553 matches
-
desigur, autorul, de vină era lipsa de apetit a studenților filologi... Cam așa stăm cu lectura și mesajul literaturii... Războiul, dacă este de dus, este războiul general al literaturii (inclusiv al criticii literare) împotriva agresiunii culturii de consum care generează incultură și lene spirituală. L.V. Ce fel de critic considerați că sunteți? Care este lecția lui Eugen Simion? E.S. Un critic care se situează, programatic, în ariergarda avangardei literare. Am spus demult acest lucru. Lecția mea poate fi rezumată astfel: să
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
a rămas falsă pînă la capăt. Toată lumea venea cu idei în domenii despre care, era limpede, nu știa mare lucru. Datul cu părerea era general. Lipsa de profesionalism, șocantă. Ascultai și te întrebai pînă unde pot merge incompetența, vorba goală, incultura. (Mai bine zis, pseudocultura: inculții sînt niște bătuți de soartă, fără pretenții; pseudoculții sînt dominatori și plini de morgă). E absolut regretabil că niște oameni despre care telespectatorul își făcuse, din alte ocazii, o părere bună au găsit de cuviință
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
Alex. Ștefănescu Inaderență la incultură Pierdută în negurile istoriei literaturii (deși au trecut numai zece ani de la moartea ei), Olga Caba este readusă în atenția cititorilor de revista DISCOBOLUL (nr. 85-86-87/ 2005). Cele 252 de pagini ale revistei, dedicate integral scriitoarei (care, printre altele, a
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
ŤIa uitați-vă la burtosul ăsta!ť și pe altul răspunzând: ŤO fi borțos.ť Și râzi, și râzi. Limbajul de care se făcea uz era adesea împestrițat cu fel de fel de obscenități și înjurături." Această structurală inaderență la incultură și prost-gust este, probabil, adevăratul motiv pentru care a stat închisă Olga Caba, în anii '50, la Mislea, Ghencea și Văcărești. ,Pac la Războiul!" Ion Simuț a publicat în nr. 5 din acest an al revistei noastre o cronică la
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
se acordă, de multe ori, în baza unor criterii misterioase, cu întârziere, sau... deloc. Și-atunci, să nu ne mai mirăm că se lățește segmentul de populație iubitor de emisiuni tv insipide, care ajută foarte bine la rotunjirea zestrei de incultură. Sper că nici domnul Ralu Filip nu se miră, ci vede cu plăcere la aceleași posturi de televiziune ,becalismele", la care se referea cu ușoară ironie domnia sa... Și mai sper ca Pro Tv-ul să nu ne lipsească de prezența absolut
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]
-
PSV a devenit o afacere 100% românească”. EvZ: Adrian Vasilescu: Criza a pornit de la prea multă lăcomie ”Potrivit lui Adrian Vasilescu, o criză nu mai poate fi evitată atunci când «se adună laolaltă prea multă lăcomie, prea multă nesăbuință și o îngrijorătoare incultură»” DeCe News: Ce vrea UDMR ca să lase PDL șefia Senatului: UDMR negociază de pe o poziție de forță cu PDL pentru șefia Senatului. La sfârșitul săptămânii s-au purtat discuții între conducerile celor două formațiuni, pentru ca la ședința Coaliției să fie
Curge sânge în interiorul Coaliţiei () [Corola-journal/Journalistic/24381_a_25706]
-
au apucat acele vremuri de lipsă totală a libertății, răspund, surprinzător, împreună cu vârstnicii, la un sondaj de opinie, și anume că cel mai mare om politic român din ultima sută de ani a fost... Nicolae Ceaușescu! Să fie vorba de incultură politică, de naivitate sau de o atitudine iresponsabilă? Cred că de toate la un loc. Pe acest fond, se proiectează figura intelectualului și a rolului său în societate, care, mai cu seamă astăzi, a devenit efectiv derizoriu. Niciodată pare să
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
de exemplu)". Aceștia aveau și ei pregătire în universități străine, o bună cunoaștere a filosofiei de toate orientările. În consecință, "în cazul precondițiilor acestui autohtonism nu poate fi vorba de lene mentală, de suficiență teoretică sau pur și simplu de incultură, așa cum se întîmplă de multe ori cu autohtonismele noastre". Apoi, autorul nostru face scurte, prea succinte, incursiuni voite caracterizante despre principalii filosofi de catedră de pînă la 1940-1947, încercînd să-i găsească fiecăruia diferența specifică, fără, cred, a reuși cum
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
care să concretizeze toate aceste preocupări nu poate fi decât salutară într-un moment când limba română suportă invazia vulgarității argotice ori de primitivă gândire, odată cu - pe de altă parte - sclifoseala snoabă a fanilor romglezei sau cu pauperizarea lexicală consecutivă inculturii de masă. Pentru o importantă revistă de cultură e astfel o datorie de onoare să semnaleze importanța unei asemenea apariții. Așadar, e vorba de data aceasta de studiul eminentului lingvist, clasicist și profesor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
atîtea componente ale urii; să-mi amintesc mai degrabă de cei, asemeni marii poete, nu cunosc presiunea implacabilă a dorinței de răzbunare, a geloziilor, orgoliilor dezlănțuite și a susceptibilităților exacerbate, nu o dată asociate - vorba prof. Nicolae Balotă - cu prostia și incultura. Unul dintre aceștia a plecat de curînd dintre noi după ce a fost prețuit și elogiat de o lume întreagă: Dr. Alexandru Șafran, fostul Șef Rabin al evreilor din România, devenit ulterior, ca urmare a împrejurărilor tragice cunoscute, Marele Rabin al
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
și nu numai), răspunsul ar fi de-a dreptul întristător. Dar - sus inimile! Să privim lucrurile puțin mai altfel și să ne consolăm: se cunoaște că, în marea ei majoritate, clasa politică ignoră cu nonșalanță lectura 22-ului, iar astfel incultura ei își găsește o limpede explicație. Așa să fie oare? Nu cred! Ar fi prea comod: revista 22 ca participantă numai la împlinirile acestor ani! Pentru neîmpliniri, iluzii și promisiuni neîmplinite declinăm orice responsabilitate? Realitatea este că revista însăși ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
o fioroasă existență duplicitară." Dar Școala de literatură, din toamna anului 1950? Ea nu era decât o școală de cadre, ideologizată în ultimul grad. O urmau 60-70 de cursanți, printre care muncitori "de o izbitoare și la urma urmei explicabilă incultură." O frecventau "foști responsabili cu gazeta de perete, activiști sindicali și de partid, funcționari de un semidoctism agresiv, elevi în ultimele clase de liceu, studenți și chiar unul-doi absolvenți de facultate". Dintre cei mulți "unii aveau nevoie efectiv de continuarea
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
al scrisorii adresate directorului publicației "Cațavencii", Mircea Dinescu „Domnule Mircea Dinescu, Considerăm articolul apărut în ziarul «Cațavencii», ziar al cărui președinte sînteți, o jignire la adresa întregii bresle atoricești, nu numai la adresa doamnei Oana Pellea. Știm că trăim vremuri murdare, de incultură crasă, incultură la care ziarele și televiziunile contribuie din plin. Totuși, chiar în jalnicul context cultural în care ne aflăm, articolul scris de Radu Alexandru «Oana Pellea și valorile» a reușit să ne agreseze într-un mod foarte personal pe
Revolta artiștilor, după criticile aduse Oanei Pellea: Domnule Dinescu, mizeria care se revarsă din articol ne lovește pe toți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65287_a_66612]
-
adresate directorului publicației "Cațavencii", Mircea Dinescu „Domnule Mircea Dinescu, Considerăm articolul apărut în ziarul «Cațavencii», ziar al cărui președinte sînteți, o jignire la adresa întregii bresle atoricești, nu numai la adresa doamnei Oana Pellea. Știm că trăim vremuri murdare, de incultură crasă, incultură la care ziarele și televiziunile contribuie din plin. Totuși, chiar în jalnicul context cultural în care ne aflăm, articolul scris de Radu Alexandru «Oana Pellea și valorile» a reușit să ne agreseze într-un mod foarte personal pe toți. Dacă
Revolta artiștilor, după criticile aduse Oanei Pellea: Domnule Dinescu, mizeria care se revarsă din articol ne lovește pe toți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65287_a_66612]
-
articol ne lovește pe toti și, știind că sînteți un om care iubește teatrul, vă cerem să aveți o reacție. Libertatea care i s-a acordat domnului Radu Alexandru de a-și dezlănțui disprețul (provenit în primul rînd dintr-o incultură mărturisită cu mîndrie din primele rînduri ale articolului) nu are nici un fel de legătură cu libertatea presei. Este libertatea mitocăniei, este libertatea rinocerizării, este semnul că nimic nu mai înseamnă nimic în România de azi. Așteptăm răspunsul dumneavoastră față de mizeria
Revolta artiștilor, după criticile aduse Oanei Pellea: Domnule Dinescu, mizeria care se revarsă din articol ne lovește pe toți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65287_a_66612]
-
optzecistă" prin banalul urban, prin viața de zi cu zi văzută - general vorbind - ca o exhibare a pornografiei din clasa politică. La acest nivel, individul, fie că este omul comun de pe stradă, fie că este președinte al Comisiei de Cultură (incultură cum îi spune adese autorul), pare un mecanism insignifiant pe o poziție predeterminată, mortificat în neputința de a schimba ceva. Teribilul mecanism de anonimizare îl va trimite în galeria prea încăpătoare a personajelor tragice, fie politice, fie ale simplei existențe
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
primit de la Gheorghe Ene un volum de versuri îngust ca un semn de carte, Portret în picături de rouă, apărut anul acesta, și am înțeles că asemenea profesori salvează încă învățămîntul de la prăbușire. M-a amuzat și m-a îngrozit incultura vocilor care anunțau lansările: faimoși scriitori străini ale căror nume erau pronunțate românește (Poe scrie, po-e citim) critici români care erau, dimpotrivă, adaptați la diverse limbi străine. "- Ai auzit de criticul italian Negri-cii ? mă întreabă, rîzînd, cu umorul pe care
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
La ce ți-a folosit acest mic refugiu cu cărți, albume, discuri” - se întreabă don Rigoberto - „toate aceste lucruri frumoase, rafinate, fine, inteligente, adunate cu atâta fervoare, în speranța că în micul tău spațiu de civilizație vei fi apărat împotriva inculturii, frivolității, stupidității și nonsensului? Vechea lui idee că trebuiau construite astfel de insule sau turnuri de cultură în mijlocul furtunii, invulnerabile în fața barbariei din jur (subl. m.), nu funcționa”. Se înțelege deja, din numeroasele referiri pe care le-am făcut la
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
imprevizibilului din evoluția limbii. Folosit de unii vorbitori fără nicio ezitare, în spațiul public, în răspunsuri la examene sau în discursuri politice, noul decât e perceput de mulți alții ca stigmat social, ca marcă de vorbire neglijentă și chiar de incultură. O excelentă publicație periodică și-a ales titlul ironic Decât o revistă și cuprinde, în numărul său cel mai recent (5, primăvara lui 2011), o întreagă discuție, bine documentată, despre utilizarea construcției. Un forum (forum.softpedia.com) găzduiește o dezbatere
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
există o evidentă legătură. Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui decât restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
stația de metrou Anagnina. Pe afișe apare portretul cântărețului de manele Nicolae Guță, fiind scris următorul mesaj: "Fiecare trebuie să dea un răspuns: ori își trăiește apartenența, ori, cu un refuz, continuă să accepte modelele oferite de societate. Spune NU inculturii, spune NU țigăniei, spune NU manelelor ". Mesajul este semnat "Noua Dreaptă Italia". "Comportamentele rușinoase ale românilor, într-o zonă cum este aceasta, cu un flux mare de călători, ridiculizează poporul român în fața gazdelor italiene ", continuă Noua Dreaptă, denunțând faptul că
Imaginea manelistului Nicolae Guţă apare pe afişe rasiste, la Roma () [Corola-journal/Journalistic/59550_a_60875]
-
îi va datora și rapida săltare în ierarhie. Disciplinat peste măsură, nu călca nici cu un centimetru linia și ordinea (...). Poate așa se și explică mecanismul său interior, umilința omului deștept, că prost nu era defel - obligat să îndure carapacea inculturii ierarhice, de unde reversul de a păstra o distanță imperială față de subalterni”. De un portret în apă tare are parte Pompiliu Macovei („Voiajor prin viață, lipsit de griji și însingurat va trăi 97 de ani. A închis ochii într-o casă
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
fără minte i-a urat să fie sănătos și să mai scrie poezii frumoase. Sumbrii profeți ai Apocalipsei, cei care anunțau că prin ignoranță vom pieri ca popor și vom rămâne o populație, se pare că încep să aibă dreptate. Incultura e o maladie distrugătoare. Miza unei numiri în funcție Așa stând lucrurile, ca-n rândurile de mai sus adică, e de semnalat numirea lui Stelian Tănase ca director general al Televiziunii Române. Postul public de televiziune are misiunea deloc ușoară de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2867_a_4192]
-
un mare "păpușar", închipuit istoric, Mihail Roller, polemiza, în paginile revistei Contemporanul, cu un biet tînăr asistent universitar numit Boris Cazacu, care își permitea să afirme că româna nu e o limbă slavă căreia să i se potrivească alfabetul chirilic! Incultura și ideologia pro-sovietică ascunsă sub numele de "comunism" considera de multă vreme - este drept, cu concursul unor valoroși lingviști români - ortografia din 1932 "naționalistă", latinizantă, deci, opus igne dignum! "Reforma" ortografică este decretată în 1953 și declarată obligatorie prin ucazuri
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
care și profesori de limba română) au resimțit acest lucru ca o amenințare la adresa prestigiului social atribuit prin limbă și chiar a ideii de normă, afirmînd că admiterea unor forme după criteriul frecvenței lor în uz reprezintă o cedare în fața inculturii, analfabetismului etc. Unul dintre punctele cele mai sensibile ale noilor recomandări academice pare să fi fost admiterea pluralelor cireși și căpșuni ca variante literare, chiar preferate formelor cireșe, căpșune (singurele acceptate de ediția din 1982 a DOOM). Din păcate, protestele
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]