1,010 matches
-
expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se amestecă și inteligența, apar relații între aspecte care păreau lipsite de consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
domeniul tehnic și biologic, concepția sistemică și cibernetică începeau să fie prezente și în științele matematice și fizice. Matematicianul francez Henry Poincaré (1854-1912) începea studiile legate de instabilitatea sistemelor într-o epocă în care gândirea mecanicistă și concepția privind echilibrul imuabil al sistemului solar erau dominante. Lucrările sale, care Andre-Marie Ampere (1775-1836) Claude Bernard (1813-1878) au revoluționat matematica sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, au condus, ulterior, la apariția și dezvoltarea teoriei moderne a sistemelor dinamice. În domeniul
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
de membri ai echipei responsabile de procese. Totodată, ei fac parte din cele trei echipe operaționale. Fiecare dintre aceste echipe are responsabilitatea unui număr de obiective de performanță dotate cu o importanță critică pentru procesele-cheie. Componența acestor echipe nu este imuabilă: ele pot lucra în schimburi diferite; membrii se pot schimba dintr-o echipă în alta, cu condiția să-și păstreze același program de muncă etc. Se poate observa că un anumit număr de lucrători ar fi trebuit să fie atașat
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu comportamentul (în prima modalitate) sau separat de el (în cea de a doua modalitate). La asemenea concluzii contribuie, după părerea noastră, o interpretare simplistă și oarecum statică, mecanicistă a trăsăturilor de personalitate. În fond, personalitatea nu este o entitate imuabilă, ci supusă evoluției, progresului, deci schimbării. În stilul de conducere își pot găsi expresia unele trăsături temperamentale care îl pot avantaja pe conducător, în timp ce altele pot fi supuse influențelor educative. De exemplu, neechilibrul excitativ al proceselor nervoase care poate apărea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mediului sociocultural bazat pe individualism, egoism, concurență etc. Prezența uneia sau alteia dintre slăbiciunile enumerate la un cadru de conducere îi îngreuiază simțitor acestuia activitatea. De aceea, este necesar ca ele să fie analizate, cunoscute, depășite, învinse. Ele nu sunt imuabile, date o dată pentru totdeauna; dimpotrivă, au caracter temporar, situațional. Dacă nu se iau măsuri de lichidare a lor, prin repetare se poate ajunge la automatizarea și cronicizarea lor. Depășirea și învingerea lor se pot realiza numai prin respectarea următoarelor condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Această idee ridică cel puțin două întrebări: Să însemne aceasta că factorii situaționali nu au nici o influență? Să însemne aceasta că încercarea organizației de a influența și a controla satisfacția este limitată sau chiar imposibilă? Din moment ce factorii dispoziționali, considerați ca imuabili, sunt purtați de fiecare persoană, sunt aduși de oameni în organizație, înseamnă că organizația este mai mult sau mai puțin neputincioasă în fața lor. Abordarea dispozițională a avut, după cum afirma Muchinsky, consecințe în planul selecției personalului. Cei care lucreează în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conduită conștientă, reduc performanțele angajaților. Cum e posibil acest lucru? Răspunsul ne trimite la analiza unor note de stil uneori nepotrivite în manifestarea/exercitarea prerogativelor statutare ale liderului în cauză. Cei mai mulți dintre aceștia consideră organizarea actuală a întreprinderii ca fiind imuabilă, iar când slăbiciunea acestei organizări se manifestă, ei preferă să utilizeze forța pentru a reduce tensiunile apărute, în loc să revizuiască strcturarea și organizarea muncii. Rigidizarea stilului este într-un raport anacronic cu sugestiile științifice moderne existente în literatura managerială. Aceasta abordează
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cerută în numele intereselor fiecăruia să fie posibilă ”. Diplomatul român arăta că “Dreptul e supus legii evolutive. Dreptul e produsul evoluțiuniii de ieri și el servă de bază evoluțiunii de mâine”. Nicolae Titulescu a considerat norma de drept nu ca ceva imuabil , fix, ci ca “o regulă socială , produs al evolu țiunii și merită a trăi atâta vreme cât o cer nevoile sociale care au motivat cererea ei ”. Prin urmare, dreptul apărea în concepția titulesciană , nu numai ca îndeplinind o importantă funcție economică , ci
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
naturii. De aceea satul apare ca spațiu sacru. Ca și țăranul lui Sadoveanu, țăranul, aici, este apăsat de civilizație, simte o tulburare sufletească în fața agresiunii acesteia. Mijlocul securizant, la care recurge, este cel universal: retragerea în sine, ajutată de credința imuabilă în valorile etice, în ceea ce este frumos și sfânt. Trăind într-o lume în care temeiurile etice s-au clătinat, oamenii caută în mod fervent salvarea prin sacru. Nu există, de fapt, mai mulți protagoniști la scriitorul basarabean, ci unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
nostru, nu faptul, ci relația pare a fi dominantă, astfel încît este imposibil de extras din contextul său o atitudine, o conduită, un comportament, un mod procedural, o logică și de a-i permite să se dezvolte într-un mediu imuabil, care nu ar fi perturbat prin acțiunea agenților economici. Contrar a ceea ce gîndea Rousseau, acești agenții economici nu sunt ca niște boabe de mazăre într-o oală, ei nu sunt independenți, comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv la modificările
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nostru cum a arătat Roland Barthes nu este faptul, ci relația, astfel încît este imposibil de extras din context o atitudine, o conduită, un comportament, un mod procedural, o logică, pentru a-i permite să se dezvolte într-un mediu imuabil, care nu ar fi perturbat acțiunea agenților economici. Contrar a ceea ce gîndea Rousseau, aceștia nu sunt ca niște boabe de mazăre într-o oală, ei nu sunt independenți. Comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv; el consistă în a reacționa
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de aur", cu atît mai îndepărtat cu cît promisiunile ni-l aduceau mereu mai aproape. Homo oeconomicus nu este stăpînul jocului economic, el este doar un actor ce-și joacă rolul pe piață, o scenă guvernată de legi sau principii imuabile, obiective și eterne, fiind totodată marele beneficiar. Ordinea naturală e ordinea divină, transpusă social. Imnurile modernității cîntă liberalismul. Victoria sa e aproape totală, la nord ca și la sud, la apus ca și la răsărit. Mondializarea în-seamnă, esențialmente, liberalizare. Orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
științele sociale, că abordarea economică este nu doar legitimă ci și fructuoasă și că ar trebui să slujească drept model pentru celelalte științe sociale, vorbindu-se chiar de econocrație. Dar există legi ale comportamentului uman? Există legi ale economiei, obiective, imuabile și eterne? Eu cred că nu, că avem de-a face cu un domeniu în care relativitatea și subiectivitatea se simt ca acasă. Oricum, tezele fundamental-dominante ale economiei moderne ar trebui supuse unor serioase testări psihologice. Filosofii preocupați de filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
acțiune eficace este necesară mai întîi descoperirea adevărului prin contemplare theoria. Contemplînd ordinea lumii, putem descoperi un model pentru organizarea cetății, bazat pe ordine și pe justiție. Lumea vizibilă, cu realitățile ei schimbătoare, nu este la Platon decît reflexul ideilor imuabile ce formează lumea superioară. Prin urmare legile umane nu sunt decît imitarea celor aparținînd justiției ideale, supranaturale. Omul este ele-mentul de legătură, de comunicare dintre cele două lumi ("dyada"), fiind alcătuit dintr-un corp material perisabil și un suflet nematerial
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
artei teatrale, „Peleșul”, 1887-1888), se străduiește să dea aserțiunilor sale un suport teoretic. Luând apărarea „poemei biblice” Saul de Al. Macedonski și Cincinat Pavelescu, aduce în discuție chestiunea libertății de invenție în raport cu canoanele clasice care, după credința sa, nu sunt imuabile. Cu toată ostilitatea teoretică față de localizări, V. a cochetat cu acest gen de scrieri. Ludovic al XI-lea de Casimir Delavigne devine în prelucrarea lui Moartea lui Lăpușneanu. A tradus piese ca Onoarea casei de Léon Battu și Maurice Devignes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
celebrul volum The Credential Society: An Historical Sociology of Education and Stratification (1979), Collins afirmă că „educația este un instrument artificial șfolositț pentru monopolizarea accesului la ocupații profitabile” (1979, p. 9). Solicitările care se impun pentru ocuparea pozițiilor nu sunt imuabile, ci „reprezintă orice comportament stabilit în negocierea dintre cei care ocupă pozițiile și cei care îi controlează” (p. 27). La fel ca și Berg, Collins nu credea că subiectele predate în școli au vreo legătură specială cu calitatea performanței viitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
niște destinatari bine precizați, parenezele bizantine trăiau dincolo de vreme, aproape indiferente la timpul când fuseseră create, stabilind cu cititorul relații de un tip mai special, care le recepta doar în funcție de timpul lecturii. Acest anistorism medieval (ce semnifica, în fapt, caracterul imuabil al dogmei creștine) nu putea fi compatibil cu platforma concretă, istoricește descriptibilă, de pe care voievodul își rostuiește încheierea gândurilor. Comunicând formulările privind autoritatea domnească drept rezultat al meditației pe marginea propriei experiențe politice (Dan Zamfirescu), el se identifică unui anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
rădăcinile fiind complet separate, respingându-se reciproc (fr.27, Plutarch De facie in orbe lunae, 926 d, Simplicius in Cael. 530, 17-20). Anaxagoras susținea că deosebirile dintre lucruri se datorează amestecului ( în proporții diferite a unor substanțe materiale, necreate, indestructibile, imuabile, existente în număr infinit și divizibile la infinit, cunoscute ulterior sub denumirea aristotelică de . Concepe o genesis secundară, ca rezultat al interacțiunii elementelor sau calităților contrare, lucrurile (= corpuri compuse) fiind generate prin combinare, și asocierea, forțelor și calităților (fr.17
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Comm. anima mundana), prima și cea mai veche creație a Demiurgului, este rezultatul amestecului (I, 6, 46, contextio, I, 6, 12 ex... permixtione, intertextuisse; alternis... contextio II, 2, 17; Tim. 35a-35b) a două esențe, cea dintâi indivizibilă, imparul (Comm. imparis, ), imuabilă, identică cu sine (Principiul Identității ) și esența divizibilă, corporală, parul (Comm. paris, Principiul Alterității ). Indivizibilului fiindu-i imposibil prin natura să intre într-un amestec propriu-zis, pătrunde în rațiunea existenței corporalului (Tim. 35a; Comm. I, 6, 2 - hinc et Timaeus
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
8). Căderea sufletului în trup nu se referă decât la partea inferioară și de mijloc a sufletului, fiecare suflet are o parte rațională, superioară ( ratio - I, 6, 42 - prima animae pars; I, 14, 7 - purissima pars) ale cărei priviri rămân imuabil întoarse spre Inteligibil, pe care descensus și ascensus nu o afectează. Nu se poate vorbi de o uniune între suflet și trup, ci de o adaptabilitate a sufletului la necesitățile trupului, un anumit tip de participare a sufletului la trup
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și opozițiile dintre suflet și corp derivă cele dintre Lumea Inteligibilă și Lumea Sensibilă. Macrobius (I, 11, 5-12) prezintă trei teorii diferite aparținând a trei secte platoniciene cu privire la împărțirea Universului: prima 44 îl împarte în două părți, una activă și imuabilă de la sfera fixă până la Lună, cealaltă pasivă, supusă schimbării de la Lună la Pământ (II, 11, 5-7); cea de-a doua, în trei părți: una de la Pământ la Lună, unde se află cele patru elemente pământ, apă, aer, foc, a doua
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
semnul caducității (caducorum) efemerului, este pasivă (ca și materia), supusă schimbării (permutatio), poate primi ființe divine, însă nu le poate da naștere; Inteligibilul, activ și creator, conține eternitatea hypostasurilor, se reflectă în Sensibil transmițându-i imagini ale sale, însă rămâne imuabil, identic cu sine, nealterat (I, 21, 34 nihil infra lunam esse divinum praeter animos deorum hominum... putentur) Capitolul 3 Căderea și înălțarea sufletului Căderea și înălțarea sufletului sunt două fenomene contrare, dar simetrice: pe de o parte, sufletul își pierde
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Stuart Mill și Georg Wilhelm Friedrich Hegel<footnote Orio Giarini; R. Walter Stahel, Limitele certitudinii. Înfruntând riscurile în noua economie a serviciilor, București, Editura Edimpress, 1996, pp. 87-96. footnote>. Locke a argumentat că proprietatea privată este un drept natural și imuabil, teorie care a devenit extrem de populară în rândurile noii generații de fermieri independenți, comercianți, negustori și mici întreprinzători care urmăreau să elimine ultimele vestigii ale privilegiilor feudale. Ulterior, la noțiunea „proprietar” a fost adăugată aceea „utilitate”. Hume demonstra că justificarea
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
alături de cadavrul soldatului, în orașul ăsta pe jumătate ars, iar lucrul cel mai straniu era să ne închipuim un locuitor care l-ar frunzări într-o bună zi, crezând că dă peste o adevărată poveste de familie, totdeauna înduioșătoare în imuabila repetare a sentimentelor, etapelor vieții, creșterii copiilor, de la o fotografie la alta... Mai târziu, în timpul nopții, aveam să ghicesc că acel trecut fotografiat și niciodată trăit trezea în tine o amintire despre noi înșine, despre adevărata noastră viață, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
identităților, care, în numele diversității și al apărării acesteia, generează o serie de atitudini protecționiste și paternaliste, la fel de conservatoare că cele ale marelui public. Deși obiectivul lor este, în principiu, salvarea particularităților, "rezultatul final este transformarea unei culturi într-o ființă imuabila, atemporala și izolată"40. Borges evidențiază "inflexibilitatea" receptorului de carte latino-americană în ceea ce privește temele acesteia, încât se ajunge chiar la a se refuză publicarea textelor cărora "le lipsește realismul magic", sub pretextul că ar putea fi scrise în orice parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]