693 matches
-
Napoleon. *1770 Are loc "masacrul din Boston". ¶ Apare The Deserted Village de William Goldsmith. ¶ James Beattie publică Essay on the Nature and Immutability of Truth, în Opposition to Sophistry and Scepticism, în care incearca, de pe o poziție creștină, să demonstreze inconsistenta doctrinelor lui Hume și Berkeley. ¶ Paul, Baron d'Holbach publică lucrarea Le système de la nature / Sistemul naturii (sub preudonim: Mirabaud), în care atacă bazele creștinismului, și apăra materialismul și ateismul. ¶ Mor Thomas Chatterton la vîrsta de 17 ani; George Whitefield
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
independența a o serie de țări terțe”. „Congresul deputaților poporului al URSS - se menționează în continuare în hotărâre - condamnă faptul semnării «protocolului suplimentar secret» din 23 august 1939 și a altor înțelegeri secrete cu Germania” și „recunoaște protocoalele secrete ca inconsistente din punct de vedere juridic și lipsite de valabilitate din momentul semnării acestora”. Documentele din arhiva MAE al Federației Ruse scot, de asemenea, în evidență că evenimentele din România au constituit și obiect al unor consultări sovieto-americane, inclusiv în chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
-lea, procesul modernizării vine la pachet cu o paradoxala uitare a trecutului recent reprezentat de domniile regulamentare și fanariote. Memorialiști precum Nicolae Suțu, Radu Rosetti, Rudolf Suțu, Constantin Bacalbașa sau Sabina Cantacuzino adeveresc sentimentul acut al imnenței prezentului și al inconsistentei amintirilor 1. În accelerația vremurilor noi, se pierd nu numai obiectele și obiceiurile traiului domestic din prima jumătate a veacului - ibrice de alama, afumători, ciubuce, narghilele, caftane, ișlicuri, șalvari, benișuri, contese etc.2, ci și un anumit mod "ritualic" de
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
realitatea că esența, nu ca aparentă. Și cum realitatea este posibilitate oferindu-și sie conținut în mijlocul abundentei fenomenale condamnată la a fi temporară, trecătoare - "unitatea esenței și a existenței; în ea își au adevărul esență lipsită de forma și fenomenul inconsistent sau subzistarea nedeterminată și instabilă diversitate"38 - realitatea ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă se menține cu obstinație în contradicție
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
în modul de aplicare a categoriilor intelectului asupra materialului primit prin experiență. Lucrând în spațiul experienței, al fenomenului, valabilitatea cunoașterii științifice este asigurată. Metafizica, însă, face saltul dincolo de fenomen, aplicând categoriile asupra transcendentului, iar acest salt duce la construcții antinomice, inconsistente și fără valoare de cunoaștere autentică. De aici lipsa de legitimitate și caducitatea metafizicii. Blaga nu este de acord cu această concluzie a lui Immanuel Kant. În acest sens, desfășoară mai multe argumente. O serie le întâlnim în Eonul dogmatic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca o reacție întârziată la criza din fundamentele logicii și matematicii, declanșată la începutul secolului al XX-lea de apariția paradoxurilor (antinomiilor)"804. Paradoxurile au ridicat problema consistenței teoriilor. O teorie în care apare o contradicție este de obicei considerată inconsistentă. În plus, dacă toate propozițiile ce pot fi construite în limbajul acelei teorii sunt demonstrabile în interiorul ei, teoria este trivială 805. De regulă, o teorie inconsistentă este trivială, pentru că în interiorul ei se poate demonstra orice, conform principiului ex falso sequitur
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
problema consistenței teoriilor. O teorie în care apare o contradicție este de obicei considerată inconsistentă. În plus, dacă toate propozițiile ce pot fi construite în limbajul acelei teorii sunt demonstrabile în interiorul ei, teoria este trivială 805. De regulă, o teorie inconsistentă este trivială, pentru că în interiorul ei se poate demonstra orice, conform principiului ex falso sequitur quodlibet (din fals rezultă orice). Ideea paraconsistenței a pornit de la descoperirea că nu toate teoriile netriviale sunt consistente și că există teorii inconsistente (care conțin cel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
regulă, o teorie inconsistentă este trivială, pentru că în interiorul ei se poate demonstra orice, conform principiului ex falso sequitur quodlibet (din fals rezultă orice). Ideea paraconsistenței a pornit de la descoperirea că nu toate teoriile netriviale sunt consistente și că există teorii inconsistente (care conțin cel puțin o contradicție) dar netriviale (din care nu se poate deriva orice)806. Teoriile de acest fel au fost numite paraconsistente. Existența unor astfel de teorii a determinat regândirea ideii de contradicție. Teoreticienii paraconsistenței vor face acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Tehnică, 2004, p. 2. 805 Ibidem, p. 5. 806 "La începuturi, apariția logicii paraconsistente a fost motivată de observația că multe teorii (în particular în științele naturii), care fuseseră folosite cu mult succes de secole, s-au dovedit a fi inconsistente atunci când au fost axiomatizate. Dar adevăratul lor succes (în special în raport cu predicțiile) a fost demonstrația că nu erau triviale, ceea ce înseamnă că nu orice propoziție poate fi derivată din aceste teorii. Cu alte cuvinte, cel puțin unele teorii inconsistente nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fi inconsistente atunci când au fost axiomatizate. Dar adevăratul lor succes (în special în raport cu predicțiile) a fost demonstrația că nu erau triviale, ceea ce înseamnă că nu orice propoziție poate fi derivată din aceste teorii. Cu alte cuvinte, cel puțin unele teorii inconsistente nu explodează, așa cum ar susține logica clasică (drept o consecință a regulii ex falso)" (Catarina Dutilh Novaes, "Contradicția: autentica provocare filosofică pentru logica paraconsistentă", în op. cit. p. 494). 807 Iancu Lucica, op. cit., p. 29. 808 Jean-Yves Béziau, "Logica paraconsistentă", studiu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
2) Un sistem este consistent dacă nu toate propozițiile și formele propoziționale sunt teoreme ale sale; 3) Dacă o formulă formată dintr-o singură variabilă propozițională nu poate fi o teoremă. Teoreticienii paraconsistenței susțin că sistemele de logică paraconsistentă sunt inconsistente în sensul 1), dar consistente în sensul 2), care exprimă, în fond, proprietatea non-trivialității (Gilles Gaston Granger, L'irrationnel, p. 140). 813 Ibidem. 814 Newton da Costa, Logici clasice și neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, p. 238. 815 Ibidem, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
1972), sintetizează astfel funcțiile cercetării empirice în dezvoltarea teoriei: • inițiază teoria, prin descoperirea unui fapt neașteptat, „aberant” și capital (fenomenul de „serendipitate”). Neașteptat, pentru că el apare într-o cercetare în care nu se urmărește așa ceva; aberant, deoarece faptul respectiv este inconsistent cu teoria; capital, fiindcă descoperirea are consecințe majore asupra teoriei; • reformulează teoria, în sensul că cercetarea unor fragmente de realitate necunoscute sau neglijate până atunci, care nu se înscriu în teoria existentă, conduc la elaborarea unor noi scheme explicative și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
început, căci altfel s-ar încerca formularea lor de așa manieră încât să nu producă variații de interpretare. De obicei, după parcurgerea mai multor chestionare se observă, uneori cu totul accidental, asemenea deosebiri de interpretare, fapt care duce la rezultate inconsistente. Cerând, de pildă, numărul de camere dintr-o locuință, lucru destul de clar pentru apartamentele de bloc, nu vom ști dacă, într-o casă individuală, bucătăria, folosită - ocazional sau permanent- și la dormit, este sau nu cuprinsă în numărul de camere
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
instrumentului de recoltare a informației s-a vădit o scăzută disponibilitate a părinților de a răspunde la întrebările deschise, am redus la minimum numărul acestora, păstrîndu-le doar pe acelea în al căror caz formularea variantelor de răspuns ar fi făcut inconsistentă informația primită. Performanța școlară a elevilor din clasele a VII-a și a VIII-a a fost operaționalizată, în principal, prin media generală obținută în primii trei ani ai ciclului gimnazial, dar baza de date construită de noi conține și
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu râvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curând generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă într-un spațiu fără frontiere, în virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul îndrăgostit își pierde individualitatea, eurile interferează până la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot eu? / Și tu? Și voi
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
descriptiv”, „impresionist” al discursului „integralist”, deschis reportericește spre pulsul realului / imaginar facilitează o astfel de compensație. Trimiterea la tehnicile barocului se poate face din nou, căci, - cum scrie Dolores Toma - „Barocul ș...ț pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită, pe de altă parte multiplică numărul obiectelor puse astfel în corelație, reușita fiind direct proporțională cu rezistențele obiective învinse”. Or, încercând să degajăm ceva din toposurile imaginarului lui Voronca, ne-au întâmpinat la tot pasul figuri
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
oarecare detașare de materialul prezentat, Îi dă posibilitatea să intre În dialog cu ascultătorii, să stabilească relații de cooperare. Persistă Însă riscul ca atunci când profesorul nu se poate asigura de o participare substanțială din partea interlocutorilor săi, discuțiile să devină superficiale, inconsistente, schimbul de idei și opinii infructuos și deci, dezbaterea să nu-și atingă scopul. Sunt și alte cerințe de care este condiționată reușita prelegerii-dezbatere. Mai Întâi se cere vorbitorului să-și elaboreze de așa manieră prelegerea Încât să se poată
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de lumină, iar colțul (tulpina) se avântă În aer, În Întâmpinarea luminii? În căutarea cauzelor acestui fenomen, elevii pot formula ipoteza potrivit căreia direcția creșterii s-ar datora unor forțe exterioare, luminii și umidității solului. Dar această ipoteză se dovedește inconsistentă, ea nerezistând controlului prin experiență. (Profesorul va prezenta verbal experiența care va răsturna ipoteza anterioară.) Se enunță o alta, potrivit căreia forța care provoacă acest fenomen ar putea să fie gravitația, adică atracția planetei noastre. Totuși, experiențele, relatate elevilor, demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
demascării ipocriziei, combaterii nedreptății și relevarea deșertăciunii unor pretenții false. Oamenii iartă toate viciile și toate necredințele, dar nu-i iartă pe cei care le dezvăluie. Socrate și-a atras aversiunea sofiștilor și conservatorilor, arătându-le că nu gândesc, sunt inconsistenți intelectual, acționează întâmplător, nu știu ce trebuie păstrat și nici cum. Cu acestea a comis o greșeală de neiertat, stârnind o ură neîndurătoare. Prin atitudinea sa, Socrate era o insultă vie. Forța sa intelectuală și arta dialecticii depășeau în toate privințele pe
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de rafinament cert (foiță aurie pe copertă, hârtie excelentă, caractere tipografice elegante, tipar deosebit de îngrijit), conținând poemele care suscitaseră exclamația argheziană din 1934 („un mare poet, și un poet complect”, care „a pus piciorul în lumea cealaltă și calcă pământul inconsistent al făgăduinței”), avea să-i aducă elogii peremptorii din partea criticii. Conform adecvatei caracterizări formulate de poetul însuși în niște însemnări liminare, oarecum pretențioase și calofile, totuși impunătoare prin seriozitate, poemele din Cântarea cântărilor „nu sunt nici o traducere, nici o adaptare, nici o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
și victimă el însuși a liberalismului de sorginte pașoptistă: "Rică Venturiano este un alter-ego moftangiu al lui Nenea Iancu, dublul său, de care Caragiale se salvează exorcizându-l prin râs și dublă parodie, travestindu-l în una din figurile inofensive și inconsistente ale veselului său carnaval, ascunzându-și spaima de kitsch-ul interior, care-l pândește ca "operator" de limbaje publice, sub o mască neserioasă din hârtie de ziar". Capitolul IV și ultimul al cărții, "Mitologia Moftului Modern", oferă o incursiune în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
întrebuințate pentru a mânca, furculița și cuțitul vs bețișoarele chinezești. Paul este de părere că aceste instrumente - vezi teoria lui despre pelicula de maximum 11 minute -, influențează atât modul de a găti, cât și conținuturile, adică reflexele mentalitare. Interesantă, dar inconsistentă, teoria sa culturală se clatină la interogațiile subtile ale Alinei. Cel mai interesant episod este însă acela în care autenticitatea este pusă surprinzător sub semnul întrebării. La masa celor doi apare un alt regizor, Laurențiu (Alexandru Papadopol), prieten cu Paul
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
nu pare să aibă dreptul celorlalți de a conversa cu Moro) și nu atât de inflexibilă ideologic ca ceilalți. Aici mi se pare că deslușesc o slăbiciune a filmului: tocmai datorită preponderenței perspectivei Chiarei, cele trei personaje masculine sunt relativ inconsistente: observi că sunt îndopați cu Marx, Lenin etc., vezi că așteaptă cu sufletul la gură catalizarea maselor și acceptarea condițiilor de către oficiali pentru a-l elibera pe politician, dar nu le înțelegi resorturile sau motivațiile. Lui Moro i se prezintă
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
fără vreo preocupare anume pentru a convinge vreun cititor ipotetic, trec în fugă nenumărate personaje reale și fictive, persoane publice sau anonime, cu o importanță episodica sau prezente constant în viață pictorului. Dar indiferent de importanță lor, ele au o inconsistenta de spectre care traversează textul fără un chip anume, fără profil psihologic, într-un cuvînt, fără corporalitate. Popescu-Negreni comunica, are o rețea de legături umane relativ stabilă, conversează mereu, în muzee sau în memorie, cu mării maeștri ai picturii, citează
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
mulți ani. Exasperat de înălțimea eminesciană inaccesibilă, Macedonski a nutrit în permanență față de Luceafăr invidie și ură. Abia după dispariția rivalului său s-a simțit cu adevărat liber. Cîtă vreme rămîne romantică, în gen postpașoptist, poezia lui Macedonski este complet inconsistentă; după ce poetul descoperă simbolismul și îl transplantează pe teritoriu românesc, ea începe să aspire la performanțe pînă atunci nebănuite. Semnificativă rămîne doar poezia compusă în cea de-a doua parte a vieții, invită o dată cu piesele reușite cuprinse în volumul Excelsior
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]