841 matches
-
vrea să-l contrazică, Silvanus spune mieros: — Am trecut să te iau, să mergem împreună, mai întâi la Ara Pacis, apoi la Senat. Zâmbetul lui larg, numai lapte și miere, îl scârbește peste măsură pe Tiberius. Mă ia pe departe, imbecilul. Preferă ca oamenii să-i spună direct, în față, ce vor de la el. Îi îmbrățișează cu un gest vag pe cei prezenți: — N-am terminat încă aici. Silvanus sesizează aluzia. Morocănos, se dă un pas înapoi: Nu te mai rețin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fost rezultatul unei ușurințe, îmi reaminti: - Știi bine că am fost deseori decisă să mor și că m-ai împiedicat. Ar fi fost și acela un mijloc. Acum nu mi-a mai rămas decât aceasta. - Și cu cine? - Cu X. - Imbecilul acela?! - Dar e așa de bun! Răspunsurile veneau formidabile, grave sau ușuratice, așa de caracteristice pentru ea, că lupta era zadarnică. Lupți atâta timp cât ești cu inamicul pe același plan, dar nu când te afli pe planuri paralele. Învins, nu mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mi-aduc aminte de argumentul care plana: "Dar nu te gândești ce ridicol este? Așa ceva nu fac decât croitoresele!". Într-adevăr, vorba lui mi-a făcut bine, dar nu pentru motivele pe care le credea. Am reflectat cu satisfacție: "Ce imbecil! Își închipuie că nu m-aș omorî, numai din cauză ca să nu seamăn cu croitoresele! Habar n-are ce se petrece împrejurul lui!" Cu toate, că, de fapt, ar fi trebuit să-l invidiez, căci demonstra că este fericit. Probabil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce savoare m-am răzbunat! Parcă iscasem anume această discuție ca să mă pot răzbuna: - Nu mai ai nici un drept, ceea ce ai făcut m-a eliberat complect.Nu cumva ți-ar conveni ca eu să-ți fiu fidel? Și să fiu imbecil până la sfârșitul vieții? Pentru cine aș face acest sacrificiu? Am de gând să nu renunț la nici o fată frumoasă, dacă mă va accepta, și să n-am nici un scrupul! Eram încîntat, aproape credeam că am și făcut astfel, și Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
femeie îmi iau una, o țin o vreme și pe urmă, cine știe, o dau la schimb pentru un cal, poate doi, dacă merită. Și trebuie să mă crezi: numărul cailor mei crește încontinuu Nu-ți vine să crezi câți imbecili sunt pe lumea asta, care ar da un cal bun pentru o femeie. Ptiu! — Atunci, Atila? — Ce-are a face Atila? Măsoară-ți cuvintele, marcomanule! Privind fix în paharul de lemn pe care îl învârtea în mâini, Audbert lămuri: — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cumva că ei te iubesc? Trebuie să închidem imediat poarta și să o baricadăm. Dacă hunii... Cu un strigăt plin de furie, de-a dreptul războinic, Hippolita se răsuci fulgerător spre el și îi arse o palmă. — Tu să taci, imbecilule! îi porunci furioasă. Perplex, Cilonus amuți, își duse mâna la obraz și se retrase, ieșind în afara conului de lumină al lămpilor. Hippolita nu se mai ocupa acum de el. întoarsă către oaspeți, îi invită pe toți, cu gesturi largi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repezi, nici glasul încet și voalat, cu care parcă destăinuiește secrete. Numai trupul i s-a împlinit. (Tinerețea beneficiază de toate, chiar și de trecerea anilor.) Femeia asta, care invită cu farmece copilărești la mistere tulburătoare, va face nefericirea multor imbecili... La plecare, m-a condus până în ogradă. Fără nici un preambul, am atacat problema care simțeam că nu poate fi amânată. Ne-am plimbat prin ogradă un ceas. Am vorbit aproape numai eu. La sfârșit, mi-a spus hotărît: "Am înțeles
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de sentiment? Zădăreală? Continuu să-i amintesc de tinerețea pierdută. Pentru ce fac acest lucru, nedelicat, între altele, și fiindcă vorbesc mereu despre mine? Ce se petrece sub conștiința mea? E mândria de a-i arăta că nu sunt un imbecil, care crede că mai e încă tînăr? E dorința de a o asigura că nu pot avea gânduri lăturalnice, fiindcă tocmai poate încep să le am? E regretul că sunt prea bătrân pentru ea și nevoia de a mă lamenta
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în termenii marelui Vivekananda, adică: „Dacă-l vezi pe Hristos, atunci ești creștin; orice altceva e vorbărie“) - amprenta care identifică, de obicei, un asemenea om se traduce prin faptul că adeseori acesta se comportă ca un nebun, chiar ca un imbecil. E o grea încercare pentru familia care conține printre membrii ei un adevărat nobil și care nu se poate bizui întotdeauna că acesta o să se comporte ca atare. Sunt pe punctul de a părăsi catalogările, dar n-o pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu neâncredere. „Cine Îmi garanteză mie...!?” Aceste tăioase cuvinte, Încinse din nou atmosfera, când, Gironda interveni energic. „Ascultă băiete, eu trebue să fiu supărată...! Tu, n-ai motiv... Am fost negociată, desigur mai rău, de cum se vindeau sclavele În societatea imbecililor!!. Ce se putea petrece În cele câteva minute...? Nimic...!! Afirm cu toată convingerea, acest om este un „Gentleman”. Desigur, Încurajat de cuvintele nevestei, bărbatul o sărută cu duioșie. În cei doisprezece ani de căsnicie, avusese destul timp s’o cunoască
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
permiți dumneata să faci cu noi pe deșteptul? Trimete responsabilul să facă nota de plată iar dumneata să dispari din fața ochilor mei.Ai Înțeles...? Și dacă dorești să n’ai necazuri, fă rost de un transfer cât mai repede posibil, imbecilule...!” Astfel plini de nervi,comentând pe larg obrăznicia ospătarului, intrară În restaurantul „Lido”, veche pasiune chiar admirație a lui Tony Pavone,unde mai era sigur,Șeful Șantierului nu-l va căuta,nu se știe din ce motive.Poate drept urmare a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întradevăr doriți să deschideți o anchetă, ei bine, persoana se află alături lângă dv. Maiorul Huzum m’a buzunărit, m’a discreditat În fața colegilor și muncitorilor provocând o nefavorabilă atmosferă. Împotriva lui sunt hotărât să depun plângere...!!” „Dumnezeii mamei tale, imbecilule. Las’ Îți arăt eu...!!”tună maiorul Huzum, ridicându-se În picioare. „Hai, dă la iveală pistolul...Ori chiamă mardeiașii să-mi Închidă gura, ce mai aștepți...? Uite ce domnilor. Dacă doriți să mai stăm e vorbă, rog să fiu respectat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi necesar să convocăm din nou comisia...! Am stabilit cu tovarășul Lct.Col.Tudose Ion ca eu cu Tony Pavone și dumneata să revizuim la fața locului toate măsurătorile...!!” Tony Pavone nu se putu apține. „Numai când aud numele acestui imbecil, se zbârlește pielea pe mine. Acest mitocan, a produs În rândurile formațiilor mele de lucrători atâtea necazuri Încât, numai o minune mă poate menține la suprafață...!” Șeful de Șantier, completă. „Ști-ți ceva tovarășe inginer? Duceți-vă singur...! Ba, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă la a doua am refuzat categoric. Am dat vina pe religie, argumentând: eu sunt om evlavios și, nu pot comite o faptă care va provoca mânia Cerului...!” „Va trebui să ne ascuțim vigilența...!” - fu de părere Șeful Șantierului. „Acest imbecil ocupă o Înaltă poziție În erarhia caraliilor iar gradul pe care-l posedă Îi generează puteri nelimitate...!! Ehe-i domnilor...!” - suspină el cu amărăciune. „Generația mea, adică noi care am adus comuniștii la putere, nu așa am conceput Societatea noastră. Toate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mingoti...? Ori poate Îți crapă obrazul de rușine promițând arestarea secolului douăzeci...?” Anchetatorul zâmbind sarcastic, dându la iveală o altă țigară. „Continuă, am răbdare să te ascult...!!” „Departe de mine gândul a cere iertare pentru ce n’am făcut unui imbecil ca tine. Voi comuniștii nu aveți inimă și nu crede-ți decât În Dictatura voastră apsolută. Dar În oameni, În oamenii cărora le-ai făcut destul rău nu crezi...? Nu ți-e teamă...? De mine, chiar nu ai frică...? Dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Împiedeca să-i administrez ani grei de pușcarie. Ai Înțeles...?” Mai goli dintr’o sorbitura un pahar cu vin după care turmentat vizibil, se entuziasmă. „Câtă Îndrăzneală, mai bine zis obrăznicie, să reclami un colonel de miliție guvernului...? Ce credea imbecilul, vroia să mă sperie...? Să tremur de frică În fața lui, cerându-mi iertare...? Într-o societate Totalitară unde puterea executivă se bazează pe forțele noastre de-a menține ordinea, nimeni nu va da crezare unui nimeni...!! Țopârlanilor de locuitori ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rotit și, dintr-o dată, și-a regăsit echilibrul. Jina a ridicat capul și-a văzut că gabara era în siguranță, dincolo de cascadă, așezată confortabil într-un ochi al râului. Zach a luat-o în brațe. Tremura din cap până-n picioare. Imbecilule, i-a spus ea. Bărbatul a sărutat-o pe gură cu putere. În timp ce barca se învârtea în ochiul de apă, Jina și-a mângâiat abdomenul. Copilul trecuse și el peste cascadă și, mai târziu, mama avea să observe că pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
folosesc cei din mafie când vorbesc despre „a te ocupa“ de cineva.) Doar când am încercat să-i înhaț caracatița și să trag o binecuvântată gură de oxigen mi-am dat seama că nu avea una! Nici un tub de rezervă! Imbecilul! Chiar și în tulburarea mea, am înțeles ce se întâmplase: îl scosese ca să își demonstreze triumful asupra co-dependenței. În mintea lui probabil că își spunea, mândru de el, „Sunt pe cont propriu; nu depind de nimeni și nimeni nu depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de onoare - ca să mă pot vedea într-o oglindă când mă machiez și cum va trebui s-o conving pe Helen că nu poate să poarte rochia mea. Apoi cum o să mă conducă tata la altar mormăind „Mă simt un imbecil îmbrăcat în haina asta“ și cum, în momentul când trebuia să mă „dea“ la altar, o să spună „Ia-o, e a ta. Bine c-am scăpat de ea“. Dar nimic nu se compară cu momentul în care vezi moartea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
țâșnit scurt din gura lui Aidan și expresia de surpriză din ochii lui. Nu știam că murea, nu știam că în douăzeci de minute avea să fie mort, m-am gândit doar că ar trebui să fim furioși pentru că vreun imbecil, conducând cu viteză mult prea mare, a intrat în noi. Oamenii de pe stradă țipau, cineva a strigat „Iisuse, Iisuse Hristoase!“, și vedeam trecând pe lângă mine picioarele oamenilor. Am observat o pereche de cizme roșii cu toc cui. Cizmele roșii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce zic că li se pare că aduce puțin cu Jon Bon Jovi, că nu observaseră asta până atunci, și se trezesc că le place de el. Iar eu nu vreau să-mi placă de el, cred că e un imbecil. Și nici măcar nu e drăguț, știi? Ciufut. — Nu trebuie să-ți placă de el. Impune-ți doar să nu-ți placă. —E chiar așa de ușor? — Da! Mă rog, poate. —Mamă? —Care din voi e? —Anna. Un suspin. — Vreo știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
coșuri când am încercat crema de zi Candy Grrrl“ și - sacrilegiu - Candace l-a auzit. Și-a trântit pămătuful de pudră din piele de ponei și a zis: —La dracu’, am lucruri mai importante de făcut decât să conving niște imbecili să îmi cumpere produsele. Am o cifră de afaceri anuală de treizeci și patru de milioane de dolari. M-am temut de o reacție negativă din partea clienților. Neliniștită, m-am uitat după George, dar plecase să pupe în fund orice nătărău semifaimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
împotriva celor de la St Louis Cardinals. Red Sox nu mai câștigaseră din 1919 - de la blestemul lui Babe Ruth - dar știam, cu o certitudine rece, neclintită, că anul ăsta avea să pună capăt lungii serii de eșecuri. Aveau să câștige pentru că imbecilul fusese atât de bătut în cap încât să moară și să rateze momentul. Analiștii, presa și fanii Red Sox oscilau între agonie și extaz; erau atât de aproape de victorie, dar dacă n-aveau să câștige? Eu n-am avut nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe care ai sădit-o în mine, tată! Aș avea încă multe de spus, dar cum spațiul nu îmi permite, închei cu un aforism și un citat din Alden Nowlan: „La adolescență, toți avem impresia că suntem geniali. Dar numai imbecilii își păstrează această convingere toată viața.” și „În ziua în care copilul realizează că toți adulții sunt imperfecți, el devine un adolescent; în ziua în care îi iartă, devine adult; în ziua în care se iartă pe sine, devine înțelept
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
care am bănuit că se afla chiar deasupra boilerului, se percepea o anumită Încălzire. Am Îngenuncheat și am constatat cu bucurie că plăcile din pardoseală erau călduțe. Așa mă găsi Bea, pe vine, pipăind plăcuțele dintr-o baie, ca un imbecil, cu zîmbetul nătăfleț al măgarului flautist Întipărit pe chip. Acum, cînd mă Întorc Înapoi cu privirea, Încercînd să reconstitui Întîmplările din acea noapte petrecută În vila Aldaya, singurul pretext care Îmi dă prin minte pentru a-mi justifica purtarea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]