767 matches
-
depună armele: războiul civil latent precedă războiul civil propriu-zis. Anomalia absolută a cazului grecesc devine și mai mare atunci cînd KKE refuză să participe la alegerile din martie 1946, cînd totul lăsa să se întrevadă un succes răsunător. Atît această incoerență, cît și alte elemente vor conduce la războiul civil și la exil. În prezent o știm, acestea țin de o primă fază a Realpolitik-ului stalinist față de britanici, în timp ce a doua fază (războiul civil fără sprijin sovietic acordat combatanților, apoi un
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
nu va fi eliberat decît peste o lună. În absența lui Thorez, partidul comunist se lansează într-un activism steril. În politica externă, ca și asupra chestiunilor de doctrină și de cultură, obediența față de URSS este totală, pînă la inconsecvența, incoerența și inepția cea mai strigătoare la cer: Militanți vechi ai partidului, André Marty, și Charles Tillon, conducătorul parizian al FTP, sînt acuzați de fracționism, de minimalizarea rolului URSS-ului în timpul războiului, și de subestimare a rolului partidului socialist în calitate de instrument
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
acestea, continuarea raportului reprezintă un rechizitoriu nemilos la adresa fostului secretar general al PCUS. Hrușciov evocă succesiv testamentul lui Lenin nemilos pentru Stalin, deportările masive, execuțiile fără proces și fără anchetă, rolul scandalos al lui Stalin în afacerea iugoslavă sau chiar incoerențele sale militare în conducerea războiului. Raportul conține trei contradicții ale căror urmări au fost subestimate de către Hrușciov. * Mai întîi, analiza, care arunca în exclusivitate responsabilitatea pentru dezastrele umane, economice și politice asupra lui Stalin și asupra anturajului său, era în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
împotriva sentimentului unitar predominant în rîndul alegătorilor comuniști. În plus, conducerea nu mai vrea să fie făcută vinovată de o înfrîngere a stîngii. Dar a chema la susținerea unui candidat căruia i s-au denunțat în asemenea măsură defectele, accentuează incoerența și oportunismul, cu atît mai mult, cu cît nici o analiză aprofundată a înfrîngerii nu s-a făcut. François Mitterrand este ales în seara zilei de 10 mai, cu un milion și jumătate de voturi în plus față de Valéry Giscard d
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un substantiv: „în opera-i"). Abaterile de natură sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de logică), de pilda dezacordul dintre subiect și predicat, fie prin intervenția unor factori afectivi, în aceasta categorie intrând toate construcțiile care denota incoerență, lipsă de consecvența sau de continuitate (anacoluturi), improprietate a unor construcții și confuzie de planuri (de exemplu, între vorbirea directă și cea indirectă)84. Un profesor de Limba română trebuie să pretindă mereu elevilor săi respectarea calităților unei exprimări corecte
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
sancțiuni efective. Cât timp toate aceste pacte și instrumente diplomatice vor păstra caracterul lor actual, adică acela de acte declarative, iar nu acele de obligațiuni contractuale, prevăzând sancțiuni economice și militare împotriva agresorului, lumea va continua să se zbată în incoerență și în nesiguranță”30. Subscriem și noi acestui punct de vedere. După ce opinia publică internațională își pusese mari speranțe în privința Conferinței diplomatice internaționale pentru reducerea și limitarea armamentelor, în urma a multor deliberări întrerupte de actele de presiune și șantaj ale
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
un substantiv: „în opera-i"). Abaterile de natură sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de logică), de pilda dezacordul dintre subiect și predicat, fie prin intervenția unor factori afectivi, în aceasta categorie intrând toate construcțiile care denota incoerență, lipsă de consecvența sau de continuitate (anacoluturi), improprietate a unor construcții și confuzie de planuri (de exemplu, între vorbirea directă și cea indirectă)84. Un profesor de Limba română trebuie să pretindă mereu elevilor săi respectarea calităților unei exprimări corecte
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Miza unui management integrat sau armonizat QSE. Miza pentru un număr crescând de întreprinderi este de a reuși să integreze ansamblul preocupărilor lor în ansamblul preocupărilor lor în cadrul unei politici de progress și de căutare a performanțelor: * evitând redundanțele și incoerențele; * conducând o abordare generalizată a prevenției și stăpânirii riscurilor; * reducând costurile de implementare și de întreținere a sistemului de management în beneficiul tuturor părților interesate.
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3159]
-
fost unicul mijloc de a pune capăt imediat certurilor iscate de interpretări. Acest mijloc, insuficient pentru salvgardarea unității bisericii ca instituție socială, era însă periculos pentru biserică în calitatea ei de apărătoare a adevărului esențial. Pentru a masca nonsensul și incoerența acceptării prin intermediul cuvintelor, a trebuit să se recurgă la inventarea dogmelor, încălcîndu-se extrem de mult principiul fidelității față de Scripturi, ceea ce a dus în cele din urmă la schisma dintre biserica romano-catolică și biserica ortodoxă, în sînul aceleeași biserici romano-catolice, certurile referitoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
căutarea sensului vieții, am pierdut inocența de a fi. Ei bine, știința economică nu face excepție de la această cădere și este de reflectat încă asupra determinantelor sale culturale, spirituale, antropologice. Căderea ratelor de creștere economică, accentuarea inegalităților și disparităților, sărăcia, incoerența evoluțiilor monetare, declinul sistemelor educative, deteriorarea corelației demo-economice, mondializarea și multe altele sunt doar epifenomene, manifestări la suprafața lucrurilor, care nu-și pot găsi rezolvarea fără o tratare a cauzelor lor profunde, altminteri vom asista în continuare la acest dans
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
că optimul paretian rămîne doar un ideal. Cum ar trebui deci concepută economia de piață, odată respinsă ideea echilibrului general al sistemului economic? Ca pe un proces în continuă schimbare, răspund Mises și Hayek, un sistem caracterizat de schimbări și incoerențe. Este vorba despre un sistem deschis, care poate cunoaște șocuri aleatorii din exterior, supus "acțiunii umane", deci departe de sistemul închis și echilibrat al clasicilor. Lumea este incertă și de aici incoerență, divergențe dintre planuri etc. Individualismul metodologic este o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și Hayek, un sistem caracterizat de schimbări și incoerențe. Este vorba despre un sistem deschis, care poate cunoaște șocuri aleatorii din exterior, supus "acțiunii umane", deci departe de sistemul închis și echilibrat al clasicilor. Lumea este incertă și de aici incoerență, divergențe dintre planuri etc. Individualismul metodologic este o metodă ce încearcă să explice acțiunea umană prin prisma unor planuri prealabile, concepute rațional. Acest principiu debordează economicul, iar faptul că planurile făcute uneori eșuează nu pun în discuție valoarea principiului. Metoda
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
existența sa. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este una "complementară". Accepțiunea pe care o dăm ideii de "complementaritate" este definită de Niels Bohr, în 1927, odată cu crearea mecanicii cuantice 169. Fizicienii se confruntau cu paradoxuri și incoerențe, mai ales în privința dualității unde/corpusculi. De exemplu, anumite experiențe justificau teoria ondulatorie, altele confirmau explicația corpusculară a luminii. Soluția propusă de Bohr a fost pentru mulți de neacceptat, pentru Einstein în special: lumina este ondulatorie și corpusculară. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
între imaginația creatoare de lume, libertate și particularitățile aparatului neurofiziologic uman scapă explicației științifice. TRANSDISCIPLINARITATE: SPECTACOLE DE LIBERTATE O mulțime de întrebări rămîn fără răspuns, nenumărate dezbateri rămîn în suspensie. Ca orice teorie, cea prezentată are și ea limite, neajunsuri, incoerențe. Să reamintim că ne-am propus să deschidem și să explorăm o cale de cercetare. Teoria posibilelor-imposibilelor e un mod de a vorbi despre oameni, de a-i descrie, de a-i face iubiți și detestați, de a-i certa
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și violent primitivă pentru a încerca acest joc ontic, dar nu și franceza, limba Celuilalt, idiom riguros și limpede, și tocmai prin aceasta mediu ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se ciocnesc pur și sonor, declanșînd un întreg mecanism recuperator ce somnolează în fiecare din noi, determinîndu-ne să ne amintim că polarizarea e doar un accident
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
G. Bennington, această deconstrucție nu este ceva ce se aplică metafizicii și nici ceva pe care metafizica și-l face, ci, dimpotrivă, metafizica nu poate subzista încă de la început decât prin această "deconstrucție". Ea nu poate funcționa decât într-o incoerență imposibil de corectat, deoarece această incoerență oferă înseși cadrele de posibilitate ale coerenței. Astfel se împletesc, în opinia lui Derrida, posibilitatea și imposibilitatea, discursul critic și cel metafizic. Într-o măsură similară, Jean Baudrillard detectează o componentă ideologică în privilegierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ceva ce se aplică metafizicii și nici ceva pe care metafizica și-l face, ci, dimpotrivă, metafizica nu poate subzista încă de la început decât prin această "deconstrucție". Ea nu poate funcționa decât într-o incoerență imposibil de corectat, deoarece această incoerență oferă înseși cadrele de posibilitate ale coerenței. Astfel se împletesc, în opinia lui Derrida, posibilitatea și imposibilitatea, discursul critic și cel metafizic. Într-o măsură similară, Jean Baudrillard detectează o componentă ideologică în privilegierea semnificatului, iar teoria "foii de hârtie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lipsite de întemeiere, diversă, instabilă, nedeterminată, a unui set de culturi neunificate sau interpretări care dezvoltă un grad de scepticism în legătură cu obiectivitatea adevărului, istoriei și normelor"142; de asemenea, ea conduce către consumerism, cultul efemerității născut din evoluția tehnologiei și incoerența identităților. Într-o manieră similară, Best și Kellner preferă evitarea confuziei conceptuale, prin tranșarea între postmodernism văzut ca descriind mișcările și artefactele din domeniul culturii, ce se deosebesc de mișcările, textele și practicile moderniste și postmodernitate cu referire la epoca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
continuității și cea nostalgică 159. Paradigma schimbării postulează existența unor modificări fundamentale atât la nivelul societății, cât și la cel al discursivității, iar ele nu pot fi explicate corespunzător prin apelul la conceptele și teoriile moderne. Chiar dacă provoacă sentimente de incoerență, destabilizare, fragmentare, panică și produce discursuri apocaliptice, hiperbolice și chiar pesimiste, susținătorii acestei interpretări consideră că diferențele sunt mult prea importante pentru a rămâne într-un stadiu cultural epuizat, care nu va putea fi apt să producă răspunsuri la noile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de acest fel le sporesc respectul de sine, față de colegi, profesori, înaintași. Pentru toate acestea, autorul regreta îndoielile unor colegi de la științele sociale și umane în virtuțile educației liberale. "Repet, criza educației liberale reflectă o criză de la vârful învățăturii, o incoerență și o incompatibilitate între primele principii potrivit cărora interpretăm lumea, o criză intelectuală de primă mărime, care constituie criza civilizației noastre (subl.ns)". (12, p. 414) La noi, situația rămâne complicată prin incultura unor "politicieni de conjunctură" care supraviețuiesc prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în contradicție cu rezultatele cercetării științifice. Simplu spus, dacă se admite că religia și știința darwiniană a evoluției sunt în conflict, oamenii care gândesc vor fi siliți să aleagă între ele, cel puțin atâta timp cât ei nu vor să cadă în incoerență. Cu totul altfel stau lucrurile dacă se poate arăta că presupoziția incompatibilității nu se susține. În acest caz, știința darwiniană va putea fi acceptată, fără nici un fel de rezerve, atât de persoane religioase, cât și de cele fără angajamente religioase
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o mașină menită să justifice în mod coerent orice credință sau idee care vrea să eludeze critica rațională. Freud a utilizat cu pertinență termenul de raționalizare pentru a da seama de un delir mult mai puțin vizibil decît cel al incoerenței: delirul coerenței. Astfel, scolastica medievală era de fapt o raționalizare care, sprijinindu-se în același timp pe autoritatea indiscutabilă a lui Aristotel și pe autoritatea indiscutabilă a Scripturii, justifica Credința în mod coerent. În Renaștere, revenirea la izvorul grec redă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
real succes, transformând partidele în adevărați actori pro-democratizare (political party assistance). Conform viziunii lui Carothers, principalele probleme cu care se confruntă partidele politice în democrațiile tinere vizează în primul, corupția, concentrarea acestora în jurul unui singur lider, figură dominantă a partidului, incoerența ideologică, dependența de finanțatori. Pentru a ajuta partidele să se consolideze ar trebui eliminată corupția și crearea unui sistem democratic de funcționare în interiorul organizației. Alte puncte importante în reforma partidelor în sistemele democratice noi sau în curs de democratizare ar
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
trăsăturile" acestor partide din această perspectivă. Mai mult, particularitățile fiecărei legislaturi din punct de vedere politic sunt dificil de ilustrat printr-o analiză longitudinală care să aducă un plus de noutate față de observații cu caracter general: lipsă de cristalizare identitară, incoerență în raport cu obiectivele politice asumate, etc. Legislatura 1990 1992: politica ignoranței vs. politicile ignorării Rolul jucat de factorii politici în elaborarea politicilor publice este cel mai bine pus în evidență de opțiunea pentru gradualism făcută de putere. Chiar și așa, influența
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
politicilor. Analiza gradului de maturizare instituțională a Parlamentului nu permite construirea unei ipoteze conform căreia instituția parlamentară în sine este suficient de consolidată și se implică într-un conflict direct cu executivul. Cel mai probabil, tensiunile din coaliție generează fie incoerențe între poziția guvernamentală și cea a grupurilor parlamentare, fie îi permit chiar opoziției să le modifice. În al doilea rând, apar primele legi bazate pe inițiative legislative ale senatorilor și deputaților, ponderea acestora (9.3%) fiind destul de mare având în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]