480 matches
-
OK ? zic cu un nod În gât. — Destul de impertinent din partea Emmei să o roage asta, spune Nev, luând o gură mare din plăcinta de porc. Să se folosească de relațiile de familie. Parcă așa mi-ai spus atunci, nu Kerry ? — Impertinent ? repetă mama nevenindu-i să-și creadă. Kerry, În cazul În care cumva ai uitat, noi suntem cei care te-am Împrumutat să-ți faci firmă. Dacă n-ar fi fost familia asta, n-ai fi avut nici o firmă. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
blană și goi, În strașnicul...ger! Au murit amândoi, Plus voracele...roi! Morală: Și-ntre oameni, bunăoară, Făci bine și rău găsești! ,, Pe cine nu lași să moară, Nu te lasă să trăiești!’’ RONDELUL FRUNZELOR Frunze galbene de toamnă, Leneșe, impertinente, Ne îngroapă, scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei puțin
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
să moară, Nu te lasă să trăiești!’’ RONDELUL FRUNZELOR Frunze galbene de toamnă, Leneșe, impertinente, Ne îngroapă, scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei puțin decente, Leneșe, impertinente... Ca și frunzele de...toamnă... PANSEURI 1. CIRCULÂND.... PE CONTRASENS 1. A perdut pe toate planurile! Cauza? Un neiertător cataclism....sentimental! 2. Dată
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei puțin decente, Leneșe, impertinente... Ca și frunzele de...toamnă... PANSEURI 1. CIRCULÂND.... PE CONTRASENS 1. A perdut pe toate planurile! Cauza? Un neiertător cataclism....sentimental! 2. Dată fiind abundența materialelor de construcție și au construit fiecare, înflăcărați, câte un castel...din nisip!. 3. Nici
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
că ți-ai Înghițit limba, frumușico! Încercă să glumească destul de stupid, prinzându-i bărbia cu o mână. În clipa următoare, fulgerător, i-a aplicat o stângă peste mâna cu care o ținea de bărbie. Dar văd că ești obraznică și impertinentă! Abia aștept să vă duc puțin la secție, pe amândouă. În timp ce se ducea această bătălie a nervilor a apărut și cel care făcea de pază la poartă, portarul școlii. Bună dimineața, domnu’ sergent! Ce s-a Întâmplat? făcu portărelul nostru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la o parte lanțul de la ușă. Chipul bărbatului care intră îi părea la fel de cunoscut ca și vocea lui, dar Charlot nu știa de unde să-l ia. Era înalt și bine făcut, avea ceva vulgar în înfățișare, un aer extravagant și impertinent. Avea pielea foarte albă, parcă pudrată, iar glasul lui amintea de cel al unui cântăreț, perfect conștient de intonația cu care rostea fiecare cuvânt. Îți dădea impresia că ar putea interpreta orice melodie. Distinsă doamnă, vă rog să mă scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de așteptările celorlalți! Așazisul tată al Erjikăi se apropie de noi și sărutându-i mâna mamei mele spuse scurt: Așa mamă, așa fiu. Doamnă, țin să vă mulțumesc pentru modul în care ați pus-o la punct pe femeia aia impertinentă și să știți că mi-ați câștigat admirația. Tinere, mi se adresă el respectuos, îți sunt dator cu o bere. Dacă mama dumitale este de acord, vă invit în oraș să luăm masa împreună și să ne cunoaștem mai bine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
are să leșine, fără îndoială.) ― Nu știu și nici nu mă interesează! mi-a retezat-o brusc. Am surâs. Eram prea sigur de mine, ca s-o iau în serios. Probabil că acest surâs al omului călare pe situație care miji impertinent pe fața mea o durea, o jignea chiar, în contrast cu suferința ei. De aceea îmi azvîrîi, necruțător, în obraz: ― Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvânt mi-a izbit auzul ca un ciocan. În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
te uiți la ele pe furiș. — Nici vorbă. Îmi plac, atâta doar. Iarna a fost o adevărată stare de necesitate. Zăpada a cucerit munții. A venit, s-a împrăștiat, s-a așezat peste tot. Compusă dintr-o mulțime de bucățele impertinente, strivind trei păduri. Înghețând mii de animale. Era Zăpada însăși. Eu ce-mi mai croiam drum prin ea. Uneori până la Igor, iar până la Iosif și Fratele său zi de zi, ca un animal polar. Iar când mă întorceam acasă, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
zău așa! Nu știu cât de firesc mai poate fi și asta... Oricum, însă, nu prea cred că asta mă afectează, căci nu aici stă esența problemei, de fapt. Tot un om plin de năravuri și de metehne rămân. Sunt trufaș, irascibil, impertinent, plictisitor și - chiar dacă nu las să se vadă asta - nu sufăr așteptarea. Fac întotdeauna greșeala de a mă hotărî greu, sunt foarte nestatornic și de-a dreptul stupid de invidios, uneori. Inteligența îmi provoacă cea mai mare invidie. Știu mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
simt în largul meu, fără să supăr pe nimeni. Decadența trupului îmi inspiră un sentiment de grandoare doar în tablourile lui Rembrandt cu bătrâni. Pe plajă, când zăresc vreun bătrân cu trupul deformat de vârstă, strecurîndu-se printre trupurile tinere, aproape impertinente, mă încearcă o strângere de inimă. Am trăit, cândva, de parcă aveam un mileniu în față! Din păcate, timpul seamănă centurionului roman care l-a găsit pe Arhimede pe plaja de la Siracuza, unde matematicianul încerca să rezolve o problemă de geometrie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
haina ei de sărbătoare, și-a întins trupul mic cât a putut mai bine, fără să economisească din spațiu dintre cele patru scânduri. N-a renunțat nici la o părticică din dreptul ei, dar n-a luat o poză prea impertinentă, ca și cum nu s-ar mai teme de dojană. Fața ei era sfioasă, așa cum se cade să fie la o ocazie atât de solemnă. Boierul Barbu Pandele, dimpotrivă, a iubit cu furie viața. N-a făcut teorii, dar a sorbit din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
japonez? — Este nepotul lui Ito Yoshimasu. Numele lui e Yoshikata. — A, acela este? O rudă a lui Ito Yoshimasu, seniorul castelului Obi. Și tu? — Eu sunt fiul lui Yoshimasu. Nobunaga era amuzat în chip straniu. Privindu-l pe acel tânăr impertinent și fermecător, educat în grădina de flori a culturii creștine, nu putea decât să-și închipuie chipul mustăcios și nepăsător al tatălui, Ito Yoshimasu. Cetățile de pe litoralul insulei Kyushu, în Japonia de apus, erau conduse de seniori ca Otomo, Omura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca în zonă să nu intre nimeni, așa că, în momentul când pașii ajunseră lângă ușa de cedru, fură interceptați cu un reproș rapid de pajii care stăteau de pază. Pajii păreau extrem de agitați, în vreme ce omul pe care-l opriseră părea impertinent și înfierbântat. — Yuko, ce se întâmplă? întrebă Hideyoshi. — Nu sunt sigur. Cred că e un paj și unul dintre oamenii de gardă. — Aruncă o privire. — Desigur. Yuko se ridică și ieși, lăsând ustensilele pentru ceai la locul lor. Privind afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capacitatea de reflecție, iar Dan era prototipul omului scufundat în rutină - și, oricum, nu fusese niciodată căsătorit cu Carol, ci cu un simulacru al ei, creat de propriile-i proiecții mentale și de indiferența mamei sale. („E doar o fetișcană impertinentă, dar, sincer, nu cred că ai șanse să pui mâna pe ceva mai bun de-atât“, fusese răspunsul Împărătesei la aflarea veștii că fiul ei și Carol se logodiseră.) În orice caz, pomenindu-se perfect treaz în lumina crudă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Aurora scoase o singură hârtie pe care o privi vreme de un minut fără să scoată absolut nici un sunet. - Acum încep să citesc! miorlăi ea ascuțit, cu o voce cum nu mai auzisem. - Asta face parte din text? întrebă Maro impertinent. - Nu, nu, guiță ea. Voiam să zic că de-abia acum urmează să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă din nou să mă înverzesc de râs. - Vă rog, domnilor, se încruntă John Epidermic. Aurora își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Odată, dintr-o oră mai erau două minute și Stelică, un coleg își spune ușurat: - Ufff am scăpat și ora asta! Eliberat de stresul care îl simțea de fiecare dată la această materie își dădu drumul la o ghidușie răspunzând impertinent. Magi, prevăzând ce se poate întâmpla, îi șoptește lui Stani: - Fii atent.. Stelică o ia pe coajă! Și îi arătă ceasul bătând ușor în geam. Nu a terminat bine că profesorul l-a ridicat în picioare pe Stelică< mai avea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în ziarele din ’39 era acum dărâmat, cu trupul umflat și cu barba încărunțită, iar tunsoarea lui pachuco era la fel de demodată ca și costumul luat de la Armata Salvării. Am intrat împreună cu Fritzie. Salutul lui De Witt a fost unul ușor impertinent, cu o undă de servilism bine dozat. — Polițai, nu-i așa? Ei bine, măcar sunteți americani. Nu mi-am închipuit niciodată c-o să mă bucur să vă văd, băieți. — De ce-ai începe tocmai acum? îl întrebă Fritzie și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ținut în loc și blocat, se împotmoli într-o cameră luxoasă, plină cu tot felul de tablouri de strămoși. M-am uitat prin lăzile de pe podea - portița de scăpare a familiei Sprague în cazul în care Consiliul Orășenesc ar fi devenit impertinent - și am văzut rochiile de seară ieftine și blocul de desen plin cu chipuri de femei. Fără îndoială, Martha își desena alter ego-uri pentru reclamele la pastă de dinți, cosmeticale și fulgi de porumb. Nu era exclus să lanseze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă”. Și era mândră în timp ce vorbea, de parcă era iubita unuia din cei doi piloți impertinenți care zâmbeau în fotografie. Ochii îi străluceau de plăcere văzând valurile mării care se ridicau tot mai înalte și se spărgeau cu furie de stânci. Vântul urla uneori, de parcă infernul însuși se abătea asupra țărmului, dar Laura nu era mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-ai auzit?” Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți deschide ochii. „Singurul păcat al acestor binefaceri e că sunt uneori incurabile”, râse ea arătând spre căruciorul în care stătea înțepenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
l-am ajuns. „Și zici că te plimbi, canalie bătrână?” Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. „Ce, domnule sculptor, n-am voie?” Tonul era chiar impertinent. „Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum se face că ți-a venit să te plimbi tocmai pe aici?” „Dar ce se întâmplă aici?” făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care stătea În picioare și Își Înscrise numele cu o Înfloritură, În spațiul potrivit. Copilul urmărea operațiunea cu multă curiozitate. — Întotdeauna scrieți stând În picioare? Întrebă el. — Monty! Îl preveni tatăl, evident temându-se ca Întrebarea să nu fie considerată impertinentă. — Nu, râse Henry. Uneori scriu stând la biroul de colo - arătă spre biroul de lângă fereastră, acoperit cu ciorne pentru piesă - și alteori scriu Întins În pat. Îi conduse pe fiu și pe tată spre canapeaua de care era atașat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ferestre cu ghilotină, o ușă frumoasă, În casetoane, cu un mâner minunat de alamă și trei trepte de piatră care coborau până pe trotuar. Era o casă extrem de atrăgătoare, la care râvni pe loc. Când și când Întârzia pe stradă, trăgând impertinent cu ochiul printr-o fereastră de la parter, fără a zări Însă mai mult decât un colț al unui salonaș intim, cu pereții tapetați. Coroana unui dud mare, vizibilă pe deasupra zidului care despărțea chioșcul de casa mare, lăsa să se Întrevadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu ar fi contat nimic. Toată starea lui se întoarse mai mult că niciodată. Ai spus că-mi zici de ce m-ai invitat. Da ajungem imediat și-ți spun. N-ai încredere în mine? La o întrebare rostită așa de impertinent ar fi putut primi o palmă. Chiar s-ar fi bucurat. Dar, în schimb, se alesese cu o mărturisire: Ba da. Doar în tine. Își abținu râsul și schimbă subiectul spre o conversație de rutină, dar plăcută. Era plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]