594 matches
-
Einleitung... este tranșant: "Viața este elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață" (vezi III, 5), ceea ce ne-a făcut să vorbim despre imanența vieții în cazul său, opunând-o imanenței gândirii în cazul lui Hegel. Privită din perspectiva raționalistă hegeliană, dar și din perspectiva uneia dintre ideile ei fundamentale, conform căreia gândirea nu poate pătrunde în spatele vieții (vezi II, nota 86, precum și IV, 3), metafizica lui Dilthey este după expresia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
s.n.). Fără a afla aceste lucruri, vom rămâne doar la filozofii, și nu vom avea o filozofie. Atunci însăși istoria filozofiei ar fi lipsită de omogenitate și coeziune, de o necesară unitate paradigmatică 137 o unitate asigurată pe cale genetică în virtutea imanenței propriilor forme de dezvoltare și a continuității acestora, și nu printr-un concept transcendent, rezultat pe cale logică, așa cum se întâmplă în cazul lui Hegel. De aceea, Dilthey "tinde către o teorie a condițiilor care fac posibil fiecare act de înțelegere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în empirie. Însă dincolo de această presupoziție (a noastră, de astă dată), diferența rămâne și este evidentă: deși ambii gânditori folosesc o metodă istoristă, Hegel așa cum am arătat, de altfel o aplică într-un sens transcendent, recurgând la o cale logică (imanența este doar a gândirii), pe când Dilthey prezentând geneza și istoria preconceptului utilizează istorismul într-un sens imanent, care ține seama doar de imanența vieții. Subliniem din capul locului că această incursiune a lui Dilthey în istoria filozofiei vizează două aspecte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Hegel așa cum am arătat, de altfel o aplică într-un sens transcendent, recurgând la o cale logică (imanența este doar a gândirii), pe când Dilthey prezentând geneza și istoria preconceptului utilizează istorismul într-un sens imanent, care ține seama doar de imanența vieții. Subliniem din capul locului că această incursiune a lui Dilthey în istoria filozofiei vizează două aspecte: pe de o parte, recunoașterea trăsăturilor în virtutea cărora a fost deja conturat conceptul de "filozofie" altfel spus depistarea "esenței filozofiei" în diverse sisteme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acele concluzii. Formele relativ apriorice ale lui Dilthey sunt de factură romantică, adică sunt mobile și deschise, au propria lor istorie și se adeveresc numai în temporalitate, oarecum ca ideile lui Hegel (deosebirea este însă aceea că ele "cresc" din imanența vieții, pe când ideile hegeliene "creșteau" din ele însele, în virtutea propriei logici). Constituite pe cale genetică, formele lui Dilthey funcționează ca părți, ca "unități" ale întregului pe care-l numim "istorie". În aceste condiții, "unitatea istoriei ca totalitate" inclusiv unitatea istoriei filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Noica, în "logicitatea" conștiinței individuale (vezi III, 1B). Constatăm și aici încercarea lui Dilthey de a acredita ideea unei identității între conștiință și existență (vezi I, 3F). "Prin faptele din domeniul aprehensiunii sensibile continuă Dilthey suntem conduși spre examinarea imanenței ordinii în materia experienței noastre sensibile, iar separarea materiei impresiilor de formele sintezei se dovedește a fi un simplu instrument al abstractizării" (s.n.)58. În finalul notei după ce încearcă să analizeze din acest punct de vedere principiul identității, al contradicției
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în decursul istoriei este din punctul de vedere al lui Dilthey "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire" (s.n.) vezi II, 2Bc. În plus, atitudinea lui față de metoda hegeliană de a deriva realitatea dintr-o logică autonomă, care funcționează în virtutea propriei imanențe, nesocotind imanența vieții, atestă refuzul cel puțin în primă instanță al unor categorii formale ale conștiinței 73. Mai mult decât atât, din Einleitung... aflăm că "rezultatul final al evoluției umanității nu poate fi obținut decât prin trăire, nu prin contemplația
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei este din punctul de vedere al lui Dilthey "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire" (s.n.) vezi II, 2Bc. În plus, atitudinea lui față de metoda hegeliană de a deriva realitatea dintr-o logică autonomă, care funcționează în virtutea propriei imanențe, nesocotind imanența vieții, atestă refuzul cel puțin în primă instanță al unor categorii formale ale conștiinței 73. Mai mult decât atât, din Einleitung... aflăm că "rezultatul final al evoluției umanității nu poate fi obținut decât prin trăire, nu prin contemplația leneșă"74
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ordonând datele oferite de experiență. Iar dacă vorbim despre un seelischer Strukturzusammenhang drept condiție de posibilitate cu funcție constitutivă în procesul cunoașterii, nu vizăm nicicum un apriorism invariabil, ci unul relativ, permanent adaptabil la Tatsachen (stările de fapt), deoarece "examinăm imanența ordinii în materia experienței noastre sensibile", după cum am văzut că spune Dilthey. Pe marginea acelorași idei M. Riedel glosează în felul următor: "Conceperea obiectuală formează un sistem de relații ale cărui părți componente formale sunt alcătuite într-o anumită măsură
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
capătă în cadrul întregului. Plecând de aici constată în continuare același autor pentru Dilthey s-a pus apoi sarcina de a <<reduce>> formele și legile gândirii la <<modurile de exprimare a relațiilor din ceea ce este dat>> și de a face sesizabilă <<imanența ordinii în materia experienței noastre senzoriale>>". Aceste considerații îl fac pe Riedel să avanseze pe drept temei ideea unui "principiu al imanenței comprehensiunii" (s.n.), iar în acest context să evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și legile gândirii la <<modurile de exprimare a relațiilor din ceea ce este dat>> și de a face sesizabilă <<imanența ordinii în materia experienței noastre senzoriale>>". Aceste considerații îl fac pe Riedel să avanseze pe drept temei ideea unui "principiu al imanenței comprehensiunii" (s.n.), iar în acest context să evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82. Însă, așa cum am văzut, aceasta nu elimină a priori-ul. Ca și Schnädelbach care referindu-se la istorismul lui Droysen, vorbea despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
114. Putem observa cu ușurință că în toate exemplele citate lucrurile se organizează pe trei linii de forță, desfășurate întotdeauna în aceeași aproape obsedantă succesiune a planurilor: real, teoretic și practic. Ordinea lor pledează încă o dată pentru ceea ce am numit imanența vieții în cazul lui Dilthey (vezi II, 2Ba), spre a o diferenția de imanența hegeliană a gândirii, al cărei punct de plecare este fără îndoială planul teoretic, iar nu cel real, care vine doar să confirme teoreticul (vezi I, 3D
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trei linii de forță, desfășurate întotdeauna în aceeași aproape obsedantă succesiune a planurilor: real, teoretic și practic. Ordinea lor pledează încă o dată pentru ceea ce am numit imanența vieții în cazul lui Dilthey (vezi II, 2Ba), spre a o diferenția de imanența hegeliană a gândirii, al cărei punct de plecare este fără îndoială planul teoretic, iar nu cel real, care vine doar să confirme teoreticul (vezi I, 3D). Ne putem întreba cum ajunge Dilthey la un astfel de model, destul de rigid și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vieții", susține Dilthey în Construcția lumii istorice...149 Așadar, "comprehensiunea presupune o trăire, iar trăirea nu devine experiență de viață decât dacă comprehensiunea scapă din strîmtoarea și subiectivitatea trăirii în regiunea totalității și a universalului"150. Referindu-se la principiul imanenței comprehensiunii, potrivit căruia "toate conținuturile și prestațiile conceperii obiectuale sunt legate la bază într-o corelație fundată în trăire", Riedel subliniază că acest principiu din care se poate deriva "postulatul unei logici hermeneutice"151 reclamă atât "dizolvarea contradicției formelor gândirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realizează corelația dintre structura teleologică a sufletului (ca parte), care este ea însăși o corelație, și corelația scopurilor la nivelul întregului, proces asupra căruia am stăruit deja în subcapitolul precedent. Puțin mai sus am văzut că Riedel vorbește despre "principiul imanenței comprehensiunii". Această imanență se realizează tocmai pe baza corelațiilor dintre parte și întreg, fapt bine pus în evidență de către același comentator. Pe urmele istoriștilor, el consideră că întregul apare "doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
structura teleologică a sufletului (ca parte), care este ea însăși o corelație, și corelația scopurilor la nivelul întregului, proces asupra căruia am stăruit deja în subcapitolul precedent. Puțin mai sus am văzut că Riedel vorbește despre "principiul imanenței comprehensiunii". Această imanență se realizează tocmai pe baza corelațiilor dintre parte și întreg, fapt bine pus în evidență de către același comentator. Pe urmele istoriștilor, el consideră că întregul apare "doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre trecut spre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dualismul metodologic "nu pot căpăta o îndreptățire deplină" (s.n.). Deseori, chiar "motivele pot constitui temeiuri pentru predicție" (ibid., pp. 13-14). 94 Preferăm să folosim în cazul lui Dilthey verbul a constata, și nu a stabili, tocmai pentru că primul trimite la imanența cunoașterii pe care o promovează autorul, pe când al doilea ar evoca o intervenție oarecum brutală a acestuia, exterioară experienței, ceea ce nu ar fi în spiritul viziunii sale. 95 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 10-11. 96 Ibid., p. 18. 97 Ibid., pp.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și caută în timp drumul către Ideea absolută. Pentru Dilthey, istoria filozofiei rămâne istoria filozofiilor, adică a "unităților", și nu a "unității" (vezi II, 2Bh). Căutând "esența filozofiei", Dilthey vizează ipotetica unitate a filozofiilor. Aceasta este reconstituită pe cale genetică în virtutea imanenței propriilor forme și a continuității lor, și nu ca la Hegel printr-un concept transcendent, obținut pe cale logică, astfel încât să asigure o continuitate a conținuturilor (vezi II, 2Be). După ce aici am arătat în mai multe rânduri ce înțelegem prin unitate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cea pe care am întîlnit-o la Hegel, unde avem de-a face cu o unitate dedusă în virtutea unei rațiuni transcendente (vezi II, 2Ba). Modelul unității deduse este tot unul deschis (ca și al pluralității), pentru că "se lărgește dinăuntru"85, conform imanenței gândirii care, în dialectica ei, își găsește noi conținuturi în care se întrupează validându-le și validându-se, totodată, în desfășurarea ei spre Ideea absolută. Pe acest model se structurează ideea progresului cunoașterii în filozofie. Și el are deci în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ceea ce știm se relativizează doar din perspectiva discursului, a tehnicilor de lucru, a metodelor puse în practică, a încercărilor noastre discursive de a scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat istoric, un fragment de istorie prin imanența spusului său. El trăiește într-o atmosferă a lui, care devine fragment din trecut. În timp ce datele istoriei sunt aceleași, discursul istoric și istoriografic se schimbă printr-o re- și configurare în altfel de sensuri, în altfel de semnificații, și pentru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
șaptezeci s-a ocupat de personalități ale veacului al XVII-lea românesc, reprezentante ale discursului creștin și ale narațiunii tip Antim sau Grigore Ureche, Miron Costin, criticul se va dedica unor cercetări de teorie literară: "Expresivitatea involuntară", "Figura spiritului creator", "Imanența literaturii", "Sistematica poeziei" Bibliografia sa nu duce lipsă nici de studii aplicate precum "Introducere în poezia contemporană", "Poezia medievală în limba română" etc. Toate aceste lucrări tipărite, fie că au fost inițial cursuri universitare, fie că nu, au fost premiate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și ca demers sociologic și filosofic privind viața, progresul, moartea, aceasta fiind înțeleasă ca reintegrare în circuitul materiei. Pentru Kant existența umană este o contradicție, o antinomie, un paradox ce are drept termeni pasiunea și rațiunea, instinctul animalic și intelectul, imanența și transcendența, fenomenul și noumenul. Asemenea termeni se află într-o perpetuă dispută dialectică, fără ca unul din ei să reușească să învingă, anihilându-l pe celălalt definitiv. Anecdota pasională este ridicată la puterea expresivă a patosului ontologic pe care doar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
IMANENTĂ / 238 1)Justiția imanentă și sanctificarea / 238 2)Mitul mîntuirii / 251 3)Falsa sfințenie / 265 4)Actualitatea problemei esențiale / 271 5)Anticristul: "Satan" / 273 3.VALORI ȘI NON-VALORI / 280 1)Sfințenia și sănătatea psihică / 280 2)Scara valorilor și imanența sa biogenetică / 284 PAUL DIEL / 293 Prefață MITOLOGIA ȘI SIMBOLISTICA DIVINITĂȚII O INTERPRETARE PSIHOLOGICĂ 1. Paul Diel și critica metafizicii speculative Paul Diel, psiholog francez de origine austriacă, a fost un discipol recunoscut al lui S. Freud și A. Adler
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este ceva aparent tocmai din cauză că ea se bazează pe mister, care, la rîndul lui, nu este absolut nimic altceva decît emoția provocată de spaimă sau de pasiune imanentă vieții psihice. Presupusele realizări ale științei nu sînt decît o ficțiune, înțelegerea imanenței misterului excluzînd orice speculație asupra pretinsei sale transcendențe este realizabilă cu condiția ca științele să se hotărască să-și asume studierea tuturor manifestărilor aparente ale misterului: viața intrapsihică și lumea înconjurătoare. Intrapsihicul nu poate fi studiat decît prin intermediul introspecției, singura
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
asupra pretinsei sale transcendențe este realizabilă cu condiția ca științele să se hotărască să-și asume studierea tuturor manifestărilor aparente ale misterului: viața intrapsihică și lumea înconjurătoare. Intrapsihicul nu poate fi studiat decît prin intermediul introspecției, singura în stare să constate imanența misterului, emoția în fața acestuia și forța sa motivantă, de departe cel mai important fenomen dintre toate manifestările aparente ale misterului. Problema metafizică referitoare la existența sau non-existența lui Dumnezeu este fals pusă atît timp cît științele despre viață ezită în fața
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]