KorAP: Find »[drukola/base=imanent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...56 >

1,394 matches

Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420

austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății, pentru a ajunge în niște ținuturi unde pasiunea politică este trăită la modul incandescent și fundamental. 11

[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
care vrea să le depisteze la alții - îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv (cum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat (foarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere (ce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice (care-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală (impotența terapeutului proiectată

[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
cinci simțuri, să privești, să observi, să detaliezi ceea ce ne învață și ne arată natura, să studiezi în mod rațional, să procedezi conform ordinii bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
creștinismul 27, 180; și trup 199-200, 179 Trup „Ce poate trupul?” 18-19; = suflet 60, 119, 134; în legătură intimă cu sufletul 187, 209-210; și arta 202; cinic 134-135; epicurian 173, 180, 200-201; filosofic 171, 173; care gândește 172-173; glorios 171; imanent 274; ocazie a mântuirii 200-201; medicație 174, 182; în pace 182, 202-203; procesul sufletului 63; „marea rațiune” 18; schizofren și pitagorist 60-61; ura față de trup 13, 200, 301 dualism - la Aristip 48, 148, 209; contra atomismului 38, 61, 72, 208-210

[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

din afara individului, apare ca ceva venind din trecutul acestuia. Originea ei poate fi raportată la determinările ideale, scopuri, proiecte, determinări anterioare, toate În raport cu existența și cu persoana individului respectiv. Originea axiologică a conștiinței morale stabilește că aceasta este umană și imanentă, având În ea Însăși originea actualității sale. Orice morală este mai mult decât un simplu enunț de reguli. Ea trebuie să aibă o origine absolută și o autoritate transcendentă. Ori de câte ori conștiința morală acționează, ea se va situa ca o autoritate

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
reflect și mă reprezint ca subiect pentru mine, În mod paradoxal, prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De fapt, nu persoana

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De fapt, nu persoana mea este cea care „se desface În părți”, ci acțiunea reflexivă

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811

aici concepte precum cel de "mînă invizibilă" și de "ordine naturală". Această mînă invizibilă a jocului intereselor private este cea care ghidează sistemul capitalist, conceput ca realizare a ordinii naturale a societății. Astfel, plecînd de la presupunerea unui principiu de raționalitate imanentă naturii umane, se ajunge foarte curînd la deducția logică a unui sistem economic particular, economia de piață capitalistă, prezentată drept sistemul economic ideal. Sunt lămuritoare cuvintele lui Adam Smith: "Îndepărtîndu-se în întregime toate aceste sisteme fie de preferințe, fie de

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry Corbin). Așa-zisul iluminism este, de fapt, întunecime, pentru că omul își pierde Cerul. Rezultatul acestei tranziții de la o viziune teleologică ce postulează o ordine morală independentă de voința omului la o raționalitate practică imanentă este tocmai faptul că nu mai putem distinge, așa cum făcuseră Aristotel și discipolii săi, între ceea ce suntem (aici și acum) și ceea ce ar trebui să fim (dar nu suntem decît în virtualitate). Actul și putința se contopesc; diferențele dintre ele

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
la granița luminii-adevărate?" (Yves Bonnefoy, citat de I. P. Culianu în Gnosticism și gîndire modernă: Hans Ionas, Editura Polirom, Iași, 2006). Pînă la urmă e vorba de a găsi ceea ce misticii iudaici numesc Shekinah, adică prezen-ța lui Dumnezeu în lume, în imanent, prezență subtilă și de prea multe ori uitată. Această Shekinah este acea parte a substanței divine, unică și nedespărțită, ce sălășluiește în lumile inferioare, penetrînd pînă la nivel mineral suflul vital ce le asigură existența. Este o emanație ("lumină din

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
forța afecțiunii sale, suntem neputincioși în fața pro-priilor sentimente și sensibilități. Astfel, omul e legat în lume, pînă-și va descoperi șinele pro-fund în a cărui autoafectare pură trăiește viața absolutului însuși. Viața noastră e invadată de un nou umanism, moral, etic, imanent, dar agnostic și adogmatic, lipsit de Dumnezeu, deși nu e ateu. Valorile pe care am ajuns să le slujim sunt rupte de rădăcini, de transcedența originară. Dar nevoia de sens este irepresibilă în om. Astfel, în căutarea sensului pierdut, ieșim

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607

procesele inerente lui și implică coerență sau o unitate internă, concordanță între obiectele și relațiile care aparțin unui sistem, ordine, adică o legătură bazată pe un raport cantitativ, calitativ, mecanic sau teleologic, o structură, adică o unitate având o lege imanentă de acțiune și dezvoltare, o cauzalitate proprie dezvăluind o individualitate funcțională. Armonia poate fi rezultatul: 1 absenței opoziției dintre tendințele sau funcțiile inerente părților, fenomenelor sau proceselor; 2 este constituită în și prin tensiunea și lupta contrariilor care au drept

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
binele poate fi conceput separat de noțiunea răului și invers, pentru că în cadrul corelativilor este necesară simultaneitatea lor, pe când contrarii pot fi succesivi, un raport de anterioritate sau posterioritate, fiind posibilă o excludere reciprocă (sănătate-boală). 2.3. Contrariile reprezintă o stare imanentă a structurii unor obiecte și procese, relația lor de coexistență care echivalează cu armonia contrariilor, se realizează pe de o parte prin unitate, pe de alta prin opoziție. Devine astfel o forță motrice, iar rezolvarea lor este identică cu schimbarea

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
51); coincidentia oppositorum este o relație mobilă, implică schimbare reciprocă (fr.36; D.K.22, A.5), armonia contrariilor este susținută de  unitatea lor esențială și invizibilă. Războiul, , tensiunea,  perpetuă a contrariilor este generatoare, este sursa tuturor lucrurilor și a schimbărilor imanente lor (fr.14); orice tip de distincție și separație înseamnă război, este energia nevăzută și devine astfel o putere cosmogonică. Pythagoreicii 4 priveau toate lucrurile existente ca pe un echilibru între contrarii  și ordonau (Aristotel, Metaph. A, 5) toate realitățile

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
material (Comm. I, 8, 9) care se întoarce spre , îl privește și acționează în conformitate cu el, ordinea este ca și la cel de-al IV-lea grad, identică aranjării virtuților cathartice. Ultimele tipuri de virtuți 54 (I, 8, 10) se găsesc imanente Intelectului divin. Ascensiunea sufletului survine treptat, pierzându-și una câte una facultățile primite în timpul descinderii: concentrarea asupra Sensibilului și pasiunile se diminuează prin practicarea primelor, sunt suprimate, eliminate prin virtuțile din al doilea rang, date uitării datorită celui de-al

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
dau naștere în Lumea Sensibilă muzicii, în Lumea Inteligibilă muzicii sferelor II, 1; II, 4, 8). 1.3. În privința funcționalității contrariilor, Macrobius se concentrează pe funcția generatoare, pozitivă a lor, pe care o consideră o forță motrice, sursa principală și imanentă în apariția unor noi elemente sintetice, însă identice cu sine, unitare: Sufletul Universal creat din amestecul Parului și Imparului își păstrează caracterul unic, natura incorporală și armonioasă (II, 3,12; II, 17,16 et passim), muzica sferelor este o symphonia

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
remarca armonia, solidaritatea dintre parte și întreg atât sub aspectul formei cât și al conținutului. Corpul Universal, rezultat al combinației elementelor în diferite proporții, deține structură și ordine, prin urmare armonie, datorită acțiunii Sufletului Universal asupra lui și relațiilor matematice imanente lui (I, 6, 25-26); Sufletul Universal este expresia absolută a armoniei universale, fiind legătura dintre sensibil și inteligibil, corporal și spiritual (I, 14, 15; I, 21, 34). 1.6.4. Macrobius utilizează cu același rafinament și acuitate ambele tipuri de

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
și ordonează pe cel din urmă acordându-i raționalitate; este singura ipostază care are acces și atributele necesare pentru a acționa asupra celor două Lumi, pentru a le garanta unitatea. El este principiul uniunii și al dispersiei, datorită substanțelor contrare imanente lui impar, indivizibil (Identitate) și par, divizibil (Alteritate, v. supra), este cauza Multiplului, adică a lumii materiale incluzând-o pe cea astrală, intermediară, a sufletelor individuale și a unității, a comuniunii sufletelor multiple în cadrul lui (I, 14, 7), a omului

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771

sens prin ea însăși, nu este decât o serie de "dezastre și de încercări eșuate", frustrări care nu fac decât să demonstreze că omul trebuie să caute sensul vieții nu în istorie, ci în afara ei, în eternitate, scopul istoriei nefiind imanent, ci transcendent. Astfel, pentru Berdiaev, dezastrele pe care le denunță Ivan Karamazov sunt, paradoxal, un motiv de optimism, pentru că sunt dovada imposibilității unei soluții terestre. E, astfel, ușor, continuă Sábato, să nu cazi în disperare dacă acestui existențialism îi anulam

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
și solitudinii sale. Nicole Parfait îl numește "un disperat metafizic", care "nu este vinovat de crimă lui inaptitudinea pentru viață în raport cu legile eterne -, pentru că nu există astfel de legi. În schimb, este totalmente responsabil, pentru că rațiunea nu este transcendență, ci imanenta ființei sale: reflectarea conștiinței"57. Singurul lucru de care nu se îndoiește Cioran este durerea, o invariabila într-o lume sortită din start eșecului. Lipsa de credință îl ispitește mai mult decat entuziasmarea în fața puținelor dovezi pe care le oferă

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
al dialogurilor dintre Sábato și Borges, lui Sábato îi este greu să meargă pe drumul acesta, să vorbească despre moarte, de care se confesează că îi este frică tocmai pentru că iubește mult viața. Că și Cioran, crede că moartea este imanenta vieții: Ce ciudat, spune Sábato, s-a scris atât de mult despre omul condamnat la moarte că ființă excepțională... Dar toți suntem deja condamnați și suntem deja viitoare cadavre... nu contează câți ani trăiești. Ce înseamnă asta pentru eternitate?"68

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
descoperă în subiectivitate o regiune unde viața se îmbină cu moartea, o regiune a transcendentului și iraționalității. Senzația de prezență a morții în structura vieții induce sentimentul de neant în ființare, lucru dovedit de frica de moarte; în timp ce pentru Cioran imanenta morții în viață este un semn al triumfului final al neantului asupra vieții, credința în eternitate dovedindu-se iluzorie, Sábato, chiar si in conștientizarea morții, are speranța că "dincolo mai e ceva", chiar dacă unele din personajele sale radiografiază viață prin

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
existenței sale, caută liniștea și conservarea a ceea ce este al ei, căminul ei, casa ei, "materializarea exterioară a matricei", în timp ce bărbatul se lansează spre aventură, spre cucerirea altor realități fizice sau spirituale. Bărbatul iese permanent, în timp ce femeia se închide în imanenta să. Cu alte cuvinte, explică Sábato, bărbatul reprezintă dimensiunea temporală, în timp ce femeia pe cea spațială. "Nu este uimitor că, în toate tradițiile și miturile de pe pământ, spațiul, prin antonomasie, să fie reprezentat de femeie?"24, explică Sábato. Pentru indieni, Pământul

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
se transformă într-o panda și o cursă întinsă tuturor, perfid și constant. De aici și senzația de a te simți privit din spate, de urmărire și conspirație universală pe care o încearcă și o proiectează asupra lumii transcendente și imanente protagonistul din Abaddon, Exterminatorul. Bănuiește sau, mai bine spus, este sigur că nocturnul se poate deghiza sub orice culoare, ființa sau act. "Poate chiar copiii doar se prefac că se joacă."82 Tunelul este însăși Argentina și argentinienii, cu problemele

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845

iubire; în sfârșit, mai există un grup de probleme privind societatea, familia și statul. După părerea lui Unger, se impune ca atitudinea scriitorilor în legătură cu aceste probleme să fie studiată. Au fost scrise unele cărți care, plecând de la ideea unei evoluții imanente, încearcă să urmărească istoria problemelor menționate. Walther Rehm a scris o carte voluminoasă despre problema morții în poezia germană, Paul Kluckhohn, o carte tratând concepția despre iubire în secol al XVIII-lea și în perioada romantică. *15 Opere similare există

[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]