578 matches
-
stelele noastre/ făcurăm și steaguri,/ cu ciucuri și zurgălăi,// doamnă, ce mai gîndiți,/ ce iscodiți,/ nefericiții par fericiți..." (Urechile pe ceață). Trăsătura de căpetenie a versurilor lui Ion Davideanu rămîne cea, de cînd lumea, a individului cu vocație de artist: inadaptarea la un mediu față de care, minoritar printr-o sensibilitate intrinsecă, reacționează printr-o prezență oblică, impregnată de anxietate, decepție, eventual sfidare. Mai niciodată jubilant, imnic, mieros-euforic, bardul nostru ia distanțe față de realul resimțit cel puțin ca suspect, dacă nu de-
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
care, minoritar printr-o sensibilitate intrinsecă, reacționează printr-o prezență oblică, impregnată de anxietate, decepție, eventual sfidare. Mai niciodată jubilant, imnic, mieros-euforic, bardul nostru ia distanțe față de realul resimțit cel puțin ca suspect, dacă nu de-a dreptul ca ostil. Inadaptarea sa nu are un aer factice, mimetic, ci (dată fiind și vîrsta autorului care aparține generației subsemnatului) se impune ca rod al unei experiențe îndelungate, ale cărei drojdii s-au depus cu o convingătoare lentoare, în contul unei organicități: ,în
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
cadrul inert de la care nu mai are multe de sperat, adevăratul punct de atracție fiind fluidul mamei, ca într-un vîrtej de trăiri ce o scufundă pe autoare în ea însăși. Cînd iese la suprafață, adică în lume, își resimte inadaptarea, iar cînd coboară în obsesie, suferă. Într-o parte inadaptarea, în cealaltă parte chinul, autoarea fiind un medium care se încarcă pînă la identificare cu ființa mamei: îi simte mirosul, îi aude glasul, se înfășoară în șalul ei, se gîndește
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
adevăratul punct de atracție fiind fluidul mamei, ca într-un vîrtej de trăiri ce o scufundă pe autoare în ea însăși. Cînd iese la suprafață, adică în lume, își resimte inadaptarea, iar cînd coboară în obsesie, suferă. Într-o parte inadaptarea, în cealaltă parte chinul, autoarea fiind un medium care se încarcă pînă la identificare cu ființa mamei: îi simte mirosul, îi aude glasul, se înfășoară în șalul ei, se gîndește deja la deshumarea sorocită după șapte ani, într-un cuvînt
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
gardieni,// dacă le-ar ști. Văduva le descoperă/ din greșeală. Dumnezeu milostivul,/ în grija lui pentru fiecare gîză,/ o ocrotește și pe ea”. (Bucuriile Văduvei). Antidotul ucigătorului plictis provincial, ne comunică Ioana Dinulescu, îl constituie regenerarea feminității. Suculenta reprezentație a inadaptării sfîrșește, așadar, printr-un soi de happy-end. Un happy-end melancolic...
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
avut de îndurat la propriu întunericul umed, singurătatea, aerul sufocant, întreaga mizerie a temniței ce i-a circumscris - caz rar - cea mai fragedă pruncie. Bilanțul afectiv e, firește, prudența îndurerată, circumspecția ce abia reușește a învălui revolta omului silit la inadaptare: Între sacrificiul de sine și devorarea de alții/ m-am ridicat în picioare ca un copil/ ținîndu-mă numai de pereții aceștia/ pe care întunericul umed se prelingea din tavan/ plin de sperma liliecilor morți./ N-am văzut niciodată o asemenea
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
impulsurile umorale diverse care pun în chestiune ideile curente, valorile acceptate. E o infuzie de viață, un lirism speculativ în aceste pagini cîteodată măcar aparent "disperate", debusolate, o vitalitate ce ia înfățișarea incredulității, angoasei. Un gest capital e cel al inadaptării în cheie avîntată ori depresivă, punct de referință al oricărui act creator. Arșavir Acterian își mărturisește alternanța dintre o frenezie paroxistică, maladivă și incapacitatea integrării în mediul social: "Veselia mea, cînd se isca, era o veselie bolnăvicioasă: tremuram, dănțuiam, chiuiam
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
instanță avem a face cu o incompatibilitate a ființei de un anume tip, dominate de viața interioară, cu lumea. Biografemul, cum ar fi spus Barthes, al diaristului în discuție conține două trăsături distincte. La capătul negativ al acestui fenomen de inadaptare funciară se găsește, după cum am văzut, desconsiderarea de sine, profundă, dureroasă, față întoarsă a înverșunatei adversități, chiar dacă nemărturisite pe de-a-ntregul, față de lumea ce-l refuză. O răzbunare indirectă împotriva lumii, aplicate propriei persoane, deci un masochism moral: Sunt obsedat
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
plăcute. Am fost acolo în a treia zi de masacru. Și ce am văzut vreau să vedeți și voi. N-am ales să fiu crud, ci să împărtășesc cruzimea. Când v-ați întors la Paris ați trăit, ca Georges, senzația inadaptării? Am simțit distanța față de o lume în care e pace. Însă cei din jurul meu nu trăiseră războiul și le era frică de mine. Trebuia să mă întorc la ei, nu puteam să rămân acolo, în Beirut. Și cum ați făcut
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
terapie: cine gustă miturile are șansa de a scăpa de condiționarea epocii în care s-a născut. Gîndirea suferă astfel o emancipare care îl scutește de prejudecățile semenilor. De aceea, frecventarea miturilor nu e evaziune pornită dintr-un sentiment al inadaptării, ci înnoire pe baza unor fermenți mitici. În fine, a pretinde unui simbol să se supună unei singure interpretări e semn de amatorism. Orice lămurire univocă e aberantă, un simbol fiind cu atît mai fecund cu cît primește o suită
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
de evaluare se constată că 36,20% din elevii chestionați din promoția 2009 și 63,8% din promoția 2005 au lacune în sfera cognitivă evaluată, acestea manifestându-se în domeniului transferului de noțiuni aciziționate de la o materie la alta, sau inadaptarea cunoștințelor deja dobândinte în situații noi. Introducere Teoria dezvoltării cognitive a lui Jean Piaget a oferit un cadru metodologic care nu a relaționat doar diferitele funcții cognitive între ele, prin explicarea lor în termenii de procese obișnuite (similare și acomodare
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Liliana Mihăilescu , Nicolae Mihăilescu , Iuliana Zamfirescu , Diana Neicu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_524]
-
socializare și teoretic Din punct de vedere al funcției de evaluare se constată că 36,20% din elevii chestionați au lacune în sfera cognitivă evaluată, acestea manifestându-se în domeniului transferului de noțiuni aciziționate de la o materie la alta, sau inadaptarea cunoștințelor deja dobândinte în situații noi. Concluzii și propuneri Se impune introducerea unor conținuturi în planul cunoașterii de sine din perspectiva anatomica , morfologica dar și fiziologica a organismului propriu. Interelationarea dintre obiectivele educației cognitive și obiectivele cadru ale educației fizice
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Liliana Mihăilescu , Nicolae Mihăilescu , Iuliana Zamfirescu , Diana Neicu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_524]
-
închisoare, în izolarea tuberculozei magice prin care dragostea față de umanitate se epuizează în asumarea unei cantități de suferință, generos deversate de semenii mei, mai fericiți în acest fel decît mine". Astfel se justifică discursul poetic organizat într-un registru al inadaptării, al morbidității asumate. Particularitățile volumului sunt reprezentate de folosirea excesivă a metaforelor pretențioase, de vocabularul mistic-religios, dublat aproape în permanență de unul neologic contrastant, de imaginile scatologice, de un limbaj poetic ostentativ "ermetic", deși nu rămîne decît intenția ermetismului. Dacă
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
unui gol - sîmbure al lirismului însuși ce n-ar putea fi substituit prin nici o explicație. Atingînd un punct contemplativ (un gol ce instrumentează substanța poeziei, venită parcă din afară, din mirajul citadinismului american), poetul își dă seama de constanța izolării (inadaptării) sale, de lăuntrică factură, manifestîndu-se indiferent de situarea sa pe meridiane: "la urma urmei, fugi de acasă pentru a fi fericită/ sau pentru că fericirea de-acolo nu te mai satisface,/ pare monotonă, la fel de monotonă ca viața de aici,/ chinuită între
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
și eseurile alese ca demonstrație sînt, în majoritate, posibile identificări ale autorului Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent cu personaje ilustre, reale sau imaginare: Don Quijote, pentru trăsăturile de geniu și dreptul la ideal, Torquato Tasso, pentru "genialitatea ca inadaptare", Horațiu, pentru "complexul originii modeste și pentru motivarea culpei geniului de a se fi alăturat temporar și parțial unei ideologii social-politice dovedit falimentară și, de aceea, abandonată prin reacție inteligent ironică", Șun ataraxicul, "visul personificat estetic pentru a se sustrage
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În magazii cu șobolani bătrîni/ Unde îți intră orele-n plămîni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lîngă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
interzice să se comporte așa cum aș dori eu, în cultura lor faptul ca atare fiind probabil normal". Ceea ce înseamnă că se pot găsi puncte de conciliere între cele două așa-zise extreme: adaptarea ostentativă ce implică o autonegare etnică, și inadaptarea dureroasă, cu consecințe eliminatoare. America lasă fiecăruia spațiul trebuitor opțiunii nestînjenite și derulării destinului personal. Din păcate însă, diaspora românească din Statele Unite înfățișează și dificultăți interioare, deloc neglijabile. Securitatea s-a străduit să-i dezbine pentru a-i stăpîni și
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
uitat să îți spun:/ pe tăcerea mea se poate dansa” (ibidem). Ceea ce înseamnă că autoarea nu pierde din vedere atuurile feminității, mergînd pînă la dezlănțuirea senzuală, care pare a fi o marcă a temperamentului, dar și o contrapondere a unei inadaptări de fond: „povestea clocotește în vis,/ dimineața e răscolită de furie și erotism,// dans ritual răscolit de spaimă,// spiritul lui e suplu, musculos și bronzat,/ inima ei - hașurată cu viață” (Dimineață răscolită). Deoarece Clara Mărgineanu se află în raport cu existența într-
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu // silabe de frunze / sub cerul căzut / în verde de muguri" (24), spre o sacralitate eretică, ardelenească, apăsată de orgolioasa trudă a inadaptării, „credință vinovată de toamnă" (ibidem). Poezia lui Ștefan Melancu ne oferă un tablou al acelei toamne în care timpul devine un „trofeu al netimpului", eternizat ca un simbol al unei structuri morale. Ștefan Melancu, Elegiile toamnei, Ed. Dacia, 2009, 90
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
Român din București. în acest nou volum, poate mai mult decât în cel precedent, Vera Călin, autoarea, intelectuală hrănită la cultura europeană ne apare - și își apare - ca o mare neadaptată la modul de viață american și civilizația secolului XXI, inadaptare care se intersectează cu primele semnale majore pe care i le trimite înaintarea în vârstă. Intenționam să scriu despre emigrație și nu De Senectute, spune ea undeva - și totuși ambele teme ajung să o solicite în egală măsură. Citînd cuvintele
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
ei exterioare; nu am cunoscut niciodată lipsuri materiale acute. Frustrări, da, însă ele afectează mai degrabă viața sufletească; și se răsfrâng în complexe tainice, poate nici de purtătorul lor până la capăt știute. La vedere se află o anumită (ascunsă) timiditate, inadaptare, claustrare; și dorința comunicării. În măsura în care visata comuniune rămâne însă deficitară la modul real, ea își caută refugiul în sfera ideală. Așa te încredințezi literaturii. Cauți împlinirea în idei, în cărți. Prietenii mei cei mai de nădejde s-au dovedit a
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
fragilitatea și multiplicarea ta” (Ești o jucărie în somn). De ce oare această ontologizare a unei posturi ingrate, scoase îndeobște în afara onorabilității, plasate în zona periferică a pitorescului? Răspunsul credem a-l putea găsi în însăși gravitatea crizei spirituale, în dramatismul inadaptării ființei umane la regulile unui cosmos ostil, terifiant. În cartea sa consacrată lui Rabelais, M. Bahtin susține că spaima de cosmic poate fi învinsă prin comic. Josnicia umană este exaltată pentru a dezamorsa cosmicul amenințător, întrucît ea conține germenele fertilității
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Iosif trebuie căutat în altă parte, acolo unde prima moștenire se află epuizată și apoi depășită. În vastul teritoriu ardelean-semănătorist, poetul pleacă de multe ori de la topos-ul satului lăsat în urmă, al depărtării de familia rămasă în Ardeal, al inadaptării la marele oraș. Tema l-a obsedat pe poet încă din perioada debutului („Da, mult mai bine ar fi fost/ Să fi rămas în sat la noi,/De-ai fi avut și tu vreun rost,/ De-am fi avut pămînt
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
citează sarcastic subiectiv (o mitologizare secundă, așijderea parodică), spre a-i putea descifra mecanismele perfide, obiective. Un atare joc de-a mitologia care se regăsește pe un palier inferior, pentru a se pierde în criza ce pare fără capăt a inadaptării, reprezintă filonul indiscutabil cel mai bogat al producției în chestiune. De fapt, sub aspectul unui joc infantil, adumbrit de tristețe, actul mitologic este întors pe dos. Dacă, în plan grav, acesta indică originea fabuloasă a ființelor și lucrurilor, aci, în
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
În ciuda credinței destul de răspândite printre români, în niciun tratat de medicină sau revistă de specialitate nu este menționat că acest curent ar produce boală, dureri sau că ar înrăutăți starea de sănătate a unei persoane. De fapt, este vorba despre inadaptarea organismului la condițiile de microclimat în care se află. Iar noi nu facem altceva decât să îl suprasolicităm, îmbrăcându-ne gros. Pentru a trăi, organismul nu are nevoie de foarte multă căldură. Corpul uman elimină căldura pentru a-și autoregla
Bebelușul regal, cu capul gol. Bebelușul român, înfofolit împotriva curentului by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63750_a_65075]