744 matches
-
viață omenească. Deși știi că oamenii ar putea înlătura mizeria, îți dai totuși seama de veșnicia ei, dând astfel naștere la un sentiment neobișnuit de neliniște amară, la o stare sufletească paradoxală și tulbure, în care omul apare în toată inconsistența și mizeria lui. Căci mizeria obiectivă din viața socială nu este decât un reflex palid al infinitei lui mizerii lăuntrice. Când mă gândesc la mizerie, îmi trece orice poftă de a mai trăi. Ar trebui să arunc tocul din mână
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Chiar dacă epocile sânt închise în ele însele, fiecare are un germen de viață, care se dezvoltă și moare, încît limitarea momentelor istorice este o insuficiență organică nesoluționabilă. În această insuficiență trebuie căutat motivul substituirii epocilor și al mobilității formelor culturii. Inconsistența tuturor structurilor de viață creează o fluiditate ce face din căile existenței tot atâtea pierderi de substanță. Valorile, născute din viață, iau drumul razna și nu se mai pot reîntoarce spre surse. Tragedia mai adâncă a culturii nu se află
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
valorifica autoconștiința, pe care o refuză ca o incomoditate. Ridicarea la autoconștință în devenirea noastră națională a pus în discuție o serie de probleme mai mult sau mai puțin inutile. Ele nu dovedesc nimic, dar sânt de natură a releva inconsistența și lipsa de direcție internă a culturii noastre. Toate se ramifică din teoria fondului și a formei: orientarea spre Occident sau Orient,spre oraș sau spre sat, spre liberalism sau reacționarism, spre progresism sau tradiționalism etc.... S-a creat astfel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lor ieșit din comun, delirant, patologic, încîntă, căci după spusa lui Claudel "ordinea este plăcerea rațiunii, dar dezordinea este delirul imaginației". Dar dacă lăsăm la o parte acest aspect spectaculos, mulțimile nu mai prezintă nici un interes. Ele nu au decît inconsistența viselor și nu au nici un impact asupra istoriei veritabile. Al treilea răspuns le depășește cu mult pe celelalte două: mulțimile sînt criminale. Ticăloase și canalii, ele sînt alcătuite din oameni furioși care atacă, rănesc, distrug pe oricine și orice. Întruchipează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
scriitor precum asul din mînecă a avocatului, scrie: Un lanț de raționamente riguroase va fi total incomprehensibil pentru mulțimi și de aceea se poate spune că ele raționează prea puțin sau raționează fals și nu pot fi influențate prin raționamente. Inconsistența unor discursuri care i-au influențat enorm conduita ne uimește cînd le citim cu atenție; uităm însă că acestea din urmă vor fi fost făcute pentru a antrena colectivitățile, nu pentru a fi citite de filosofi"142. Nu vi se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru omul de acțiune, cunoașterea acelor circumstanțe este la fel de importantă pentru știință. Această știință are, de asemenea, tendința de a considera că valoarea intelectuală și umană a maselor ar fi scăzută. Ea pretinde a dovedi în mod științific sterilitatea și inconsistența lor. Ceea ce nu este nici adevărat și nici necesar cunoașterii. În cele din urmă, puțin contează dacă oamenii ce constituie masa sînt buni sau răi. Aceste opinii nu aduc nici un plus de cunoaștere în ceea ce-i privește, astfel că, fiind
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ne prilejuiește constatarea spontană a locului impresiei originare - suferința sau bucuria gratuită renasc în trupul nostru nemijlocit 3. Afect și întruparetc "Afect și întrupare" Cheia înțelegerii trupului nu se putea contura în afara experienței „autoafectării”. Inserția corpului în lume devine proba inconsistenței majore a tuturor filozofiilor reprezentării polarizate în jurul unui eu ideal, constituant și edificator. Accesul la adevărata corporalitate - ocultată în lectura fizicalistă - înseamnă pentru Henry atașarea invizibilă la Sursa însăși a vieții. Resimțirea de sine este privilegiul strict al umanității întrupate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spre un examen autoscopic, țintind idolii falși ai prejudecăților sau propriilor judecăți. Paradoxal, acest sever exercițiu îl operează rațiunea însăși, chiar dacă pe un fond de profundă apercepție spirituală. Vocația critică a teologiei este universală: chiar dacă volumul lui John Milbank demonstrează inconsistența proiectului modernității seculare, rechizitoriul său ar putea fixa păcatele oricărei alte epoci. Cu greu ar fi de găsit un pasaj istoric sau cultural în care teologia să se simtă acasă. La limită, istoria teologiei - cea oglindită în sinaxarul Bisericii - ar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o etapă oligatorie a oricărei tentative de a reevalua frontierele mimesis-ului și ale ficțiunii. După cum am semnalat deja, comentatorii s-au oprit cu precădere asupra celei dintâi, grăbindu-se să tragă concluzia că, de la Platon încoace planează asupra artei suspiciunea inconsistenței, a iluzoriului și, în ultimă instanță, a falsului. Din această perspectivă, este îndreptățită afirmația lui Susan Sontag, conform căreia teoria mimetică, încă de la începuturile sale, „provoacă arta, cerându-i să se justifice”1. Însă în Cratylos, relația mimetică apare prezentată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de limbaj poetic, respectiv ierarhiei genurilor literare. Până atunci, nu ar fi lipsit de interes să tragem câteva concluzii provizorii. În primul rând, din cele câteva puncte de vedere trecute în revistă, nu e greu să ne dăm seama de inconsistența și incoerența obiecțiilor ridicate împotriva referinței. Nu vom încerca, desigur, o reabilitare a acesteia din perspectiva unui realism naiv, ci vom trece în revistă mai multe modalități de a regândi, în termeni flexibili, raporturile dintre literatură și lume. O etapă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai degrabă ca interpreți ai scenariilor culturale. Cooperarea devine un simplu joc de rol al unor scenarii asumate cultural prin socializare (În special profesională, vezi codurile de conduită) și reasertate prin acțiune socială. Oportunismul devine un simplu efect pervers al inconsistenței dinamicii agent - principal, al contradicțiilor culturale și nu o trăsătură universală a umanității. Este mai degrabă o trăsătură a conflictului de rol la nivel macrosocial decât una personală. Identificarea agenților cu interesele principalilor este o trăsătură distinctivă a sistemului social
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ca și ideea de eficiență și propune identificarea mecanismelor de instituire (legitimare) a acestora. În acest sens, tensiunea relației agent - principal este considerată drept o problemă de legitimare a sinelui și a acțiunii pentru acest sine, o tensiune generatoare de inconsistențe și contradicții, ceea ce determină evoluția culturală a relației prin deconstruirea și reconstruirea calităților de agent și principal. Procesele de legitimare, construire și reconstruire nu sunt, totuși, independente de acțiunea intențională a actorilor. Responsabilitatea socială a organizațiilor Un exemplu de construcție
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
presupune integrarea acestora (prin diferențiere laterală și/sau verticală) Într-un univers de semnificații coerent. Violarea (intenționată sau nu) a acestor semnificații și, În consecință, pierderea legitimății devine sursa schimbării instituționale. Modificarea sistemelor de credințe Împărtășite poate fi generată de inconsistența internă a ordinii instituționale - de exemplu contradicția instituțională Între democrație și birocrație, sau Între capitalism și democrație. În același timp, nu este neglijată abilitatea unor actori de a manipula simboluri În serviciul propriilor interese, dar aceasta este În sine o
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
satisfacție a constituenților, fie aceștia salariați, proprietari, clienți, comunitate (Pffefer și Salancik, 1978, 2001). Eficacitatea are, la rândul ei, o Înțelegere socială, nefiind un dat natural care ghidează structurarea organizării. Satisfacția constituenților nu este Însă neproblematică, ci presupune conflict și inconsistențe rezultând din definiții contradictorii, din logici (instituționale) de gândire diferite. Definiția social vehiculată pune accentul pe anumite trăsături, consecvente unei logici instituționale și valorizate de unii constituenți, În dauna altora, formulate În cadrul altor logici instituționale, posibil contradictorii. Friedland și Alford
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
precum contra și retro-instituționalizarea (Pop, 2003); de asemenea, pot persista În timp instituții ineficiente. Totuși ineficiența nu este o caracteristică În sine a instituției, ci este mai degrabă o chestiune ce ține de funcționarea și percepția socială a acestora, datorate inconsistenței justificărilor ce stau la baza instituțiilor formale și a modelelor informale (relaționale) de acțiune; astfel de fenomene conduc la decuplarea instituțiilor formale de acțiunea socială. Modelele de organizare prescrise de instituție sunt anihilate de un tip de organizare informală care
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
asumă eficiența rețelelor care produc relații sociale bazate pe Încredere și susțin dezvoltarea (Granovetter, 1985; Larson, 1992; Uzzi, 1996, 1997; Sandu, 1999 - sociabilitatea productivă) și altul consideră și efectele negative induse de rețele, În special prin decuplarea instituțiilor formale și inconsistența dintre rețele și instituțiile formale (Portes și Sensenbrenner, 1993; Nee și Ingram, 1998). O perspectivă integrantă (ce Își are originile În lucrările lui White, 1981; Fligstein, 1996, 2001) consideră rețelele și instituțiile deopotrivă drept „structuri de roluri având mecanisme de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În cadrul proiectului societal lucrează În tandem cu rețelele sociale În procesarea resurselor În capital social și cultural. Totuși, așa cum arată Nee și Ingram În studiile Întreprinse, rețelele pot favoriza rezistența la instituționalizare și pot dezvolta norme de opoziție generând astfel inconsistență și incertitudine În proiectele de dezvoltare socială. Capitalul social implicat În rețele poate așadar bloca capitalul cultural implicat În instituții; din această inconsecvență a capitalurilor rezultă patternuri incoerente de mobilizare a acțiunii și dezvoltare socială. Rețelele sociale facilitează cooperarea socială
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituțională care presupune schimbarea normelor (strategiilor practice luate ca atare) și a percepției relațiilor la nivelul câmpului. Aceasta este provocată de dezinstituționalizarea și delegitimarea practicilor anterioare ca urmare a acțiunii strategice a actorilor puternici (inclusiv și, În special, statul), a inconsistențelor interne ale practicilor instituite, dar și a efectului „raționalizator” al recomandărilor consultanților de afaceri și a schimbării retoricii sociale originând În sfera profesiilor raționale. Se produce În acest ultim caz o decuplare a instituțiilor „raționale” de capitalul social (relațional) existent
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pare acum a fi o cavernă gigantică în care cad aproape toate ideile noastre despre acțiunile sociale. Aproape orice spunem, ori a fost spus vreodată de cineva în privința a ceea ce dorește sau ar trebui să obțină societatea, este amenințat de inconsistența internă” [Plott, 1976, pp. 511-512]. În continuare, voi expune pe scurt câteva dintre preocupările de cercetare din cadrul paradigmei. 1.4. Cercetarea în cadrul paradigmei De la apariția lucrării lui Arrow, în 1951, până în prezent, literatura din cadrul Teoriei Alegerii Sociale a crescut la
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
condiție intuitivă. Cea de-a doua strategie a vizat, în special, condiția domeniului universal și, din nou, condiția independenței față de alternativele irelevante. S-a considerat că aceste condiții sunt prea tari și că pot fi alterate până la nivelul la care inconsistența nu mai apare. În afara acestor direcții de cercetare, relaționate cu teorema Arrow, sunt alte trei rezultate importante: teorema May, teorema Gibbard-Satterthwaite, și teorema Sen, privind imposibilitatea unui paretian libertarian. În (1952), May prezintă un set de patru proprietăți, de asemenea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Un alt motiv este indicat de același autor care, pornind de la teorema generală de posibilitate Arrow, notează: „Aproape orice spunem ori a fost spus vreodată de cineva în privința a ceea ce dorește sau ar trebui să obțină societatea este amenințat de inconsistența internă” [Plott, 1976, pp. 511-512]. Cu alte cuvinte, un specialist în științe politice ar trebui să fie preocupat de consistența valorilor pe care le susține, atunci când face asta, și de consistența teoriilor politice pe care le susține, atunci când face asta
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
inconsistentă. În interpretarea slabă însă, una dintre condiții este greșit formulată, sau este mai tare decât necesar. Soluția paradoxului Gibbard argumentează în favoarea celei de-a doua interpretări: rămânând în cadrul informațional arrowian, formulăm o condiție libertariană care să nu sufere de inconsistența descoperită de Gibbard, dar care să o prezinte pe cea descoperită de Sen. footnote>. În interpretarea tare, gândirea libertariană este inconsistentă. În cea slabă însă, modul în care am formulat condițiile și informația pe care am considerat-o admisibilă sunt
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dar care să o prezinte pe cea descoperită de Sen. footnote>. În interpretarea tare, gândirea libertariană este inconsistentă. În cea slabă însă, modul în care am formulat condițiile și informația pe care am considerat-o admisibilă sunt responsabile pentru apariția inconsistenței. Cea de-a doua interpretare, cea slabă, are două implicații diferite: fie acceptăm cadrul informațional arrowian și slăbim una dintre condiții până în momentul în care obținem un rezultat de posibilitate, fie depășim cadrul informațional arrowian și obținem un rezultat de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și condiția libertariană minimală este contradictorie<footnote Informația este necesară și suficientă pentru a demonstra teorema. Nu avem nevoie de completitudine sau tranzitivitate individuală (sau aciclicitate individuală) pe mulțimea tuturor alternativelor. A se nota însă că este vorba despre o inconsistență doar în prezența domeniului nerestricționat. footnote>. [e.2.2.1a*]: Cazul conformist vs. nonconformist. Fie o mulțime a indivizilor, în care ncf și cf (nonconformistul și conformistul) ierarhizează alternativele din, unde 1 : (0,0)a - ncf își vopsește pereții în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
fie regula Pareto, fie pretenția libertariană, aceasta în cazul în care nu dorim să renunțăm la aplicabilitatea generală a procedurii noastre de alegere colectivă (domeniul universal)” [Suzumura, 1978, p. 329]. În aceeași direcție, în (1983), Sen nota că, pentru soluționarea inconsistenței dintre raționalitate, condiția Pareto slabă, domeniul nerestricționat și libertarianismul minimal, „există cel puțin două modalități: trebuie renunțat la cel puțin una dintre condiții, sau cel puțin una dintre ele trebuie slăbită într-un mod substanțial” [Sen, 1983, p. 12]. Aceasta
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]