5,426 matches
-
după ceea ce, din lipsă de inspirație, an numit momentele de criză ale lui Clio din noaptea precedentă, făcuserăm din nou sex, nici nu mai știu la ce oră a dimineții. A doua partidă fusese somnoroasă și lentă, o încercare aproape inconștientă, cețoasă. Clio vorbise foarte încet în vreme ce mă mișcam înăuntrul ei. Vorbisem și eu, iar cuvintele veniseră de foarte departe. Spuneam lucruri la care nu stăteam să mă gândesc; cuvinte, și-atât. Cuvinte de noapte, cuvinte de sex sau cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apoi, când afară începu să se răcească, dispăru sub punte. Mai trecu un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi mângâie gâtul îndurerat cu degete tandre. Știam că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am timp să mă gândesc la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scurt metrajele sale, eroina poveștilor pornește și ea la drum... La un drum fantastic. Ea întreprinde o călătorie de speța celei dantești sau asemănătoare cu cea a lui Gulliver în țara piticilor, a uriașilor și a cailor. Coboară în propriul inconștient, inclus la rându-i în inconștientul colectiv, al umanității, sursa miturilor și a basmelor. Prin călătoria aventuroasă în propriile zone sufletești abisale, eroina povestitoare își recuperează o dată cu fantasmele vârstei paradiziace, eu-rile virtuale. Acesta poate fi sensul grupării episoadelor narative în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și ea la drum... La un drum fantastic. Ea întreprinde o călătorie de speța celei dantești sau asemănătoare cu cea a lui Gulliver în țara piticilor, a uriașilor și a cailor. Coboară în propriul inconștient, inclus la rându-i în inconștientul colectiv, al umanității, sursa miturilor și a basmelor. Prin călătoria aventuroasă în propriile zone sufletești abisale, eroina povestitoare își recuperează o dată cu fantasmele vârstei paradiziace, eu-rile virtuale. Acesta poate fi sensul grupării episoadelor narative în trei cicluri: Animus, Anima și Animus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi ființa ce se comportă ca o soție, sau ca o soră, sau ca ceva ce trăiește în proximitatea mea, pe care probabil că-l respir zilnic și-l consum fără să știu, inconștient? Asta este, ea stă ascunsă în inconștientul meu și deopotrivă în fața mea la vagonul-restaurant al trenului și starea ei de firesc și nonșalanță mă paralizează. Nu pot protesta, nu pot decât răspunde la întrebările ei directe, ca și cum controlul asupra mea a fost complet luat de ea. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Să dau credite cui? Bobilor, cărților, făcătorilor de minuni, lui Dumnezeu? La ce bun? Dumnezeu știe că nu vreau să mor, nu trebuie să-i dau eu credite, în fond aceasta e alegerea lui. Greșești! Greșești profund. Este ceva în inconștientul nostru care declanșează un program de autodistrugere. El poate fi lent, dacă nu suntem naturi prea decise, sau intempestiv; este cazul tău. Acest grăunte din subconștient, dacă se mișcă la granița cu conștientul, dă naștere sinucigașilor. Programul este devastator, generează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în cărți, de ce nu? Ele îți vor dezvălui propriile gânduri și vei înțelege dacă mai vrei într-adevăr să mori sau nu. Conștientul și subconștientul nu se pun întotdeauna de acord, în plus se determină reciproc. Trebuie să-ți învingi inconștientul, pentru că el este puternic și umblă pe căi ascunse. Sau lasă-i pe alții s-o facă pentru tine, dacă tu nu ești în stare. Ia contact cu toți profeții, ghicitoarele, bioenergeticienii, cititorii de tarot, tălmăcitorii de vise la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semn că brăzdatul era acasă. Ocoli în grabă pe nesuferit și traversă orbește, fără să se asigure la intersecție, coloana veziculară a lui Clarke și șerpii neuronilor bazilari ai lui Bechterev. Fără ca Mioara Alimentară să știe, raza deveni impuls proprioceptiv inconștient. Evolua bine într-un fascicul obez, spinocerebelos (Flechsig) și (de unde până unde?) se întretăie cu alt fascicul spino-cerebelos (Gowers). Aici, Mioara Alimentară se simți într-o stare de excitație difuză. Raza-informație trecu, să știi, cu o viteză de 12 m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stau lucrurile. Fratele meu era dealer de droguri. Ca să știe dacă marfa pe care o vindea era bună, o testa pe mine. Eram degustătoarea lui de heroină. Nu mă puteam mulțumi doar să gust. Când m-a cules Olaf, eram inconștientă, supradoză completă. M-am trezit aici. -Nu știam că Olaf flirta cu acest tip de mediu, mă hazardai. -Cu siguranță nu. Condiția ca să rămân aici a fost să nu mă mai ating niciodată de drog. Olaf are oroare de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
clăcași și devenit firesc sat cu oameni săraci, organele și tovarășii de la raion s-au trezit cu o listă completă de „Înscriși din proprie inițiativă, oameni care și-au Însușit În mod conștient cauza pentru care clasa muncitoare luptă”, cu „inconștienții” săraci au dus o luptă pașnică de convingere (dacă amenințările pot fi numite pașnice!) și, la fel ca În toate satele românești, au existat și oameni asupra cărora s-au aplicat măsuri de constrângere, de la bătăi și până la arestări și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de elită: „Marea majoritate a scriitorimii române își pune capacitatea intelectuală în slujba unui cosmopolitism de prost-gust și a unui euroatlantism dubios.“ „L-au părăsit pentru moment pe Ilici Iliescu și orbește au luat în brațe alt fost comunist, pe inconștientul Emil Constantinescu“ etc. Și mai grav este că aceste false idei sunt formulate într-o limbă română precară. Dacă ne am exprima în stilul autorului, am ajunge și noi repede la acuzații grave: prin cartea sa plină de agramatisme, Corneliu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trupului privește, primește, cerne, reține, oferă; ochiul sufletului, ca un copil mofturos, face valuri în sticla cu lapte. Terapeutul urmărea fondul psihologic al sintetizării, percepției și prelucrării imaginii în toate dimensiunile conștientului. Subconștientul, sală de gardă a ceea ce a fost; inconștientul, resuscitare a ceea ce nu mai este. Ambulanțe prin vene grăbeau clipele spre un crematoriu al concretului difuz, inodor, insipid. Memoria asociativă este cea care grăbește derularea percepției sau o îngreunează. Ea leagă imaginile, completează lipsurile sau uneori trunchiază prin uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ce-mi promiți tu? Generozitatea unor etichete scrise pe ambele părți? Șotronul meu mă încape cu tot cu visare. Copilule, nu fac minuni, vreau doar să-ți deschid ochii, să privești dincolo de sticlă. Tu nu ești ca ei. Uite-i, sunt goi, inconștientul clipocește ca un opaiț în capetele lor seci. Dumnezeu, sau dracu știe cine, a apăsat butonul și memoria li s-a voalat ca o fotografie necoaptă. Au câteva căcaturi în sertărașe și le repetă de când am venit rezident. Vezi acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient al conștiinței claustrofobe, narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de mîna cu care-l apropiasem de mal. Asta a fost tot, cîteva secunde, senzația că ne ducem și ne pierdem. El a rămas pesemne cu acea teamă de moarte, prețuind de aceea atît de mult gestul meu, cu siguranță inconștient: „Noroc că m-ai Împins tu tare spre mal“, repeta acum. Cu el mă mai Întîlnisem de cîteva ori după ce plecasem din Rătești spre toate orașele pămîntului. Mă căutase la Satu Mare, luîndu-mă la o cîrciumă de-i plăcea lui ca să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și plecați odată de-aici! Am plecat. Și am Înțeles că Grosoș voia să mă bată din cauza caligrafiei. Fusesem cel mai bun la această disciplină, ca, de altfel, și la desen. Era paradoxul vederii mele slabe care se agăța cu inconștientă disperare de meșteșugul frumosului vizual. Desenam litere cît mai subțiri și ușor Înclinate spre dreapta, cu rotunduri și ovaluri atent trasate. Ghiță avea cel mai urît scris din clasă, iar doamna Învățătoare m-a dat de exemplu și m-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Și atunci... Acolo, pe front, nu l-ai recunoscut, tati? - a Întrebat Despina. ― Nu. Au fost mai mulți factori care nu mi-au permis să-l identific atunci... Întâi, acolo, În Infern, totul se petrecea contra cronometru. Apoi, rănitul era inconștient și fiindcă pierduse mult sânge era de o paloare cadaverică. Pe deasupra, n-am găsit asupra lui nici un act... Singura noastră preocupare era să-l operăm și să-l trimitem cât mai repede la eșalonul superior... Și mare noroc am avut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a femeii în alb are cu adevărat miraculosul dar al unei terapii de suflet. Dora răspunde cu convingere deși vocea îi devine din ce în ce mai moale, mai ștearsă, mai pierdută: Desigur, voi colabora ! O voi face atât cât conștientul și poate și inconștientul mă vor ajuta... Pleoapele Dorei sunt grele ca de plumb, somnul evocat de umbra în alb care se îndepărtează s-a și instalat. * * * În această noapte din ajunul D.V.M.C., visul este mai clar decât în alte nopți, decât în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
greutate profesorul. Necunoscutul ridică la înălțimea ochilor profesorului rucsacul pe fondul căruia, de un gri murdar, se poate citi : "Nu există Dumnezeu." Profesorul este zguduit de ceea ce pare să fie o încercare de comunicare, ce ascunde în ea toate reproșurile inconștiente ale necunoscutului în care nu își poate recunoaște copilul. Inconștiente ? Cine poate ști unde se termină conștientul și unde începe inconștientul persoanelor care trăiesc în lumi diferite ? Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule, spune într-un târziu profesorul, convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fondul căruia, de un gri murdar, se poate citi : "Nu există Dumnezeu." Profesorul este zguduit de ceea ce pare să fie o încercare de comunicare, ce ascunde în ea toate reproșurile inconștiente ale necunoscutului în care nu își poate recunoaște copilul. Inconștiente ? Cine poate ști unde se termină conștientul și unde începe inconștientul persoanelor care trăiesc în lumi diferite ? Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule, spune într-un târziu profesorul, convins că se adresează doar propriei conștiințe. Nu este nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dumnezeu." Profesorul este zguduit de ceea ce pare să fie o încercare de comunicare, ce ascunde în ea toate reproșurile inconștiente ale necunoscutului în care nu își poate recunoaște copilul. Inconștiente ? Cine poate ști unde se termină conștientul și unde începe inconștientul persoanelor care trăiesc în lumi diferite ? Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule, spune într-un târziu profesorul, convins că se adresează doar propriei conștiințe. Nu este nimic de descoperit. Uimitoarea replică coherentă iese dintr-o gură lipsită total de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a venit în minte scena groaznică la care am fost martoră când eram mică, atunci când militarii ne-au prins la graniță și ne-au trimis în Siberia. Desigur că aceea nu era dragoste căci era ceva prea bestial. Mama era inconștientă și suferea deci, nu ! nu ! aceea nu era dragostea. Mi-am amintit de suferița ei de atunci și care îmi revine adeseori noaptea când fac coșmaruri (cum spune mama viselor rele) și m-am gâdit că și eu o să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dacă-ți mai aduci aminte, dar, cândva, m-ai asemuit, pe când eram în grădina botanică a tinereții noastre, cu orhideele epifide din scorburile copacilor din pădurile tropicale, florile acelea superbe, cu rădăcini aeriene. Comparația era, desigur, un tertip masculin, dar inconștientul tău a ghicit atunci ceva din abisul personalității mele. Nici nu știi cât de mult mi-a plăcut remarca aceea a ta, deși, repet, era un clișeu prăfuit rău de tot. Am început să citesc despre flori. Îți mai aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întâmplat și cerând să vină salvarea să l ia de-acasă ca să meargă la locul accidentului. În câteva minute sosește salvarea cu medicul internist, bun prieten cu Matei, însoțit de o asistentă. Ajungând la locul accidentului, văd nenorocirea. Cecilia era inconștientă, plină de sânge, Sebastian și Camelia răniți și ei. Între timp sosesc și cei de la poliție care fuseseră anunțați și care trebuiau să cerceteze cazul. Răniții sunt duși la spital, iar Cecilia, care era în situația cea mai gravă, în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl înalță mult în ochii celorlați. Or, această atitudine era la mine - ca și la majoritatea lumii, de altfel - aproape inconștientă, fiindcă exact în spiritul acesteia am fost crescut și educat la încântătoarea vârstă a copilăriei, adică atunci când nu există o conștiință de sine prea clară sau un caracter prea bine conturat și, astfel, poți fi hipnotizat ușor. Însă, oare, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]