911 matches
-
farmece, În care forțele naturii sunt constrânse să Își schimbe acțiunile (apud R. Styers, 2004, p. 82). Într-un text clasic, Hubert și Mauss (1996, pp. 65-76) au Împărțit sistemul actelor magice În două mari clase: a) rituri verbale sau incantații (jurămintele, urările, blestemele, interjecțiile etc.); b) rituri manuale (cele care implică și acțiuni - divinație, vindecare, vrăji, acte de protejare magică etc.). Dicționarul de etnologie și antropologie realizat de Izard și Bonte (1999, p. 395) propune două axe de clasificare, ceea ce
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etnografi În societățile simple, o asemenea „ședință” are loc după lăsarea serii, fie În spațiul familiar pacientului, fie Într-un spațiu comunitar. Ședința poate fi precedată de rituri de purificare (post, asceză, alte gesturi rituale). Șamanul Începe invocarea spiritelor prin incantații ritmate, cântece, dansuri (acompaniate Îndeosebi de sunetele tobelor). Uneori, el imită sunetele produse de animale sau păsări. Prin textele performate, descrie lumea spiritelor și traseul călătoriei pe care o va efectua. Deseori, șamanul Îngurgitează sau inhalează anumite produse halucinogene. Dansul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei anumite puteri. Obiectele și formulele magice pot aparține În exclusivitate magicianului (toiagul fermecat, toba șamanului, oasele vindecătorului, pietrele ghicitorului, precum și formule magice esoterice) sau pot fi date spre folosință pacienților. Actele verbale cel mai des folosite În magie sunt incantațiile, adică „folosirea unor cuvinte, organizate În mod ritmic, despre care se crede că au putere și care sunt cântate, rostite sau scrise pentru a Îndeplini scopurile propuse” (T.M. Ludwig, 1987, vol. IV, p. 147). Eficiența acestui „rit verbal” variază În funcție de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puternice (adică fac apel la forțe mistice mai greu de pus În mișcare, dar extrem de eficiente), altele sunt mai slabe (fac apel la micile duhuri aflate oricând la dispoziția celui care le cheamă, dar având resurse limitate). De asemenea, puterea incantației depinde și de autoritatea magică a celui care o rostește, precum și de puterea riturilor pe care acesta le stăpânește. Puterea cuvântului magic este activată În numeroasele rituri verbale de propițiere, cum ar fi urările cu diferite ocazii festive, urările formalizate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuprinse În colinde sau În cântecele de cunună sau, pe un palier simbolic mai complex, cele implicate În acțiunea ursitoarelor de a defini, prin formule magice, destinul nou-născuților (vezi V. Bălteanu, 2001, pp. 188-189; P. Caraman, 1983, pp. 33-48 etc.). Incantația este Înrudită cu alte forme de acțiune prin cuvinte asupra lumii Înconjurătoare: invocarea („cuvinte sau seturi de cuvinte care generează o comandă, eficientă prin chiar faptul pronunțării ei” - B.B. Piña Chán, 1987, vol. XIV, p. 1), prin care sunt chemate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite (putrezirea cărnii, descompunerea trupului mâncat de corbi) sau neodihna veșnică (moartea În loc pustiu, fără ceremonia tradițională): Hei tu, mândruliorul meu,/ tu atâta să te duci,/ pân’ vei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Obiectele care concentrează puteri magice generează diverse ansambluri de prescripții sau de interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
durere difuză, „arsură sub coaste” sau tristețe adâncă, inexplicabilă, care își face din toamnă anotimpul predilect de manifestare. Virtuozitatea lexicală a autorului se manifestă mai cu seamă în prelucrările după folclor, unde balada și blestemul sunt distilate până la a deveni incantații lirice pure: „Bată-ne ploile și ardă-ne rugul./ Aducerile aminte să-și are plugul./ Facă-se cerul tămâie, azurul sineală/ Și inima îndoială.” Volumul Vorbele vântului (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) construiește un univers imaginar dominat de arbori
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
Alternative”, iar din 1993 este redactor-șef adjunct la Agenția Națională Rompres, de unde se pensionează în anul 1999. Între timp a ocupat postul de consilier în Ministerul Culturii. Poezia lui C. este un amestec subtil de spontan și cerebral, de incantație și reflexivitate. Fiu al Bărăganului, poetul se manifestă ca un vitalist. Primul său volum, Adierea tărâmului (1972), e alcătuit dintr-o suită de versuri, fără virgulă, fără punct, uneori fără titlu, doar semnul de întrebare marcând grafic cenzurarea efluviilor lirice
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și de cultură. Primul volum de versuri, Mirele pâinii (1976), evidențiază rafinamentul metaforic specific promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor sau îi relevă transparența. Se regăsește aici
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice, fie în peisaje delicat irizate de „brume” luminoase. „Brumate” (B. a impus „poezia brumei
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie. Locul reveriilor îl iau interogațiile fără răspuns, neliniștea discretă, sentimentul trecerii inevitabile, presimțirea unui sfârșit al tuturor lucrurilor. Trecutul (biografic, istoric) este pretextul unor „popasuri durute”. Poetul rămâne același
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
, specie folclorică constând dintr-un cântec de jale care însoțește ritualul înmormântării. Este interpretat de femei, care sunt, de regulă, rude apropiate ale răposatului. Inițial, pare să fi fost o incantație împotriva contagiunii morții. Originea b. românesc trebuie corelată cu neniae-le romane, cu care prezintă evidente asemănări. Acestea erau cântece funerare, acompaniate la fluier (tibia) sau trâmbiță (tuba) - așa cum se mai obișnuiește în Țara Hațegului, în ținutul Neamț și în Bucovina
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
mediul folcloric. În ce privește structura, b. românesc are o serie de trăsături comune cu cântecele funebre ce răsună, în manieră asemănătoare, la înmormântările grecilor, albanezilor, sârbilor și bulgarilor. Jelirea mortului, plină de o vibrantă compătimire, dă b. un caracter ritual de incantație solemnă. El păstrează o formă echilibrată, în care durerea se convertește în melancolie reculeasă. Aproape în fiecare b., principalele momente se succed într-un triptic tragic: desprinderea mortului de o lume, integrarea sa în altă lume și restabilirea legăturii cu
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
ordinea restabilită. în cadrul ceremonialului de sfârșit de an, rolul eroului din basm îi revine fie celui căruia i se colindă (care devine ad hoc eroul care trezește leul, fata etc., fiind inclus în chiar scenariul colindei), fie colindătorului, a cărui incantație are menirea de a trezi gazda sau chiar pe Dumnezeu și, odată cu el, întreaga natură : „Scoală, Doamne, nu dormi !”. În această formulă imperativă pare să supraviețuiască relictual unul dintre arhaicele rosturi rituale ale colindei. În utilul Index tipologic și bibliografic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintre aceste motive mitice au supraviețuit în tradiția chineză, regăsindu-se în texte folclorice (63, p. 145). b) Un vechi poem babilonian (secolul al XIV-lea î.e.n.) îl prezintă pe Adapa din Eridu, mare preot al zeului Ea. Printr-o incantație magică, Adapa a rupt o aripă a Vântului de Sud (imaginat ca o ființă hibridă înaripată), producând astfel seceta, pentru că „șapte zile Vântul de Sud n-a suflat peste țară”. Apoi preotul Adapa s-a ridicat la cer pentru a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
populară românească). Prea fericite zeu, descarcă-ți mânia-n valuri de noian Și-n creștete de munți ! Cu toții cunoaștem marea ta putere, Primind libațiile noastre, ne hărăzește gânduri bune (Imn, XIX ; cf. 69, pp. 40-43). După cum consemnează tradiția, unele dintre incantațiile magice și imnurile orfice ar fi fost „însemnate” de Orfeu pe „tăblițe de lemn” (Euripide, Alcesta, 962). Altele ar fi fost compuse de acesta „sub puterea inspirației divine”, iar „Musaios le-ar fi așternut în scris, după ce a făcut unele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin văzduh” (aerobates), având ca vehicul o săgeată de aur. Chiar numele său pare să-i confirme această aptitudine : gr. a-baris = „fără greutate, ușor” (așa cum apare la Aristotel, Despre cer, 1, 8, 16 etc.). Iatromant și taumaturg, autor de incantații rituale (katharmoi), preotul-mag Abaris era dotat și cu puteri miraculoase asupra stihiilor atmosferice. El putea, de exemplu, „să deturneze vânturile” (Iamblichos, Vita Pyth., 91). Pun între paranteze faptul că, după unii autori, hiperboreii locuiau la nord de peștera din munții
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rugăciuni de dezlegare»” (114, p. 5). înainte de a trece mai departe, trebuie să lămuresc pe scurt o problemă controversată de terminologie populară. De fapt, termenii descântec, vrajă și farmec nu erau inițial decât sinonime care desemnau același tip de acțiuni/incantații magice. Ceea ce le deosebea era doar originea lingvistică diferită : latină, slavă și, respectiv, greacă. Totuși, evoluția semantică ulterioară a acestor termeni a produs unele diferențe notabile : a vrăji și a fermeca desemnează, de regulă, practici magice ofensive, pe când a descânta
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și, mai ales, pe cei de grindină fie (ca în Argolida) prin sacrificii oferite zeilor (Seneca, Naturales quaestiones, IV, 6), fie (ca în Corint) „prin sacrificii și cuvinte magice” (Pausanias, Călătărie în Grecia, II, 34, 4), fie prin descântece și incantații (carmina) : „Strămoșii noștri au crezut întotdeauna [...] în atragerea fulgerelor [prin incantații]” (Plinius, Naturalis historia, XXVIII, 13) (210, p. 30). Autorul latin Columella (De re rustica, secolul I e.n.) vorbește și el de „gonitori de nori” (nubifugus), iar Palladius (secolul al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin sacrificii oferite zeilor (Seneca, Naturales quaestiones, IV, 6), fie (ca în Corint) „prin sacrificii și cuvinte magice” (Pausanias, Călătărie în Grecia, II, 34, 4), fie prin descântece și incantații (carmina) : „Strămoșii noștri au crezut întotdeauna [...] în atragerea fulgerelor [prin incantații]” (Plinius, Naturalis historia, XXVIII, 13) (210, p. 30). Autorul latin Columella (De re rustica, secolul I e.n.) vorbește și el de „gonitori de nori” (nubifugus), iar Palladius (secolul al IV-lea e.n.) descrie felul în care erau alungați, pe cale magică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fenomen sunt multiple. Iată schițate doar câteva : a) Puternica înclinație spre ludic a copilului, tentat să introducă elemente gratuite și aleatorii, dictate doar de plăcerea jocului. Etnomuzicologul George Breazul, de exemplu, a intuit faptul că sonoritatea recitativelor copiilor este similară incantațiilor magice ale adulților, dar a remarcat în același timp faptul că, de regulă, copilul „modifică și desfigurează cuvintele, desfăcându-le cât mai mult de sensul lor propriu, real și rațional, artificializându-le sau creând, pur și simplu, forme de cuvinte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cumpănă mare”, gestul magic de a înfige toporul (sau altă unealtă) în pragul casei este dublat de rostirea unui descântec ritual de tipul celui prezentat mai sus (20, p. 150 ; 8, III, pp. 55-56). 2. Decapitarea rituală Am văzut că incantațiile copiilor de amenințare a stihiilor meteoro- logice (incantații ce fac obiectul studiului de față) sunt câteodată depozitare ale unor străvechi concepții mitice sau obiceiuri rituale practicate înainte vreme de comunitatea adultă. Am văzut, de asemenea, cât de alunecos este terenul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau altă unealtă) în pragul casei este dublat de rostirea unui descântec ritual de tipul celui prezentat mai sus (20, p. 150 ; 8, III, pp. 55-56). 2. Decapitarea rituală Am văzut că incantațiile copiilor de amenințare a stihiilor meteoro- logice (incantații ce fac obiectul studiului de față) sunt câteodată depozitare ale unor străvechi concepții mitice sau obiceiuri rituale practicate înainte vreme de comunitatea adultă. Am văzut, de asemenea, cât de alunecos este terenul în acest domeniu și cât de dificilă este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
copiilor. Reminiscențe magico-rituale unei supraviețuiri miraculoase, dar autentice sau rodul unor simple, dar atât de frecvente gratuități ludice. Voi risca totuși unele ipoteze de lucru, urmând ca acestea să fie confirmate sau infirmate de eventuale descoperiri sau cercetări ulterioare. în incantațiile la care mă refer au supraviețuit probabil mai multe straturi succesive de practici rituale. Cea mai surprinzătoare reminiscență și cea mai arhaică practică pare a fi cea a sacrificiilor umane. Printre multiplele forme prin care este amenințată sau îmbunată stihia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]