1,035 matches
-
sarcină dificilă. Din acest motiv, a doua parte a cărții (dicționarul simbolurilor onirice) își propune să vină în sprijinul celui ce visează, pentru a facilita emergența cunoașterii inconștiente. Nu am scris acest lucru cu scopul de a da o explicație imuabilă și sistematică, ci pentru a sugera noi căi și, mai ales, pentru a prezenta dimensiunea colectivă și universală a simbolurilor utilizate de cel ce visează. 1. Rememorarea viselor Când vrem să ne interpretăm visele, prima problemă este dacă ni le
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
echivalent cu pielea, adică o funcție de protecție și de mediator între interior și exterior; - crengile: prelungirile spiritului, fie îndreptat spre idealuri nobile (când sunt înalte), fie lipsite de ambiție și de idealism (dacă sunt aplecate spre pământ). Creșterea și căderea imuabilă a frunzelor ilustrează ciclul anotimpurilor, eternul început, alternanța nașterii și a morții. Când posedă un frunziș abundent, este simbolul eternității și se găsește deseori în cimitire, ca mod de reamintire a nemuririi sufletului. În sfârșit, mugurii evocă promisiunea unei ameliorări
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fie deopotrivă informativ și incitativ. Nu este ușor, deoarece în ecuația reușitei intervin foarte mulți factori: subiect, stil personal, stil al publicației, rigori de gen, rigori de spațiu tipografic etc. Nu dorim deci să se creadă că sfaturile noastre sunt imuabile. Oriunde și oricând pot interveni abateri creatoare, excepții care să întărească regula. Orice început trebuie să fie o lovitură de pistol. Teodorescu-Braniște dădea exemplul unui text care începea descriptiv: o zi mohorâtă și ploioasă în cimitir. După mai multe scene
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și o succesiune prestabilite. Finalmente, orice text este o pledoarie centrată corect și credibil pe un fapt anume, pe o idee principală sau pe un mesaj. De la început, vom scoate din discuție știrea, al cărei plan este simplu și relativ imuabil. Este vorba de planul piramidei inversate, în care relatarea faptelor se face pornind de la cele mai importante aspecte (cine?, ce?, unde?), ajungând în final la detalii și precizări neesențiale (cum?, de ce?). Prin urmare, un ziar serios nu va începe știrea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și la nivelul individului. Introducerea noțiunii de risc este, de asemenea, foarte utilă și novatoare În ideea securității, chiar dacă nu o revoluționează. Cel mai important lucru de reținut este că securitatea nu trebuie văzută ca un lucru sau o stare imuabilă. Ea este un proces și o practică politică ce variază și poate fi identificată prin anumite strategii de cercetare; de exemplu, analiza procesului de securizare, detaliată de Buzan și Wæver, și o abordare istorică și de lungă durată. De asemenea
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
mască” străină, care obligă eul spiritual la o viață improprie. Suferința de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe mediul, non-eul ca pe un tot unitar, cert, semnificativ. În amețitoarea diversitate a lumii, eterogenă, de o materialitate grea, imuabilă, invadatoare, dar și cu o neliniștitoare viață secretă („spațiile blestemate”, „viclenia obiectelor”), relevată prin emanații receptate în cursul unor scurte anastomoze ale ființei cu lucrurile, eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
acestei lumi de creație și de corupție, care este lumea noastră, se vor dezvolta în cerc sau după o succesiune nesfârșită de cicluri în decursul cărora aceeași realitate se face, se desface, se reface, conform unei legi și unor alternative imuabile. Nu numai că aceeași cantitate de ființă se păstrează fără ca nimic să se piardă ori să se creeze, ci mai mult, unii gânditori de la sfârșitul Antichității - pitagoricieni, stoici, platonicieni - ajung să admită că în interiorul fiecăruia dintre aceste cicluri de durată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
afectat deloc. Comportamentul lui tipic de pasager așezat pe bancheta din spate a unei mașini - mașini în viteză, mașini staționate și chiar, nu te puteai împiedica să nu-ți imaginezi, mașini prăvălindu-se de pe pod în râu - părea să fie imuabil. Încântător de simplu. Stai foarte drept, menținând un spațiu de patru-cinci centimetri între joben și tavan, și privești feroce în față, la parbriz. Dacă Moartea - care e tot timpul prezentă, instalată poate pe capotă - dacă Moartea pășește miraculos prin geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi investit în acest sens cu atributele dezordinii, pentru că ar prezenta o abatere de la normele universalului... uneori am impresia că mintea lor a intrat la naftalină, o naftalină generalizată, înrămată iremediabil între pereții unor pseudoprincipii pe care ei le consideră imuabile.... gata, m-am decis....de azi am să le devin un contraprincipiu... vreau acum să mă purific, să mă eliberez de servituțile comercialismului... am să fiu impostură a normelor, degradare și întoarcere pe dos a valorilor consacrate... vreau să fiu
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
tradițional e caracterul discontinuu al personajelor. S-a observat că eroii lui Caragiale nu evoluează. Ei sunt mereu identici cu ei înșiși și nimic nu le schimbă modul de a înțelege, de a gândi, de a simți: „nu sunt structuri imuabile închise, ca personajele clasice, ci structuri deschise, care pot fi umplute cu orice, sau nonstructuri”. Ba mai mult, se observă o anumită regresie, involuție a personajului comic caragialean. Pampon și Crăcănel, care la început erau păcăliți „bănuitori”, în final devin
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și necinste. Pline de carieriști, toate partidele se conduc după legea junglei și a naturii: nimic nu se pierde, totul se transformă; plaga murdară a societății de ieri amenință viitorul țării cu noi dezastre. Mentalitatea și practica comunistă au rămas imuabile. Ieri conduceau dintr-un singur turn, azi, travestiți în democrați, răspândiți în trăgători, s-au înscăunat iarăși în posturi de conducere și au devenit și parlamentari. Buze văruite, mari la vorbe, mici la fapte. Nărăviții vorbesc pentru a vorbi și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pițuit. Îl liniștea să taie-n seară pițele la cudate." - Mai viu este un basm, în fapt, o degradare a mitului lui Atot. Fiecare îl povestește cum vrea el adaptîndu-l la trebuințele educației din zona respectivă, dimensiunile morale sînt însă imuabile: descoperirea speranței, călătoria inițiatică, confruntarea dintre bine și rău care se soldează cu răpunerea citopului și triumful binelui, găsirea armoniei etc. - Lasă-l pe ăsta! Mai zi din ăla cu pițele și cudatele! "...să mulgi un bleazăr, să cînți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
vreo mișcare bruscè, sè se topeascè totul în aer, Pentru trenul meu, însè, nu existè opriri în aceste locuri, iar felul în care, unduindu-se printre dealuri și gonind mai departe, urmând neabètut direcția prestabilitè, îmi confirmè credință în caracterul imuabil al lucrurilor, Da, lumea vèzutè din mersul trenului este pentru mine că o lume transcendentè, o lume râvnitè, dar inaccesibilè, Nu voi ști niciodatè dacè viața liniștitè, pe care, petrecutè în satul dintre dealuri, mi-o imaginez naivè și simplè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și ei borșul Mătușii Domnica), vrejuri, funii, păsări, flori, adesea și câte un trup (Însă totdeauna Îmbrăcat, sirenele lui Moș Iacob purtau, peste solzi, câte ceva, de păreau și fără-solzi) - Însă și găvanele pe care ceilalți lingurari le tratează (!) după canoane imuabile, bătrânul le făcea pe-gură (pe măsură!): găvan de lingură pentru dreptaci, pentru stângaci, pentru gură-de copil; lingură cu găvan de fată-mare, de babă - chiar și găvan pentru gură de mireasă (a doua zi după cununie). Măcar așa le destina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
află și unii mai de soi. L-am întrebat dacă procentajul celor buni faț\ de cei slabi era mai ridicat decât în societate, în general. — E la fel, zise el. Normal că e același peste tot, adăugă el, legile sunt imuabile. Nagasawa a mai comandat o sticlă de vin când am terminat-o pe prima, iar pentru el a cerut un whisky dublu. Hatsumi a început să-mi povestească despre o fată cu care voia să-mi facă cunoștință. Aborda invariabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg, cândva, către Apocalypsis. Mergem cu toții, încă de la începuturi, pe o cale nedeterminată, spre un final relevat și ineluctabil. Din mila Domnului, trecutul nu mai poate fi schimbat. Legile imuabile ale cauzalității lumii noastre, impun ca o rută spațiu-timp, odată parcursă, să nu mai poată fi în veci reiterată. Dar viitorul reprezintă un concept elastic. Nu este sigur, punct cu punct, în general. Nu este cuantificabil și nici aperceptiv, prietene
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
afirme, știți voi ce...? Că, la nivel micro și macroscopic, sub imperiul respectării principiilor de conservare, universalitatea informației ce descrie și animă lumea tridimensională (în termeni faptici de aici și acum), coexistă veșnic cu substanța Tiparului informațional premergător, complet și imuabil, situat pasămite, undeva, la mama naibii, la milioane și miliarde de parseci, pe circumferința pururi în expansiune, a Cosmosului observabil. Oglinzile magice, de la marginea Totalității! Ori, dacă nu există, în Cosmos, decât plicticoșenie, respectiv materie divizibilă la infinit, în cărămizi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încurcă lucrurile, criticînd, pe bună dreptate, rasismul „romantic” din România, dar din perspectiva a ceea ce devine la rîndul său un alt tip de rasism : unul cultural. Din acest ciudat punct de vedere, românii au ei înșiși un fel de „caracter imuabil”, de sorginte cultural-istorică de data aceasta, întrucît sînt moștenitorii întru eternitate ai „spiritului romantic” al unui Herder și Lombroso... Adevărul este că societatea română a îmbrățișat în ultima vreme ambele forme de rasism : pe cel „clasic”, legînd rasa de „natură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și rezolvate; se indică un exemplu standard, care cuprinde și spații albe, unde raportul real-imaginar poate fi completat de individ, prin motivarea identică în gândirea religioasă și în gândirea sportivă, întrucât ambele trimit spre o gândire simbolică. Modelul creatorului rămâne imuabil și etern, modelul ideal al sportivului rămâne eroul etern, calitate, la fel de dificil de atins de sportiv, precum omul obișnuit, poate atrage mila divinității. Pentru a trece în lumea ideală a demiurgului, omul obișnuit trăiește o existență perfectibilă moral, cu probe
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
maeștri ai Sfatului Circular al lui Dalai-Lama). Cercul, centrul, crucea, pătratul sunt simboluri fundamentale în religie și în sport, cercul fiind un punct extins, perfect, omogen, simbolizând taina, efectele create și anume gradele ființei umane. Mișcarea perfectă este aceea circulară, imuabilă, fără început și fără sfârșit. Simbolurile divinității, dedicate creației, depind de simbolismul centrului și al cercurilor concentrice și, mai mult, în ideea de interior, de armonie progresivă a spiritului, manifestate în punct, în revoluții planetare, în simbolismul zodiacului, în sfera
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
rădăcinile fiind complet separate, respingându-se reciproc (fr.27, Plutarch De facie in orbe lunae, 926 d, Simplicius in Cael. 530, 17-20). Anaxagoras susținea că deosebirile dintre lucruri se datorează amestecului ( în proporții diferite a unor substanțe materiale, necreate, indestructibile, imuabile, existente în număr infinit și divizibile la infinit, cunoscute ulterior sub denumirea aristotelică de . Concepe o genesis secundară, ca rezultat al interacțiunii elementelor sau calităților contrare, lucrurile (= corpuri compuse) fiind generate prin combinare, și asocierea, forțelor și calităților (fr.17
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Comm. anima mundana), prima și cea mai veche creație a Demiurgului, este rezultatul amestecului (I, 6, 46, contextio, I, 6, 12 ex... permixtione, intertextuisse; alternis... contextio II, 2, 17; Tim. 35a-35b) a două esențe, cea dintâi indivizibilă, imparul (Comm. imparis, ), imuabilă, identică cu sine (Principiul Identității ) și esența divizibilă, corporală, parul (Comm. paris, Principiul Alterității ). Indivizibilului fiindu-i imposibil prin natura să intre într-un amestec propriu-zis, pătrunde în rațiunea existenței corporalului (Tim. 35a; Comm. I, 6, 2 - hinc et Timaeus
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
8). Căderea sufletului în trup nu se referă decât la partea inferioară și de mijloc a sufletului, fiecare suflet are o parte rațională, superioară ( ratio - I, 6, 42 - prima animae pars; I, 14, 7 - purissima pars) ale cărei priviri rămân imuabil întoarse spre Inteligibil, pe care descensus și ascensus nu o afectează. Nu se poate vorbi de o uniune între suflet și trup, ci de o adaptabilitate a sufletului la necesitățile trupului, un anumit tip de participare a sufletului la trup
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și opozițiile dintre suflet și corp derivă cele dintre Lumea Inteligibilă și Lumea Sensibilă. Macrobius (I, 11, 5-12) prezintă trei teorii diferite aparținând a trei secte platoniciene cu privire la împărțirea Universului: prima 44 îl împarte în două părți, una activă și imuabilă de la sfera fixă până la Lună, cealaltă pasivă, supusă schimbării de la Lună la Pământ (II, 11, 5-7); cea de-a doua, în trei părți: una de la Pământ la Lună, unde se află cele patru elemente pământ, apă, aer, foc, a doua
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
semnul caducității (caducorum) efemerului, este pasivă (ca și materia), supusă schimbării (permutatio), poate primi ființe divine, însă nu le poate da naștere; Inteligibilul, activ și creator, conține eternitatea hypostasurilor, se reflectă în Sensibil transmițându-i imagini ale sale, însă rămâne imuabil, identic cu sine, nealterat (I, 21, 34 nihil infra lunam esse divinum praeter animos deorum hominum... putentur) Capitolul 3 Căderea și înălțarea sufletului Căderea și înălțarea sufletului sunt două fenomene contrare, dar simetrice: pe de o parte, sufletul își pierde
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]