564 matches
-
numită naturală. Ce ne spune acest text? În spiritul filantropic și cosmopolit manifestat de Diogene în numeroase pasaje din operele care ne-au rămas de la dânsul, el imaginează viața zeilor realizată pe pământ prin și pentru oameni. Ne amintim doctrina: impasibili, fericiți, scutiți de tulburări, eterni, nemuritori, compuși dintr-o materie subtilă, veseli, locatari ai unor interlumi, zeii sunt un model etic, desigur, dar, de data aceasta - prima, mi se pare -, și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană (Epicur și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
numea artă. Ori poate că, odată ce lăsase În urmă cine știe ce punct ambiguu și fără Întoarcere, unde, deja fără patimă, lâncezeau etica și estetica, arta devenea - poate că vorbele adecvate erau „din nou” - o formulă rece și probabil eficace. O unealtă impasibilă de contemplat viața. Și-a dat seama târziu că celălalt Îi aștepta răspunsul. S-a străduit să-și aducă aminte. Legenda, asta era. Întrebase de legenda fotografiei. - Nu, a spus. Asta făceau revistele, jurnalele și agențiile pe cont propriu. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
năruiau la dreapta, În fața privirii reci a stelelor din noaptea limpede, imperturbabilă, mai presus de dezastru. N-avea să poată face nicicând o asemenea fotografie, se gândise În clipa aceea. Dar totul - absolut totul - era explicat acolo: regula oarbă și impasibilă tradusă În volume, drepte, curbe și unghiuri cu ajutorul cărora, ca pe niște șine inevitabile, lava vulcanului curgea, ca să acopere lumea. Venindu-și În fire, Faulques privise Într-o parte și dăduse de niște ochi verzi, mari și lichizi, care priveau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
inclusiv scoaterea la licitație a unui vechi și superfaimos CitrØen (acum În muzeul Cortanze de la Nisa), pe ale cărui portiere Braque pictase o pasăre cenușie, iar Picasso un pescăruș alb. Olvido i-l prezentase pe Faulques bunicii (amantul meu, zisese impasibilă), la care Încă se mai putea observa eleganța atrăgătoare care, În fotografiile din vechile albume pe care li le-a arătat În decursul vizitei (Paris, Monte Carlo, Nisa, un mic dejun la Cap Martin cu Peggy Guggenheim și Max Ernst
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lumina gălbuie și palidă care intra pe fereastră când, În fața patului mare din dormitor, după ce Își scoseseră paltoanele ude, el Îi ridicase nespus de Încet rochia până pe șolduri, pe când ea Îi privea ochii În penumbră, cu o intensitate neclintită și impasibilă, cu jumătate din față abia luminată, frumoasă ca un vis. În clipa aceea, Faulques se bucurase În inima lui - o bucurie liniștită și sălbatică totodată - că nu fusese ucis de câte ori fusese posibil; pentru că, de-ar fi fost așa, nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
inteligentă În pauze. În jurul subtilei melancolii latente pe fundalul privirii și vorbelor ei, el se mișca mereu cu cea mai mare precauție, ca un jefuitor prudent, Încercând să nu dea ocazia de a se face explicit. Florile continuă să crească, impasibile și sigure de ele, spusese ea odată. Noi suntem cei fragili. Pe Faulques Îl Îngrijora eventualitatea de a trebui să Înfrunte cu glas tare cauzele resemnării deznădăjduite care curgea prin vinele ei, la fel de precisă ca inima ei sănătoasă și exactă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ajustată, Închisă cu fermoar pe tot spatele, până În talie. El, cu o treaptă În urma ei, se gândise brusc: Într-o zi nu vom mai fi aici. Și Îi trăsese Încetișor fermoarul rochiei În vreme ce urcau. Olvido continuase să suie pe scară, impasibilă, cu o mână pe balustrada din alamă aurie, cu rochia deschisă până pe șoldurile goale, elegantă ca o gazelă imperturbabilă - și ar fi fost la fel chiar dacă s-ar fi Întâlnit cu un client ori cu un salariat din hotel. În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unei camere foto deschisă la maximum (expunere 1,4, viteză În obturator de 1/60), să-i fotografieze pe ostașii care se Împărțeau În grupuri, și urcau În urma ofițerilor spre colina din dreapta: ochi ieșiți din orbite, Încăpățânați, goi, curajoși, Încordați, impasibili, bănuitori, precauți, Înspăimântați, neliniștiți, senini, indiferenți. În total, Întreaga varietate posibilă printre bărbații confruntați cu Încercări identice, În lumina despre care un pictor de acuarele ar fi spus că era nespus de frumoasă și care Îi Învăluia ca un giulgiu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
avea trup material, fie că nu, poseda În orice caz un „corp incorporal” (soma natsoma), pe care cineva dotat cu un „ochi spiritual”, cum era apostolul Petru, a putut să-l vadă zîmbind alături de cruce 255. Cerint mai afirma că impasibilul Cristos se retrage din omul Isus, care moare pe cruce. „MÎntuitorul surîzător” este văzut nu o dată alături de cruce, rîzÎnd de persecutorii celui crucificat În locul lui, care poate fi, de pildă, Simon din Cyrene 257. Evident că nu există un specific
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se încurcă și atunci le aruncă, la nimereală) N-are importanță! Totu-i să-i stric bîrlogul! Să fie colțul liber ca înainte! (continuă să trîntească și să arunce lucrurile) Așa, ca să știi că eu hotărăsc în casa asta. Mina: (impasibilă, așa cum a privit toată scena) Dragul meu, acum înțeleg marea ta greșeală. Ilie: Ce greșeală? Ce vrei să spui? Mina: Vreau să spun că o ordine se înlocuiește cu alta, nu cu o dezordine. Ilie: (buimăcit) Ce ordine? Ce dezordine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ignorîndu-l) Acum, puțină atenție, vă rog... vom da citire regulamentului. Plutonierul: Hai, las-o, că ni-l citești în fiecare zi... las-o...! Sursa dublă: (împreună cu Dosar nr. și Obiectiv nr.) Îl știm, frățioare... dă-l dracului... îl știm! Supraveghetorul: (impasibil) Deci: 1. Evitați vociferările; 2. Evitați limbajul nepotrivit; 3. Nu deteriorați dosarele; 4. Nu scoateți file din dosar și nu introduceți file în dosar; 5. Întrebați Supraveghetorul în legătură cu orice nelămurire (dă fiecăruia cîte un exemplar din regulament și se retrage
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așteaptă să mă bârfească? Ce vor spune colegii de serviciu, dușmanii, ziarele?“ Iar partea de fier a acestei centuri este... ginecologul. „Să știi că te duc în fiecare lună la ginecolog, să vedem și noi dacă mai ești virgină!“ Umbra impasibilă a acestui medic, cu metodele lui științifice de a stabili starea de virginitate, terorizează o bună parte a populației virgine din țara noastră. Colegii mei cu această specialitate ar trebui să știe că un pacient - orice vârstă ar avea el
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
este împlinită prin intimitatea fizi că, iar sexul este aducător de plăceri. Egoismul băieților Fetele afirmă adesea despre partenerii lor că sunt ego iști. Există mai multe atitudini ale acestora care justifică într-un fel acest calificativ. Băieții par mai impasibili la mesajele afective trimise de cei din jur. Ei sunt mai interesați de plăceri precum cele rezultate din mâncare, băutură, jocuri, comodi tate etc. și tot ei sunt aceia care fac dragoste fără să se gândească prea mult la plăcerea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
și de politolog, silindu-l să iasă din "trecut" pentru a răspunde imensei provocări a prezentului și a îmbrățișa, pe cât posibil, durata întreagă. "Mizeria lumii" (în expresia lui Bourdieu) îl invită la atitudine. Istoricii români n-au rămas în afara evenimentelor, impasibili la chemarea istoriei. Câțiva dintre ei subscriau, la 24 decembrie 89, un apel care începea cu o reflecție a lui N. Iorga: "Biruința n-a venit niciodată spre frunțile plecate." Era un îndemn la redresare și resurecție, la solidaritate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nici cu un secol în urmă, când Eminescu încerca să explice lipsa de "reacțiune" a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce se întâmplă în jur. Însă de indiferență putea fi vorba? Mai curând de o disperare geamănă cu atitudinea impasibilă. E nevoie de răbdare și perspicacitate pentru a-i descoperi, sub crusta de indiferență, însușirile autentice, așa cum ne sugera Pârvan în Datoria vieții noastre. Cine va fi în măsură a săvârși această lucrare? Cine va putea ridica poporul din starea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
crearea așa-numitelor republici găgăuze și nistriene, grupul de inițiativă al Asociației Solidaritatea Universitară din Iași roagă Parlamentul și Guvernul Român să intervină, cu mijloacele de care dispun, pentru a contribui la aplanarea conflictului interetnic de peste Prut. Nu putem rămâne impasibili atunci când o parte a românimii se află într-o situație atât de gravă, situație ce pune în pericol reformele începute și subminează însăși suveranitatea statului. Cei interesați să samene vrajbă în Republica Moldova trebuie să știe că noi nu putem sta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mi aduc aminte? Nu-mi aduceam aminte nimic /în afară de faptul că jucasem cândva ceva asemănător,/ cu niște tipi cumva asemănători/ (...)// Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor / împărțeau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
părăsite./ mirosuri stranii./ urmăresc soarele,/ dar fuga lui/ e definitivă./ cad frunze/ cad picături de sânge/ ochii se înfășoară în roșu" ***). Celelalte poeme din unicul volum de versuri al lui Constantin Pricop conțin fie tablouri statice, stilizate de un geometru impasibil, fie înscenări ironice ale luptei cu tentația histrionismului artistic (seria ingenioaselor Klee). Referințe critice (selectiv): Ion Bogdan Lefter, în "Viața Românească", nr. 9, septembrie, 1982; Ștefan Melancu, în "Echinox", nr. 10-11-12, octombrie-noiembrie-decembrie, 1982; Cristian Livescu, în "Steaua", nr. 10, octombrie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
franceză, s-a accelerat în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. În această perioadă Parisul se constituie că un cadru al reprezentării teatralizate a umanului. Pariziana se implică în acest joc inițiatic de proporțiile urbei, iar caracterul ei impasibil și indiferent determina trăirea unor drame de factură existențiala a subiecților din jur. Teatralitatea este realitatea pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, dar și cea secretă, clandestina a existenței sale; teatru se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Jean-Philippe Toussaint, Patrick Deville, Marie Redonnet, Eric Chevillard. Foarte bine este nuanțată ideea că revenirea în vogă a narațiunii nu înseamnă nicicum redeschiderea unei noi ere balzaciene, ci o reinventare a povestirii, așezată acum în tipare dezinvolte, insolente, inedite, minimaliste, impasibile, în care resorturile psihologice tradiționale sunt ignorate, dacă nu chiar complet răsturnate, pînă la absurd. Umorul, spiritul ludic și plăcerea provocării cititorului, a demontării tuturor pactelor de scriitură și lectură fac, de asemenea, parte din această postmodernă "înviere" a romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca și alții și anume că fusese luat „cu forța de către germani”. Scurtul lor sejur în Vechiul regat, început la 25 martie 1944, fusese petrecut tot în comuna Bogdănești de unde, probabil, au fost trimiși sub escortă la Bârlad din ordinul impasibililor ruși încadrați în C.AL.C. Chiar dacă părea a avea un nume rusesc, cetățeanul Bâkov Serghei (1886, Tighina) se declarase a fi român. Față de alții care se plângeau că fusese luați cu sila ba de nemți, ba de armata română
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
desluși naivului amant, într-o epistolă de adio, adevăratul resort al pasiunii erotice ("Te iubeam pentru că mă făceai să sufăr"). Dar evenimentele acestea nu mai au loc pe scenă, ci undeva, în culise, fiind relatate "din off" de către un narator impasibil și tern, fără simț dramatic, care proiectează biografia îndureratului erou lovinescian pe orbita unei existențe "fantomatice și convenționale"175, de comedie ieftină. 4.2. De la un text la altul. Romanul ca lectură a lecturii vieții Revenirea la teatru se petrece
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu are vreo pretenție teritorială; Milošević nu amenință integritatea teritorială a nici unui membru al alianței. Și totuși, alianța se află în plin război. Ea luptă pentru că o interesează soarta altora. Luptă pentru că nici o persoană cu bun-simț nu poate să asiste impasibilă la uciderea sistematică, dirijată de către guvern a altor oameni... Acest război pune drepturile omului mai presus de drepturile statelor 53. Cei mai mulți dintre noi sunt de acord că moralitatea, adeseori greu de definit, este esențială pentru a trăi în armonie cu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
se arăta. Încă de la origine, a fost o pasiune arzătoare, neînfrânată, așa cum e astăzi. Abilitatea jucătorilor e notorie; un joc de cărți e un instrument docil, utilizat cu un talent ce ține de prestidigitație. În viața obișnuită, moldo-valahii par calmi, impasibili. Chipul lor e rareori tulburat de furie, înveselit de râs, iluminat de entuziasm. Sunt stăpâni pe ei înșiși; sângele lor rece e netulburat, calități ce îi transformă devreme în diplomați. Nu se însuflețesc decât la joc; cine nu i-a
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
navigatorii să arunce ancora aproape de un peisaj remarcabil, bogat în subiecte de studiu de tot felul. Naiadele se înspăimântară; strigătele lor speriate se manifestau sus și tare împotriva prezenței străinilor în undele lor. Aceștia se încăpățânară în studiile lor științifice; impasibili, umpleau paginile albumului lor; naiadele mâniate se avântară asupra fragilei luntre, ce se clătină ca urmare a eforturilor lor; cei doi savanți, scufundați din nou și din nou în noroi, fură aruncați pe pământ pe jumătate înecați, cu hainele murdărite
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]