recomandat a se încadra în limitele de ). O
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ale stărilor declanșate de un asemenea spectacol popular de music-hall, cu acele multiple perspective 168 semnificând aceeași imagine. În același timp, această ipostază sonoră complexă corespunde diversității de reprezentări vizuale ce se proiectează în mintea fiecărui spectator, aflându-și „resortul” imaginativ în aceeași scenă a ringului de circ. În consecință, imaginea evocată este cea a unui spectacol complex, în care publicul participă la actul artistic prin reacțiile sale spontane și zgomotoase, care întrerup constant demonstrația scenică a actorilor. În acest fel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
materiei descompuse ce frânge regretele în liniștea Infinitului. E acea lege a firii spusă cu rezonanțele melancoliei înecate în tăcere. Iar sfârșitul luminează din depărtări calea Speranței aflate în pacea regăsirii. IV.3. La Puerta del Vino (Poarta vinului) Proiecție imaginativă a „jocurilor” unei fantezii uimitoare, creația devine cu atât mai impresionantă, cu cât mărturiile biografilor lui Debussy atestă că impulsul acesteia l-ar fi reprezentat simpla ilustrație a unei cărți poștale primite de la Manuel de Falla. Imaginea, ce înfățișa „Poarta
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
reflectă în mod esențial o nouă concepție de scriitură. Astfel, ornamentul va contribui în mod structural la conturarea imaginii sonore de ansamblu, depășind limitele unei simple anexe a liniei principale și afirmându-se ca un element indisolubil al reprezentărilor viziunii imaginative. Silueta delicată a zânei își face simțită prezența, conturându-și imaginea într-o apariție timidă, plină de gingășia unei configurații melodice de (). În rezonanța unui acord inițial de si micșorat cu septimă mică în răsturnarea a III-a, imaginea feerică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
viața pământeană prin dobândirea sufletului, refuzând astfel condiția efemeră a unei vieți în care trupul se transformă, în final, într-o pulbere împrăștiată în imensitatea apelor. Opoziția dintre condiția materială și cea imaterială a existenței, cele două ipostaze ale reprezentării imaginative a aceluiași personaj, va fi reflectată prin natura contrară a celor două materiale tematice principale (secțiunile A și B). Astfel, imaginile sonore ale acestora vor întruchipa deopotrivă acea ființă temperamentală a Ondinei ce trăiește pentru o clipă experiența unei vieți
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în mod deliberat imaginea evocată într-o nuanță a ambiguității și confuziei, adevărată metaforă sonoră a timpurilor îndepărtate supuse invocării. Impresia de bruiaj sonor, similară acelui ușor dezacordaj al muzicii de gamelan, acoperă viziunea debussystă cu vălul imprecis al plăsmuirilor imaginative. Dacă introducerea necesita efecte distincte ale pedalei de rezonanță pe fiecare dintre acordurile parafoniei inițiale, versiunea acestei repetiții va propune ca noutate mixarea culorii modale a structurii pentatonice la unison cu rezonanța tonală a acordului de re minor ce o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
din nou prin captația imaginară și, în aceeași măsură, dacă nu chiar mai mare, ca informațiile de la CNN și emisiunile de știri, serialele, telenovelele și clipurile influențează principalele atașamente sau detașări ale popoarelor. Suveranitățile monetare se estompează, în beneficiul suveranităților imaginative. Astăzi, a bate monedă înseamnă a face imagine. Câte țări mai păstrează, dacă nu vechiul privilegiu, măcar o capacitate de a emite monede? În anii treizeci, într-o Americă marcată de imagine și de depresiunea economică, administrația New Deal ordonase
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din răsputeri împotriva marilor magazine "fără minte și suflet". Matisse estima că înregistrarea fotografică "perturbase mult imaginația, fiindcă lucrurile erau privite în afara sentimentului". Exacerbând picturalul picturii, această perturbare, mai întâi suportată, curând deliberată, va întoarce în cele din urmă resortul imaginativ: renaștere prin revenirea la stadiul anterior, după modelul "revoluției". A devenit limpede că aceste două imagini fixe nu erau de același ordin. Pictura ține de icoană, iar fotografia de indice. Este, mai exact, o punere în formă de amprentă, adică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de abstractizare a teoriei contractului social din operele lui Locke, Rousseau și Kant. Mai degrabă decât să imagineze contractul social drept o formă de constituire a unei societăți particulare sau a unei forme particulare de guvernământ, Rawls propune o grilă imaginativă de gândire în care toți indivizii judecă exclusiv rațional și mutual dezinteresat (egoist) pentru adoptarea unor principii ale dreptății. Starea naturală" este înlocuită aici de o ipotetică "poziție originară" (engl. "original position") în care nimeni nu își cunoaște situarea în
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
a informației. Într-un astfel de moment crește numărul analizelor privind imaginea și imaginarul. Această dezvoltare a imaginarului a fost considerată ca o negare a raționalității și discursivului și de aici a fost analizată ca un conflict între discursiv și imaginativ, între universul Guttenberg și cel al unei mass-media vizuale. Gilbert Durand în L'imaginaire. Essais sur les sciences et la philosophie de l'image (1994) preciza: "Se poate presimți deci că o asemenea inflație a imageriei gata pregătită pentru consum
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în antiteză cu imaginea dezvoltând o zona a abstractului ca non-imagine, ci dor o altă formă de structurare și dezvoltare a imaginarului. Există la nivelul epistemic al omului o componentă non-imaginativă? În momentul în care gândirea ajunge la nivelul non imaginativ intră într-un moment de colaps, într-o situație apodictică sau paradoxală 17. Într-o astfel de situație căutăm imagini alternative, și încărcăm imaginile simple cu sensuri abstracte. Imaginea elementară se transformă în simbol, încărcat cu sensuri complexe. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o imagine a realității. Imaginația pentru Descartes este o sursă a cunoașterii certe rolul ei fiind acela de a crea legătură între lumea sensibilă și cea a cogitatelor. Concluzionând putem spune că: atunci când gândesc, sinele devine autoreflexiv, pe când în momentul imaginativ sinele este proiectat spre exterior. Aici se poate observa cel mai bine solipsismul cartezian: în lumina adevărului stau lucrurile centrate în eu, pe când cele exterioare sunt foarte greu de adus în lumea certitudinii. Faptul că aceste imagini sunt deținute de către
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Unele scene memorabile sunt probabil inspirate din Întâmplări reale, din situații petrecute cândva sau măcar verosimile. Motivul jocului ocupă un loc important În caracterizarea contextului. O neîncetată confruntare Între tabere și grupuri, o luptă Între minți, angajând ingeniozitatea și competența imaginativă. Un șir de adevărate turniruri, o continuă partidă de șah, fiecare jucător Încercând să anticipeze mișcările celorlalți. Poate nu Întâmplător membrii Institutului real jucau cu atâta Înverșunare șah, un joc al minților antrenate social să depisteze a doua identitate a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
o picteze pe Christina, așa cum o vede el, "așa cum știu eu, iar nu să fac o copie"115 (în contrast cu maniera picturală a lui Mirea întemeiată pe văz apare cea a lui Egor, centrată pe viziune; inițiatorul lui Egor în gândirea imaginativă este pictorul Prajan, al cărui nume traduce condiția artistului, sugerând purificarea prin ardere și ascensiune 116), iar arheologul, cel care "dezgroapă trecutul", are o "sensibilitate receptivă la mituri"117. Blestemul iubirii strigoiului, care încearcă să se întrupeze pentru un muritor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]