570 matches
-
și singură. Atâta doar că plătește cu sănătatea. Povestea cu otrăvurile e altceva. E puțin probabil că va îndrăzni. O să fie mai atentă de acum încolo. Este totuși un om dominat de sentimentul propriei inferiorități, capabil de orice. Văzând-o impasibilă, Antonia se liniștește și ea. Nu are nici un cuvânt de îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
liniile de vopsea care-i leagă unii de alții. Face câțiva pași înapoi și înțelege. Este un fel de arbore genealogic, căci ramurile se îndreaptă înspre portretul fiecărui membru al familiei. Li se adresează în scârbă statuilor, care-l privesc impasibile din nișele lor: — Sunteți doar niște scuturi de bronz argintate la suprafață. Nu-i răspund. Continuă îndârjit: — Descendenții voștri, care se erijează în cuceritori, nici mă car nu caută în vreun fel să facă deosebirea între voi. Vă schimbă doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele mai multe infracțiuni, apoi se răsucește spre mine, — Tu ai lucrat la Londra pentru Met, Robbo. Zi-le tu. — Păi, pot vorbi numai despre perioada În care am fost la Stroud, zic eu evaziv. Mă uit la Ray Lennox. Are fața impasibilă dar privirea cam crispată. Bag mâna-n foc că puțoiu suferă. Iar s-a apucat de chestia aia care se trage pe nări, pun pariu patru la unu. Chiloții gălbejiți intră pe felie, — Ce-i cu Stroud Green? — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spuse el și apoi se încruntă deodată. Mai voia să îți spun ceva, ceva despre scorul de la test. Despre ce era vorba? continuă el scuturând din cap și privind spre tavan. Era clar tulburat. Despre ce era vorba? Sachs privea impasibilă, deși Rhyme observase cum una dintre unghii atacă decisiv cuticulele degetului mare. Api detectivul își pocni degetele. - A, da, îmi amintesc. A zis că ai obținut al treilea scor în ordine descrescătoare din toată istoria departamentului. Fața i se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost făcută la nivel teoretic de către Anca Manolache în cartea Problematica feminină în Biserica lui Hristos, apărută la Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara în 1994, precum și de cercurile ecumeniste de femei din România, dar fără succes la mai marii Bisericii, rămași impasibili la aceste voci ale in-autorității. Această scrisoare urma să facă parte dintr-un grupaj de texte mai larg, referitor la misoginism și antifeminism în presa românească în toamna anului 2005. Ele au fost trimise în octombrie, 2005 Observatorului Cultural și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
faptului că oamenii din colonie căutau să se izoleze de o amenințare care venea din exterior. Vasquez ajunse prima la mașinile tăcute și se opri să arunce un ochi în cabina cea mai apropiată. Comenzile erau distruse, împrăștiate pe podea. Impasibilă, se strecură printre tractoare și-și făcu raportul pe un ton flegmatic: ― Se pare că a fost forțat cu o rangă. Ajunse la ușa principală și făcu un semn cu capul spre Drake, care o însoțea. Apone sosi, studie obstacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
iubire, naștere, moarte, bătrânețe, libertate, cum va fi timpul, mă rog, chestiuni ce se discutau atunci pe Dunăre. Insă tocmai când Metodiu abordase cu aplomb problema general-umană a asupririi turcești, iacătă că la un cot, de după un pâlc de sălcii impasibile, pletoase, le tăie calea un masiv caiac la prora căruia stătea în picioare - nu mai încăpea nici o îndoială - un otoman. Grecul se pregăti să-l salute cu un gest larg și-un zâmbet respectuos pe față, dar osmalâul făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
universul poveștilor unde totul era fluid, donchișotesc și la fel de deschis surprizelor ca o noapte fără lună În deșert. Înainte să-ți dai seama, puteai fi atât de furat de toate astea Încât pierdeai contactul cu realitatea - acel adevăr strict și impasibil de la care nici o minoritate nu ar trebui să se abată prea mult, ca să nu fie prinsă cu garda jos când vântul se schimba și soseau timpuri potrivnice. Nu ajuta la nimic să fii atât de naiv Încât să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răgușite (cît despre entuziasmul sincer eram mai puțin convins, nu mi se transmitea deloc), de pe aceste realități, vedem noi arta (îi plăcea să spună noi și nu eu, ca să arate că nu e singur), nu după idealul burghez al zugrăvirii impasibile a ceea ce are turbure omul..." Mulți ani mai târziu, după ce trecuse prin alte aventuri sinuoase, l-am văzut într-o zi la Talcioc, vindea nu știu ce, rufărie intimă, pe care o primise nu știu de unde... Ținea în mâini delicatele mărfuri femeiești
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu trebuia scrisă, și în nici un caz publicată, aceste lucruri nu se spun... Scrisesem, dar nu jubilam. Mult mai mult îmi plăceau povestirile mele din Întâlnirea din Pământuri, dure, reci, necruțătoare, peste care ochiul meu trecea cu privirea micșorată și impasibilă. Trebuie să scriu altceva și să-mi regăsesc acea privire, îmi spuneam... Am luat manuscrisul, l-am dactilografiat, apoi l-am băgat în sertar și am uitat de el cinci ani. Obsedați ai scrisului și ai afirmării, dar și iubitori
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el se uită la ceas și îi aminti cu blândețe că mai avea la dispoziție doar zece minute îi reveni brusc în minte scopul real al vizitei sale. — O ultimă întrebare ... Se opri și prinse privirea acelor ochi negri, calzi, impasibili, ce o țintuiau de sub coama lui bogată. Dintr-odată, aproape că-i pieri curajul și se simți ispitită să fugă din încăpere fără să fi pus întrebarea. — Aștept. Fran își luă inima în dinți. — În această epocă în care par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spuse el, ridicându-și mâinile. Te informam doar de cât timp a fost constatat decesul. Nimic altceva. Inima Îi bubuia În urechi, Înăbușind zgomotul ploii. Ea nu păru prea convinsă, uitându-se insistent la el cu o expresie rece și impasibilă. — Înțeleg... spuse Într-un final. Se Întoarse cu spatele la el, Își acoperi ținuta impecabilă cu salopeta albă standard, Își potrivi microfonul minuscul, recită răspunsurile standard la Întrebările ce, când și cum și se apucă de treabă. Avem un picior de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
est al Princes Street. Al doilea, după un asediu prelungit În orașul vechi. Nici un supraviețuitor. Trei persoane din public și un ofițer de polție Își pierduseră viața atunci. Nu era, după Logan, un dosar excelent. Noul inspector asculta cu ochi impasibili În timp ce Insch trecea În revistă cazul pentru Întăririle vizitatoare până la momentul actual. Pe parcurs, inspectorul pusese niște Întrebări destul de pătrunzătoare. Nu era idiot: asta era suficient de clar. Și era impresionat că Insch și Logan reușiseră să identifice ucigașul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pământ m-opresc! Râdeau pălăriile de el, în timp ce urca liniștit pe axa imaginară a privirii, coborând, subțiindu-se de-a dreptul. Numai în sus să n-o iau, mai spuse omul nostru, acolo nu mai e capăt! Elogiul toleranței Mergeau impasibili pe stradă, unul pe partea însorită, celălalt pe partea umbrită, adevărul și minciuna. Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrelă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cerșetorii de origine română nu sunt vizibili, nu există nici o prejudecată legată de români. Când spun în Franța că sunt român există riscul ca pe fața interlocutorului meu să tresară un mușchi. În Statele Unite sau în Japonia fețele rămân sincer impasibile, pentru că în fața acelor oameni contezi tu ca individ și nu ești responsabil de eventuala imagine negativă a nației tale. Ai avut momente în care te-ai simțit bine că ești român mai mult decât francez, de exemplu...? Sunt momente când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asupra lor, n-ar trebui să ne deruteze. Ideea aceasta nu spune decât că Balzac avea o putere fabuloasă de a se inventa. Scăpată sau nu de sub controlul creatorului, Eugènie Grandet e Balzac - așa cum, cu limbă de moarte, Flaubert cel impasibil a lăsat tuturor bacalaureaților strigătul său: „Emma, c’est...”. E aici o osmoză fundamentală, un schimb de vieți interioare pe care din exterior îl ignorăm fie din lene, fie din plăcerea naturală de a consuma formule simpliste de genul: „Viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
român care, prin ’50, ridicase un imn garderobierei de la Balșoi Teatr, cea care îi cususe agățătoarea paltonului, întruchipând astfel extraordinara generozitate a omului sovietic, dusă până la acest infinit mic; lângă garderobiera mea stătea, pe un scaun, o fetiță care citea, impasibilă, o carte cartonată, un Pușkin pentru copii, probabil. Sala era fastuoasă, până la balcon unde aveam locul am urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
CAMIOANE ÎNCĂRCATE, CAMIOANE GOALE SAU NETRĂGÂND NIMIC PUR ȘI SIMPLU. LÂNGĂ PASARELA DE ÎMBARCARE \ ÎNALTĂ ȘI ABRUPTĂ, VĂZU UN GRUP DE OAMENI. UNUL DIN EI ERA UN TÂNĂR ÎNALT CU O FAȚĂ DE COPIL. DOI ERAU MAI ÎN VÂRSTĂ, CU EXPRESII IMPASIBILE. ÎN SFÂRȘIT, ULTIMUL AVEA O FAȚĂ ZÂMBITOARE, ÎN CIUDA TRISTEȚII OCHILOR. ACESTA DIN URMĂ ÎI ARĂTĂ LUI MARIN O INSIGNĂ CARE ÎL IDENTIFICA DREPT OFIȚER DE CONTROL ÎN CIVIL. TOT EL ÎL PREZENTĂ PE BĂIATUL CEL ÎNALT. \ Domnule Marin, acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
GREUTATEA DEZASTRULUI ÎL APĂSA DUREROS. NU SE ÎNDOIA CĂ SE ADEVERISERĂ TEMERILE SALE PRIVITOARE LA PLANURILE JUDECĂTORULUI. AȘEZAȚI ÎNTR-O PARTE, DICTATORUL ÎMPREUNĂ CU PODRAGE ȘI ALȚI DOI CONDUCĂTORI DE GRUP ÎL OBSERVAU CU ATENȚIE. \ EXCELENȚĂ, NU ÎNȚELEG. FAȚA MASIVĂ ERA IMPASIBILĂ ȘI DISPREȚUITOARE. Domnule Trask, nici noi nu înțelegem multe lucruri. De exemplu: Ce s-a întâmplat cu vechiul și dragul nostru prieten David Marin? Marin deschise gura să răspundă, apoi o închise la loc. Clătină ușor din cap, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lui era încă în stare de șoc Oamenii aveau nevoie de o relatare simplă, spusă într-un mod simplu. ― Da, replică el cu o voce răsunătoare. Da, domnule Podrage, mai e ceva de lămurit? Podrage fixă asupra lui o privire impasibilă, apoi un zâmbet ciudat apăru pe fața lui energică. Se pregăti să întrebe ceva, dar înainte de a putea scoate un cuvânt îl întrerupse un cor de voci; părea că toți cei din sală vorbeau în același timp: ― Creierul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
împletit în cozi rar s-a desfăcut și atunci doar ca să puncteze o răscolire, o devastare interioară, o traumă, moartea ei trăită de zeci și zeci de ori, datorită contextului ei femeiesc de invalidă neputincioasă. Există, de pildă, celebrul autoportret impasibil, cu părul lăsat (din 1947Ă, sau pictura intitulată „Patul zburător“ (despre spitalul Henry Fordă sau pictura numită „Rădăcini“, unde din Frida despletită cresc plante jungloide. În tot cazul, părul și mustața apar halucinant și halucinatoriu în pictura Fridei Kahlo, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
piesă cu trei personaje. Prietenul meu Katz ar fi făcut regia. De altfel, teatrul nostru de bucătărie se desfășura într-o zonă selectă: Boulevard Péreire, așa se numea adresa mea temporară. Cine mătura cioburile? Probabil că eu, cu o mină impasibilă. Consumul zilnic de veselă nu va fi însemnat prea mult pentru mine, căci vrajba din cuplul conjugal Saint-Georges era celebrată ca un ritual într-o vreme în care toată lumea se certa. Teză se confrunta cu teză. Nu că l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tatuat cu grijă pe sub cămașa mereu proaspătă.Muzica zilei se prelinge din urechea mea înfășurându-se împrejurul gurii tale.Privirea mă azvârle pe cărarea cerului... Lumina invadează spații nedeschise... Poarta cerului e masivă. Străjerii își îndreaptă sulițele și mă privesc impasibili.Masca mea a început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca o rugăciune pe altarul tăcerii și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată însăși condiția umană, memorabil fiind finalul, în care mica marionetă „visează mereu acel vis în care oamenii au sfori legate de trupuri.” Moș Caletcă e și el un păpușar, fără a fi neapărat un personaj negativ, deși
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]