1,492 matches
-
economic, grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, societățile cooperative, organizațiile cooperatiste, societățile cooperative europene, precum și alte persoane fizice și juridice prevăzute de lege". Se observă că referirea la comercianți și obligația de înscriere în registrul comerțului incumbă unor entități/ organisme care nu desfășoară nepărat activitate comercială. Este cazul grupului de interes economic (GIE) ce poate desfășura activități exclusiv civile. Indiferent care va fi obiectul GIE comercial sau necomercial -, GIE va avea obligația ca la înființare sa solicite
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
persoane fizice și juridice prevăzute de lege" este generatoare de confuzii. Ca urmare vor exista persoane care fiind supuse obligației de înregistrare în condițiile legii speciale de a se înregistra înainte de începerea activității sa fie asimilate comercianților și să le incumbe obligațiile lor profesionale. Poate ar fi potrivit sa privim această dispoziție și în concordanță cu art. 1 alin. 1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței care indică expres anumite persoane fizice și juridice care pot fi supuse procedurii insolvenței
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
în dreptul civil. Regimul probator reglementat de art. 46 C.com. este aplicabil actelor juridice încheiate de comercianți și actelor comerciale încheiate de necomercianți dar supuse legii comerciale potrivit art. 56 C.com. Sarcina probei în litigiile comerciale, ca și în cele civile, incumbă reclamantului. Probele dreptului comun Potrivit dreptului comun, dovada actelor și faptelor juridice se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisire, expertiză etc. În mod excepțional, în anumite cazuri, Codul comercial cere existența unui înscris ad probationem: a) Contractul de societate
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
contract ale cărui clauze minimale sunt stabilite de lege ceea ce îngrădește și mai mult libertatea contractuală a părților. Cu toate acestea, în lege este reglementată și o perioadă precontractuală dar și una post contractuală fiind conturate drepturile și obligațiile ce incumbă participanților la aceste raporturi corespunzător celor două perioade. Astfel, capitolul II din O.G. nr. 52/1997 este intitulat "norme privind relațiile dintre părți. Relațiile precontractuale, contractuale, postcontractuale". Faza precontractuală are ca scop să permită fiecărei părți să-și confirme
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
acestă procedură 224. Dacă preferă menținerea contractului creditorul poate solicita ca acesta să fie silit să execute în natură obligația, apelând eventual și la daune cominatorii ori poate cere să fie autorizat el sau un terț să execute obligația care incumbă debitorului. În aceeași ipoteză, a menținerii contractului, creditorul poate dori ca debitorul să execute silit obligația prin echivalent (sau să fie antrenată răspunderea contractuală a debitorului) ori poate invoca excepția de neexecutare a contractului sinalagmatic ori poate solicita instanței să
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
în dreptul roman. Însăși utilizarea expresie "daune-interese" exprimă ideea de reparație și ea se regăsește reiterată de mai multe ori în cuprinsul dispozițiilor care reglementează răspunderea contractuală în cadrul Codului civil. b. Dualitatea obligațiilor debitorului aflat în întârziere Obligația de reparare ce incumbă debitorului unei obligații la scadență este la originea unei controverse clasice, adiacentă celei mai largi a unității sau dualității răspunderii civile: de a ști dacă, în materie contractuală această obligație este distinctă de obligația primară sau dacă ea constituie doar
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
neexecutare antrenează răspunderea civilă a debitorului, constituind o obligație nouă. În cazul neexecutării, lato sensu, a unei obligații dreptul la daune reprezintă o formă de răspundere civilă a debitorului și nu o modalitate de executare a obligației inițiale; acestuia îi incumbă o nouă obligație, de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat, creditorul fiind titularul unei creanțe noi care reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului pe care l-a suferit. Nu este vorba de executarea obligației inițiale ci a unei alte
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
fracțiuni din diferitele tipuri de prejudiciu suportate de victimă; pe de o parte, se evaluează diferitele tipuri de prejudicii invocate, pe de altă parte, se apreciază cărei fracțiuni din aceste prejudicii trebuie să-i fie raportată pierderea șansei indemnizate"285. Incumba victimei de a preciza la ce mărime evaluează diferitele prejudicii, dificultățile judecătorului constând în a aprecia buna lor fundamentare și a determina, printr-o apreciere suverană, fracțiunea din aceste prejudicii corespunzătoare pierderii unei șanse. În toate aceste cazuri dificultatea de
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
legale referitoare la situațiile asemănătoare, iar când nu exista asemenea dispoziții, principiile generale ale dreptului. Așa cum este firesc doar uzanțele conforme ordinii publice și bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept. Sarcina probei existenței dar și a conținutului uzanțelor incumbă părții interesate, care a invocat uzanța. Pentru a facilita sarcina probei se instituie o prezumție legală referitoare la existența uzanțele publicate în culegeri elaborate de către entitățile sau organismele autorizate. Prezumția este relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Precedentul judiciar
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
propriu dar în contul societății anumite acte juridice necesare constituirii viitoarei societăți (de exemplu deschiderea unui cont bancar, un contract de locațiune). Societatea comercială neexistând, ea nu poate fi titulara drepturilor și obligațiilor asumate prin aceste acte juridce, această calitate incumbându-i persoanei, fondatorului, care a încheiat actul juridic respectiv. Acest lucru este prevăzut expres în art. 53 alin. (1) din L.S.C. care arată că fondatorii, reprezentanții și alte persoane care au lucrat în numele unei societăți în curs de constituire, răspund
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
art. 49-56 din Codul de procedură civilă. Hotărârea pronunțată de către instanță este executorie și este supusă numai recursului. O altă situație este aceea în care, deși actul constitutiv este întocmit cu respectarea condițiilor cerute de lege dar cei cărora le incumbă obligația de a solicita înregistrarea societății fondatorii, administratorii societății ori un împuternicit al acestora să nu solicite în termenul de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv înmatricularea în registrul comerțului, așa cum recomandă art. 36 din L.S.C. În această situație
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
după înmatricularea societății legea arătând expres că răspunderea se angajează pentru prejudiciile cauzate prin neregularitățile reglementate de art. 46-48 din L.S.C. adică atât pentru neregularitățile constatate anterior înmatriculării cât și pentru cele constatate ulterior acestei operațiuni. Legea prevede că răspunderea incumbă tuturor persoanelor care sunt implicate în procesul constituirii societății. Cercul acestora este foarte larg însă și, în mod concret, răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat prin neregularitățile constituirii societății nu pot fi decât persoanele menționate care aveau o obligație contractuală sau legală
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
împrumut ori constituirea unei garanții în favoarea societății. Administratorul care a încălcat interdicțiile de mai sus răspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate. Deși articolul se referă doar la administratorii-membri ai consiliului de administrație, este evident că aceeași obligație îi incumbă și administratorului unic. Administratorul are obligația esențială de a urmări intersul societății. Exercitarea mandatului său cu neobservarea ori cu deturnarea intereselor societății provoacă răspunderea patrimonială sau penală a administratorului mai ales în cazul în care societatea este în insolvență. Pentru
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
reprezenta societatea. După înmatricularea societății, administratorii împuterniciți cu reprezentarea societății au obligația să depună, la registrul comerțului, semnăturile lor. Nu toți administratorii au obligația de a depune semnăturile, ci numai cei care au fost împuterniciți să reprezinte societatea. Aceeași obligație incumbă și conducătorilor sucursalelor. Potrivit art. 54 din L.S.C. după efectuarea formalităților de publicitate în legătură cu persoanele care, ca organe ale societății, sunt autorizate să o reprezinte, societatea nu poate opune terților nicio neregularitate la numirea acestora, cu excepția cazului în care societatea
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
încălcarea acestei interdicții atrăgând răspunderea solidară a administratorilor; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere 239. Este vorba atât de registrele consacrate de legea societăților comerciale sau de Legea contabilității; d) exacta îndeplinire a obligațiilor care le incumbă potrivit hotărârilor adunărilor generale, legii sau actului constitutiv. De asemenea, administratorii mai au și următoarele obligații: • de a îndeplini formalitățile necesare pentru constituirea societății; • de a depune semnăturile la registrul comerțului, în cazul în care au fost desemnați ca reprezentanți
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
în actul constitutiv; • sunt obligați să ia parte la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere similare acestora. Răspunderea civilă a administratorului nu este o răspundere unitară. În funcție de persoana prejudiciată răspunderea contractuală sau delictuală ce incumbă administratorului poate îmbrăca trei forme, în toate una din părți fiind administratorul autorul faptului prejudiciabil. a) Răspunderea obișnuită a administratorului, consacrată de dispozițiile art. 72 și art. 73 din L.S.C. în care persoana prejudicată este societatea comercială. b) O răspundere
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
supraveghere, pentru răspunderea ce le revine timp de 5 ani. Răspunderea indirectă a administratorilor este o răspundere subsidiară și conjunctă. Deoarece solidaritatea nu se prezumă iar legea nu o prevede și nici nu există convenția părților în acest sens răspunderea incumbă administratorului căruia îi revenea obligația de supraveghere a persoanei care a cauzat prejudiciul. Această răspundere are un rol de garanție și înlocuiește răspunderea persoanei care a cauzat prejudiciul. În consecință administratorii vor răspunde numai dacă societatea nu a putut recupera
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
ori constituirea unei garanții în favoarea societății. Administratorul care a încălcat interdicțiile de mai sus răspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate. Deși articolul se referă doar la administratorii membri ai consiliului de administrație, este evident că aceeași obligație îi incumbă și administratorului unic. Administratorul are obligația esențială de a urmări intersul societății. Exercitarea mandatului său cu neobservarea ori cu deturnarea intereselor societății provoacă răspunderea patrimonială sau penală a administratorului mai ales în cazul în care societatea este în insolvență. Pentru
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
își exercite mandatul cu loialitate, interpretare care nu poate fi însă primită întrucât atât timp cât directorii sunt delegați să conducă societatea este imperios ca îndeplinirea mandatului să se realizeze cu loialitate și în interesul societății. Tot membrilor consiliului de administrație le incumbă obligația de a-și exercita mandatul cu prudența și diligența unui bun administrator. Se consideră că administratorul nu încalcă această obligație dacă în momentul luării unei decizii de afaceri el este în mod rezonabil îndreptățit să considere că acționează în
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
pentru Întârzieri și să Înțeleag) cum o astfel de plângere Îi afectează răspunderea contractual) . B. Drept comercial pentru transportul rutier de marfuri și de persoane: 6. să fie familiarizata cu condițiile și cu formalitățile privind desfășurarea comerțului, obligațiile generale ce incumb) operatorilor de transport (Înregistrarea, contabilitatea etc.ă și consecințele falimentului; 7. să aib) cunoștințe adecvate În privința diferitelor tipuri de societăți comerciale și a regulilor care reglementează Înființarea și funcționarea acestora. C. Legislație social) pentru transportul rutier de marfuri și de
Ghidul tranSportatorului rutier by Petrea Marcu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1280_a_2211]
-
evidență a pacienților în vederea continuării procedurilor medicale ulterioare, percepute drept standardizate. Lumea medicală franceză a perceput modificările legislative intervenite în 1997 (Legea Hedreu) drept o reglare de conturi realizată pe plan legislativ. Dacă legislația din 1951 prevedea că sarcina probei incumbă pacientului, care urma, în fiecare caz în parte, în funcție de specificul acestuia, să demonstreze că nu a fost informat corect și corespunzător de către medic și, în consecință, consimțământul său a fost viciat, acum însă se realizează o inversare a sarcinii probei
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
răspundă în situația în care se demonstrează că s-a produs un prejudiciu care îi este imputabil, cu alte cuvinte atunci când se demonstrează existenta vreunei forme de vinovăție în sarcina unității medicale în cauză. La fel, de regulă, pacientului îi incumbă sarcina probei. Cu toate acestea, practica europeană recunoaște că, în anumite situații, vinovăția unității medicale este prezumată - de exemplu în cazul îmbolnăvirilor iatrogene. În astfel de circumstanțe, alături de răspunderea echipei medicale, intervine și răspunderea unității sanitare în cauză. Curțile de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
până în momentul în care obligația acordării îngrijirilor medicale este transferată în sarcina altui coleg, medic, cu aceeași specialitate sau cu o specialitate distinctă. Nu ne referim la situația echipelor multidisciplinare, în cazurile grave, complexe, întrucât aici obligația acordării îngrijirilor medicale incumbă întregii echipe implicate în tratarea pacientului, ca și asumarea corelativă a răspunderii. Avem în vedere și stipulațiile legislației române (art. 11 din Norma metodologică din 14.03.2007 de aplicare a titlului XV „Răspunderea civilă a personalului medical și a
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
bazează pe faptul că medicul nu este ținut să garanteze succesul tratamentului, ci doar să depună un efort conștient și constant să vindece pacientul. Cu privire la aceste din urmă aspecte, sunt de făcut câteva precizări. În primul rând, sarcina probei, care incumbă pacientului, diferă în funcție de tipul de obligație profesională caracteristică serviciilor medicale prestate, și anume obligația de a ajunge la un anume rezultat (de regulă, în bază contractuală) și, respectiv, obligația de diligență, de a îngriji pacientul cu pricepere și îndemânare rezonabile
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
răspundere un medic care, în exercitarea profesiei, nu numai că nu acționează conform principiilor hipocratice, dar mai și vatămă pe cel care, în virtutea rolului său social, îl respectă și îi cere ajutorul. În soluționarea acestei probleme plecăm de la obligațiile ce incumbă cadrului medical: acestea au o dublă natură - etică și juridică. Normele etice și juridice se întrepătrund și creează cadrul deontologiei medicale („deontos“ = gr., datorie, ceea ce trebuie să fie, ceea ce trebuie făcut). „Deontologia definește studiul obligațiilor ce revin medicilor, în timp ce diceologia
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]