550 matches
-
să se apere. Pumnii explodau și ciuruiau trupurile lor tinere și frumoase într-un martiriu magnific, reverberând o aură densă de irealitate izvorâtă parcă din conștiințele lor risipite spre zări nebănuite. Se vedeau unul pe altul ca printr-un vis imemorial și îndelung râvnit și tot așa îi vedeau și ceilalți." (p. 56). Se observă imediat dinamica scenei, ca și a fragmentului însuși. Textul demarează în registru realist pentru a ajunge la o poezie a violenței și apoi la poezie, pur
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
de factură răsăriteană, modelajul, prin excelență o tehnică a adăugării și legată profund de preocuparea pentru figurativ, este folosit cu totul sporadic și niciodată pentru a obține forme consacrate și efecte previzibile. Alături de piatră și de lemn, un alt material imemorial, împreună cu tehnica lui ireductibilă, se regăsește semnificativ în sculptura lui Maxim Dumitraș, anume împletitura din nuiele, uneori nudă, alteori lipită cu pămînt. Toate aceste materiale, împreună cu tehnicile specifice, atît prin statutul lor obiectiv, prin natura lor elementară, cît și prin
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
rămâi optimist. Optimismul are mult în comun cu recunoștință în sensul că ambele atitudini implică să vezi partea bună a vieții. Lucru destul de greu, având în vedere faptul că mecanismul nostru de apărare și supraviețuire a fost bazat din timpuri imemoriale pe emoțiile negative (frică și furie în principal). Nu trebuie să uităm însă că toate lucrurile se pot învăța în viață, si ca obișnuință nu este a doua natură a ființei umane, ci poate chiar prima. Sentimentul opus fricii este
Emoții care ne pot vindeca - Optimismul () [Corola-journal/Journalistic/68167_a_69492]
-
într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri imemoriale, Saloanele afirmau implicit că în România nu există decît pictură, sculptură, grafică și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
adormiți să se întoarcă fără incidente în mormintele din care au plecat și să fie împăcate cu această situație, rudele celor comemorați trebuie să le împartă pomeni și să respecte tradițiile familiei. Ofrandele se dăruiesc săracilor și străinilor Din vremuri imemoriale, se crede că la sărbătoarea moșilor cei răposați așteaptă să primească ofrande și, dacă familia uită sau neglijează să împlinească datina, răposații rămân supărați. În lumea satelor, dar și în mediul urban, ofrandele se împart mai ales săracilor și străinilor
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
norii pe cer înainte de furtună. Oamenii de știință au descoperit procesul numit "apoptoză", adică moarte celulară programată. Orice am face, nu putem scăpa. Numai dacă modificăm această informație genetică. Dar atunci, pe lângă menținerea tinereții veșnice, a "tinereții fără bătrânețe", visul imemorial al omenirii, există riscul scăpării de sub control al acestor lei tineri și totul e deturnat în proliferare celulară fără limită și fără măsură, monstruoasă, terminând prin cancerizare. Și aici e nevoie de o balanță. În această balanță stă voința de
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
fugă peste cîmpuri, apoi se azvîrli în mare și înota, în pofida strigatelor disperate ale Europei, pînă-n insula Cretă, unde mai marele zeilor se uni cu fata. Europa a fost divinizata după moarte. Frumoasele povești care au legănat copilăria omenirii! După imemorialele vremuri preschimbate în legende, iată omenirea ajunsă la o răscruce istorică, stăpînita de "o idee supranaționala (care) strălucea pentru prima oara triumfator pe cerul Europei". Poporul visat, națiunea europeană, va fi un ideal al aristocrației spirituale, pînă cînd visul va
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
decît ar da de înțeles doar episodul monumentului de la Ploiești. Dar în ciuda acestui fapt, la o analiză globală, Constantin Brâncuși pare mai curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruptibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
Gheorghe Grigurcu Am văzut că autenticitatea e, în mentalitatea lui Eugene Ionesco, întemeiată nu pe literatura "moartă", simplă "conservă" de verbe, ci pe ficțiunea în care palpită viața, capabilă a surprinde, în spirit jungian, ecourile imemoriale ale arhetipurilor. Din care motiv scriitorul ficționalizează principalele coordonate ale realului, timpul și spațiul. Consecventul antiistorism al lui Ionesco e un mijloc de-a bruia timpul real. Începînd cu jurnalele timpurii și mergînd pînă la producția dramatică și memorialistica tîrzie
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
să disocieze cele două stări ale Cărții și să exploateze exclusiv obiectualitatea acesteia. Astfel au apărut pseudocărțile, pseudotextele, coperțile butaforice și vignetele decontextualizate ca repere pure într-un spectacol exclusiv vizual. Sursa nemijlocită a acestui nou proiect artistic sînt cărțile imemoriale, ediția rară, manuscrisul miniat sau incunabula, izolate într-un obiect de sine stătător ori asociate în ample imagini ale unei biblioteci imaginare. Miza acestor construcții plastice este memoria culturală a privitorului și ambiguitatea care se naște inevitabil în actul percepției
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
ca metaforă a existenței însăși, formele mai păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contra, inapte încă de a se manifesta. În spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă momentul prielnic pentru reactivare memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din imemorialul act al creației dintîi ori din mai recenta stilistică a unei viziuni bizantine convertite brusc la tridimensional.
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
și ea concomitent cu pierderea acelei coerențe pe care o asigura valoarea modelului. Păstrînd materialul, conservînd parțial și tehnica derivată din natura sa, aceea a cioplirii, dar într-o măsură mult mai mică decît ar fi cerut-o vîrsta sa imemorială, se poate spune că modernitatea a întrerupt marea tradiție a lemnului, reformulîndu-i pînă și axiomele lui naturale. Prelucrîndu-l altfel, de fapt ea l-a reconstruit. Dublînd cioplirea cu asamblarea, materialul a fost deplasat semnificativ dinspre statuar spre arhitectură, dinspre funcția
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
gros și alb, singurul zgomot care amintește o prezență umană este șuieratul locomotivei. In aceste ultime ceasuri care-i leagă pe cei doi, timpul pare să se fi dizolvat, singurătatea face din mamă și fiu singurii supraviețuitori, un cuplu inextricabil, imemorial, inefabil. Femeia nu se mai poate ridica singură din pat, dar vrea să se plimbe, fiul o ia în brațe și o transportă pe o bancă din apropiere unde îi citește mesajele din vederi vechi cu istoriile lor îndepărtate. Cine
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
uneori pe câte o notă distinctă, cum este cea dată de cuvântul „împreună". Cei doi stau împreună, iar fiecare moment cântărește imens, fiecare clipă îi aduce mai aproape de despărțire, iar tristețea se strecoară în fiecare silabă pentru că desfacerea acestui „împreună" imemorial pare de neconceput pentru fiu așa cum mama trăiește sentimentul de restriște și el imemorial de a-și lăsa fiul singur, cu toate că acesta este matur și capabil să trăiască pe picioarele lui. Sokurov ne arată cum universul poate fi redus la
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
doi stau împreună, iar fiecare moment cântărește imens, fiecare clipă îi aduce mai aproape de despărțire, iar tristețea se strecoară în fiecare silabă pentru că desfacerea acestui „împreună" imemorial pare de neconceput pentru fiu așa cum mama trăiește sentimentul de restriște și el imemorial de a-și lăsa fiul singur, cu toate că acesta este matur și capabil să trăiască pe picioarele lui. Sokurov ne arată cum universul poate fi redus la două persoane, mamă și fiu, un univers complet, suficient sieși. Regizorul ne scoate în afara
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
petrecute alături de cei doi bărbați, Mattie are timp să-i cunoască și să le testeze curajul; al ei se află dincolo de orice dubiu. Interesant, din viața celor doi bărbați aflați pe drumuri justițiare absentează femeile. Cogburn este divorțat din vremuri imemoriale, pe La Boeuf pare să nu-l aștepte nimeni. Dacă discută despre femei, Cogburn o face ironic și autoironic, La Boeuf nu are pe lista de subiecte de conversație ceva similar. Discuțiile se poartă în jurul bărbăției, al armelor, al capacității bărbatului
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
așezămintele care se ocupă de moștenirea tradițională se puteau număra, în repertoriul actual, 13 variante ale Mioriței, în formă de colindă. Răzbat, din aceste conexiuni, neostoite impulsuri, la atingerea lor colindele devin receptacol pentru scenarii hieratic insolite, pentru frînturi de imemorială baladă, unde se pleacă ritmat, la un soi de alegorică vînătoare. Complexe contaminații, o cercetare condusă asiduu de Monica Brătulescu făcea, verosimil, partea lor, unor enigme ce trimit la desimea umbroasă a preistoriei. Cine, de altminteri, dintre noi, nu păstrează
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
brambureala din clasă simte nevoia să scoată pistolul, ca să-i potolească! Măi, nu vă bateți joc de școală!... În același București iubit, într-o tavernă mohorîtă, zac, sumbri, beți și săraci, ei, scriitorii, cei care au înțeles primii, din timpuri imemoriale, contradicțiile antagonice dintre vodca rusească și șprițul românesc... Iar strada e plină de limuzine și de cerșetori, și de clasa de mijloc, cîinii... În această lume de vieți risipite apare, ca un Prospero de Dîmbovița, un creier magic, președinte al
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
cu o istorie meschină și rudimentară, iar Muzeul de Artă a sesizat enorma importanță a acestui nou tip de artist - fără înfumurări, uman, viu și învingător - în mod sigur s-a întîmplat ceva; cel dintîi a renunțat la narcisismul său imemorial și a coborît cu picioarele în lume, iar cel de-al doilea a sesizat cu o mare acuitate că gestul exemplar nu trebuie căutat doar într-un trecut vag sau prin debaralele profeților disperați, ci mult mai aproape, chiar la
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
incinta unui muzeu? Dar creația populară încă se îndărătnicește a supraviețui și chiar a insufla stihurile unor barzi. Cîteva cincinale cu trăsături secular-globalizante se pare că nu pot stîrpi o vegetație fie și „buruienoasă”, cum se exprima cineva, cu vechimi imemoriale. Dau acum drept exemplu producția unui poet ardelean, pe care îl cunosc încă din perioada incipientei „Familii” orădene, Ion Mărgineanu. Fugosul tînăr de atunci își adăuga la nume, spre a marca, dacă nu mă înșel, un episod erotic, silaba Li
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
nostalgia naturii, se încrîncenează în proximitatea materiei grele, jubilează în fața luminii, se luptă cu lumea deja constituită și freamătă mistic în nesfîrșitul joc al transparențelor. Pînă la un punct, artista nu este singură în această încercare gravă de a conserva imemoriala relație dintre pictură și lumea vizibilă, dintre obiect și imagine, dintre sursă și reflectare. De mai bine de un deceniu, grupul Prolog și-a impus programatic un asemenea scop; Horia Bernea a expus zeci de lucrări în care grădina, lumea
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
un cadavru descoperit după un incident violent de regulă nu are haine, uneori e chiar desfigurat, fiind deci de-individualizat, nerecognoscibil, tot așa protagonistele din roman sînt în mod voit făpturi cu identitatea dispărută, rămasă undeva într-un timp devenit imemorial - înainte ca nenorocirea să înceapă. Desfășurarea epică a romanului e de o asemenea natură încît ea face orice comentariu auctorial deseori de prisos: personajul principal, S., este o femeie de 29 de ani, de origine din Sarajevo, ajunsă învățătoare într-
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
Alexandru își reconstituie chipul sub semnul dramatismului comunitar asumat, exhibîndu-l cu o cochetărie barbară. Nu ne mai întîlnim cu vagabondul cuprins de beatitudinea eului expansiv, ci cu un țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș trage un plug de piatră după mine ./ Cînd umblu încet pe urma mea / Brazdele de foc se înnegresc a stea.// Ochii scobiți în craniu cu așchie de bronz,/ Unul de pază la răsărit, celălalt
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Ultima filă a poveștii se scrie în plină modernitate, atunci când un arheolog renumit, Nicholas Quenton-Harper, reușește să descopere un papirus vechi de aproape patru mii de ani. E un papirus care ascunde cheia către o comoară fabuloasă, pierdută din vremi imemoriale. Dezlegarea misterului care înconjoară acest uriaș tezaur îi face pe cei mai vestiți căutători de comori să înceapă o cursă febrilă, pe care doar unul dintre ei o poate câștiga. Wilbur Smith: Ultimul papirus. Editura Rao, București, 2005. Preț: 229
Agenda2005-11-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283492_a_284821]
-
aceea de a se autoreprezenta liber - uneori liber pînă la agresivitate -, așa cum a fost obișnuit, și aceea de a introduce un sens oarecum exterior dinamicii lui profunde, de a redescoperi structuri preexistente în depozitul nostru de imagini și de umbre imemorial sedimentate. Însă orice suspiciune de cădere în retorică și de alunecare spre denotativ este instantaneu dezamorsată. Aceste noi structuri nu au nimic de-a face cu voința de identificare, cu psihologizarea sau cu vreo anume încercare de a sugera culoarea
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]