887 matches
-
alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz, în care se poate descifra cu ușurință repulsia abia sublimată față de aspectele brutale, față de materialitatea impură, de organic, de fiziologic — și, într-un sens mai larg, față de maturitatea maculată, care este infernul urmuzian. Valoarea fundamentală o reprezintă rușinea. Aceasta în toate planurile, inclusiv cel strict biografic. Lui Urmuz i-a fost rușine că e strict scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o moderație eclectică, integratoare: aceasta este imaginea pe care o oferă, în anii comunismului, principalele sinteze critice ale exegeților avangardei noastre istorice, în răspăr cu calificativul de „extremism” aplicat de majoritatea criticilor interbelici. Ion Pop vorbește despre un „avangardism prudent”, „impur”, de „sinteză modernă” (în sens „integralist”), iar Marin Mincu - despre un caracter „experimentalist”, preponderent afirmativ al acesteia, diferit de spiritul violent-negator al avangardelor occidentale; acest experimentalism formalizant ar avea, în plus, și un caracter anticipator în raport cu neoavangardele postbelice. Atît studiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a cărui bornă o reprezintă ruptura față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sacrul, în primul și în primul rând, trebuie să fie ceva format numai din energii pure care să întrețină între noi și Divinitate o conexiune sinceră și dezinteresată, bazată pe dragoste sinceră. Profanul are sau ar trebui să aibă energii impure ușor de dezintegrat, adică să nu domine ființa noastră aproape în totalitate. Pentru a părăsi Profanul și pentru a deveni parte a Sacrului, omul trebuie să renunțe la cuvânt EU, spre a se umple cu principiile comunității și pentru a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
săptămâni. Acum nu mai putea face nimic, nimeni nu poate face nimic În imperiul bolii și al morții; dar, cel puțin pentru câteva săptămâni, Annabelle a avut sentimentul că este iubită. Cine Îmbrățișează gândul iubirii Și nu se cedează pornirilor impure; Cine rupe lanțul pasiunilor Și Își Îndreaptă privirea spre Cale, Cine a fost capabil de această iubire, Acela va renaște În cerul lui Brahma Va dobândi curând Izbăvirea, Va dobândi pe veci pe Tărâmul Necondiționatului. Cine nu ucide și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plăceri. Acesta este poate momentul cel mai prielnic să amintesc că, din punctul meu de vedere, mă simțeam liber să‑i destăinuiesc lui Ravelstein ceea ce nu aș fi putut dezvălui nimănui altcuiva, să‑i divulg slăbiciunile mele, rușinoasele mele secrete impure, acoperirile, fariseismele care‑ți drenează forța. De cele mai multe ori, Ravelstein găsea confesiunile mele extrem de amuzante. Și cele mai distractive dintre toate i se păreau crimele comise În gând. Poate că eu le dădeam, involuntar, o turnură comică. Oricum, le găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-ți spun dumitale, autorul, ce mai urmează? — E... e ca și cum Bodovskov a scris-o chiar el..., am spus eu, de parcă o aud pentru prima oară. — Cavalerul și fata, își continuă Wirtanen povestirea, au început să nutrească unul pentru celălalt gânduri impure, îndreptându-se involuntar spre o situație care nu le-ar mai fi permis să aibă în vreun fel de-a face cu Potirul Sfânt. Eroina îl îndeamnă pe erou să fugă cu Potirul înainte de-a înceta să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a înceta să mai fie demn de el. Eroul jură că va fugi fără Potir, lăsând-o astfel pe eroină demnă de-a continua ea să-l păzească. Eroul ia el hotărârea pentru amândoi, a precizat Wirtanen, de vreme ce amândoi deveniseră impuri în gânduri. Potirul Sfânt dispare. Și, uluiți de această incontestabilă dovadă a depravării lor, cei doi îndrăgostiți confirmă printr-o tandră noapte de amor ceea ce consideră amândoi cu fermitate a fi veșnica lor osândă. A doua zi dimineață, convinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
era plină de tabere de nebuni. Și, așa cum revista companiei Intercorp înregistra cu devotament, legiuni de celebrități nebune de legat mergeau în astfel de tabere. Dar mătușa Frances poate să ia legătura cu ei acolo, nu? Nu cred că elementele impure, din lumea de afară, sunt permise, i-a explicat mama. Așa i s-a spus lui Frances atunci când a încercat să-i sune. A fost foarte ofensată. Alice și-a stors creierii. —Jake conduce o revistă despre reciclare. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de om în toate situațiile în care se află și mai ales în cazuri de boală. Omul, ca imagine a lui Dumnezeu, este asemenea Domnului când, la rândul său, are grijă de aproapele de lângă el. Bolnavul nu este o persoană impură, susceptibilă de a fi emarginată, nu este un excomunicat, ci un om care așteaptă o reintegrare completă socială și comunitară. Este evident că boala nu este o urmare directă a păcatului individului. Epoca modernă În această epocă se observă o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
despre lungul șir de strănepoți care, undeva În lume, duceau mai departe, sub nume nepotrivite, neamul ei, pe care, convinsă, Îl socotea - după ce-ar fi murit Thomas - pentru totdeauna stins? Străbunica unei cohorte de băieți și fete! SÎngele ei impur - nici rusoaică, neam de neam, nici nemțoaică, daneză doar prin cetățenie - curgînd prin mai toate vinele planetei! Mama-mare a Pămîntului! Aproape că ar fi crăpat bunicuța de atîta rîs, să fi știut! Totdeauna am crezut În tine, Thomas! Însă mi-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o parte din plăcerile lumești, mai toate; acum vroia pedeapsă! Pentru toată suflarea! Și pentru prunci: toți destrăbălații lumii fuseseră și ei, cîndva, În leagăn, inocenți, mirosind a lapte, și ce ieșise din ei! Urmașii lui Thomas, arieni, nearieni, puri, impuri, erau, cu părinte cu tot, sortiți focului, nici măcar Papa nu avea cum să scape, pentru că Antonia, În ultima vreme, nu mai avea Încredere În nimeni. Thomas era Îngăduitor, Rusoaica Își ridica glasul În pustiu, parcă mai nebună - de la o zi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și eu în tine. Nu te îndoi, te iubesc. Și trăgând capul lui Felix, îl sărută pe buze. Apoi fugi repede în odaie, închise ușa și întoarse cheia de două ori. De aci încolo, Felix reprimă cu religiozitate orice instinct impur (nu fără oarecare ciudă, uneori, și porniri de gelozie față de Pascalopol) și se mulțumi cu strângerea de mâini și sărutarea castă, alunecată spre ureche. Totuși și așa fură surprinși o dată în chip neplăcut. Otilia cosea un nasture la haina lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putea stabili că aceia au fost mai fericiți decât noi.Praful să se aleagă de întreaga istorie. Ar trebui să nu mă mai intereseze nimic în această lume; să-mi apară ridicolă însăși problema morții; suferința, limitată și nerevelatoare; entuziasmul, impur; viața, rațională; dialectica vieții, dialectică logică, iar nu una demonică; disperarea, minoră și parțială; eternitatea, o vorbă; experiența neantului, o iluzie; fatalitatea, o glumă... Căci mă gândesc serios, ce rost au toate acestea? De ce să mai pui probleme, să arunci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tc "" IItc "II" Canonul confesiunii apostolicetc "Canonul confesiunii apostolice" Diferența specificătc "Diferența specifică" Nu sunt mulți cei care, înainte de a se consacra disciplinei teologice, vor să cumpănească asupra naturii și vocației acestei profesiuni. Întrebările cardinale sunt ocolite cu acel amestec impur de grabă și frivolitate, sub pretextul „specializării științifice”, al „încadrării academice” sau chiar al „slujirii ecleziale”. Teologia ajunge să însemne orice, în timp ce „performerii” ei înlocuiesc exercițiul contemplației cu digresiunea adjectivală, își refuză asceza gândirii iconice, otrăvesc universalitatea revelației lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
semnificat și semnificant, nu surmontează abisul dintre fenomen și esența fenomenalității 1. Vina revine, așadar, calităților de magician sau de iluzionist ale lumii, care preface orice experiență într-un joc retoric de aparențe. Cele mai multe întâmplări ale vieții sunt înrobite unei impure exteriorități, reflectată în planul idealităților (limbaj, semnificații, categorii) și al materialității (corporalitate, emoții, imagini). În lume, lucrurile sunt deja despărțite de sine, dacă „sinele” lucrurilor 2 este înțeles aici ca „nucleu” al fenomenalității: „Venirea la apariție în acest «în afară de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
somnolent-contemplative: "Dantelă În: auz suavul glas / Fețele: două. Dar privirea: una / Somn viziune-nchisă În atlas"... A se compara cu versuri precum acestea, din Modul lui Ion Barbu: "O, ceasuri verticale, frunți târzii! / Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; / Iar sufletul impur, În calorii, / Și ochiul, unghi ți lumea-aceasta - nouă". Asemenea contaminări nu sînt tocmai excepționale În epoca În care un număr de poeți tineri uceniceau la școala autorului Jocului secund, ce impusese prin volumul din 1930 un termen de referință
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
că tocmai aceste reproșuri îi sunt aduse lui Arghezi de către autorul Jocului secund. În „Poetica domnului Arghezi”305, acesta din urmă evidențiază, caustic, tocmai originea „plebee” a poeziei argheziene, comparând-o cu ceasornicăria, croitoria, broderia sau țesutul de covoare, repudiază „impura industrie” și „estetica ei mecanică”, remarcând că, în ansamblu, aceasta ar suferi de un păcat de „facilitate” și „lene”. Departe de a se plasa „sub constelația și în rarefierea lirismului absolut” (ne aflăm doar în prezența unui poet „respins de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Ea marchează capătul procesului, semnalat mai Înainte, de materializare a elementelor aeriene, de „degradare” a lor pe măsură ce se Îndepărtează de arhetipurile pure. Ele și-au păstrat fluiditatea (au devenit un imens foc), dar fluidul a luat, acum, forma unei paste impure. Fluidul (focul) și-a schimbat și statutul imagistic: și-a pierdut calitatea purificatoare. Dintr-o energie luminoasă (o materie superioară care unește două Însușiri fundamentale: forța și lumina), focul a devenit o energie murdară (noroioasă), pedepsitoare (este sugerată și o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e remarcabil. Talentul acela „Înalt, sever, concentrat”, pe care Îl admira N. Iorga. Ca să ne facem o idee despre sensibilitatea lirică a lui Grigore Alexandrescu trebuie să-i citim, totuși, și celelalte poeme. Aici transpare mai limpede, În ciuda limbajului mai impur și a prezenței stăruitoare a modelelor, felul lui de a gîndi și de a construi poezia. Poezia nu vorbește, Întîi, despre o singură temă. Discursul cuprinde, de regulă, mai multe discursuri. Între ele, unul este, inevitabil, de ordin etic. O
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vă voi propune mai întâi câteva articole necesare pentru a completa teoria voastră asupra proprietății. Să nu alarmeze pe nimeni acest cuvânt. Suflete de noroi, care nu măsurați decât aurul, nu doresc să mă ating de averile voastre, oricât de impură este sursa acestora [...]. Mie mi-ar plăcea mai mult să mă nasc în coliba lui Fabricius decât în palatul lui Lucullus etc. Vreau să se observe aici că, atunci când se analizează noțiunea de proprietate, este irațional și periculos de a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care se întîlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jos sau a te întinde, o noapte petrecută când în picioare, când în genunchi. Vine vorba despre Autobiografie. "E o dramă a omului, spune Noica, să vezi cum între cele trei facultăți ale spiritului - sentiment, inteligență, voință - voința e cea impură. De îndată ce ia întîietate voința, omul se dezechilibrează. Or, la Loyola, tocmai voința e agentul principal. Orice mare afirmare a spiritului trebuie să fie neîntinată de voință. Nu spun că voința trebuie să lipsească, ci că o bună exersare a ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
natura unor asemenea gesturi. În primul rând, este ascuns în ele un dram de impuritate: impuritatea spectacolului. Aceasta este drama eticului în general: nu faci un gest numai pentru tine, îl faci și pentru ceilalți și dintr-o dată el devine impur. De cele mai multe ori, eticul nu este o împlinire dinăuntru în afară, ci o monumentalizare a eului venită din afară. Iar când cultura apucă drumul eticului prin asemenea "luări de atitudine", ea intră în minoratul "culturii de estradă". Însă lucrurile nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dogmatismului presupunea regăsirea marilor surse ale culturii, deschiderea către valorile ei universale și occidentale. Definirea unui profil spiritual național presupunea, în schimb, regăsirea tradiției, a autohtonului și, la limită, pericolul de exaltare a specificului național și eliminarea, ca "străine și impure", a influențelor culturale de tip vestic. Noica a încercat să evite această tensiune, afirmând că important este să lucrezi în și pentru cultura română cu mijloacele și valorile culturii universale. Nu este însă mai puțin adevărat că cele două laturi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]