3,194 matches
-
cînd și cînd. Mihai ia un coș, în care pune revista scoasă din buzunar, ocolește rafturile și ajunge lîngă doamna blondă, uitîndu-se la aceleași borcane pe care, nepăsătoare la tot ce-i în jurul său, femeia le cercetează cu o privire indiferentă și un zîmbet superior, de o bănuită satisfacție interioară. "Ar fi putut fi revista Teatrul, în care să mi se fi publicat, în sfîrșit, piesa propusă, și tot de-atîtea ori respinsă, în repertoriul cîtorva teatre, ori ar fi putut cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atît. În urma lui, rezemată cu fruntea de ușa închisă cu zgomot, soția lui Muraru tremură ca scuturată de friguri, continuînd să-și țină soțul de braț, să nu cadă. Cine mai e și individul ăsta? întreabă ea, vrînd să pară indiferentă. Unul... Unul de pe la noi, lucrează la Dezvoltare... Un... Eah!... Nu merită nici o atenție, nici să nu mai aud de el! După ce-și duce soțul în dormitor și-l lasă să cadă pe pat, așa îmbrăcat, femeia mai stă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
faci, nătărăule? îl împinge într-o parte pe Pavel, care curăță sticlele. Mi-am scurs un pahar și voiam să le spăl... Sultana se uită fix în direcția unde, singură la o masă, fata își face de lucru cu poșeta, indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, arborînd un zîmbet sfidător. Cînd chelnerița se așază pe scaunul de alături, Letiția se întoarce puțin, arătîndu-i spatele, ridicîndu-și piciorul drept peste genunchiul stîng, bătînd aerul cu laba într-un ritm lent, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu te văd făcînd treabă, în bucătărie întîi, totul lună! -, apoi la bar, te iau de păr și spăl pe jos cu tine. Aici, eu comand! Să-l văd pe ăla care te apără... Sultana mai rămîne cîteva minute, privește indiferentă viscolul care lovește cu putere fereastra din fața sa, vede zăpada înălțată pînă spre streașină pe alocuri, își mai șterge mîinile cu șorțul alb, după care, lovind încet cu vîrful pantofului în piciorul scaunului pe care stă fata, murmură: "să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rotunjimea formelor și amintirea serii precedente, cînd fata l-a dezamăgit, dovedindu-se a nu fi cîtuși de puțin începătoare, trezesc în el dorința, împingîndu-l la o încercare de-a o lua de braț. Ce-ați hotărît? îl întreabă fata, indiferentă la atingerea bărbatului. Anume ? întreabă Pavel nedumerit. Credeam că ți-a spus colegul... Ce ? Întreabă-l. Și hotărîți mai repede că ar putea veni plugurile și am să plec. Pavel se uită spre ea mirat, fără să o înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pornind spre bucătărie. Fata coboară scara interioară și-l ia de braț: Deseară mă duc la teatru, la vizionare; sînt invitată; am să vin mai tîrziu. Bine, Doinița, bine. Mai facem petrecere mîine seară aici? întrebă fata, vrînd să pară indiferentă. Nu eu am hotărît asta; mama ta. Vrei neapărat? Cum vrei tu, tata. Eu vreau cum vrea maică-ta rîde Săteanu, dar un gînd, ca o umbră, îl întunecă o clipă: "Ar fi păcat să nu mai fie petrecerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teatru, cu invitați din lumea bună, ca orice parvenit. Curios! face Haralamb un gest scurt cu palma, de parcă ar vrea să măture fire invizibile de praf de pe birou nu știam pînă azi că Vlădeanu de la noi e consătean cu Theo. Indiferentă, așezată comod într-unul din fotoliile din fața biroului, femeia continuă să-și facă de lucru cu hîrtiile aduse la semnat. Ce mai face Iftimie? schimbă vorba directorul. Mmm, bine. Cam răcit; toată ziua pe șantiere, că nu-s gata blocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rar oameni ca dom' Muraru! Muraru?! tresare Maria înspăimîntată. Da. Inginerul Muraru de la noi, de la Sinteză; înainte a fost conferențiar în Iași. Nevastă-sa ce ți-a zis cînd i l-ai dus aseară beat? întreabă Maria vrînd să pară indiferentă. Cine a văzut-o? Era după ușă, probabil dezbrăcată. Nici nu știam că-i însurat. Zău, nu gîndi că-s mai..., mai negru decît sînt. Întotdeauna ai avut o impresie proastă despre mine, dar n-aș vrea să ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îi lunecă, lovind înfundat cimentul. "Sînt ridicolă gîndește fata. El, măcar, avea scuza că băuse cînd a fost pe la mine, la magazin..." Prinde pachetul mai bine sub braț, vrea să-și tragă mănușa la loc, hotărîtă să coboare treptele încet, indiferentă, să nu dea de bănuit cuiva că ar fi străină. Descoperă însă, în mănușă, invitația la teatru și bucata de hîrtie pe care și-a notat adresa lui Mihai din registrul de comenzi, unde i-a scris-o ieri, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la Sinaia, nicidecum pe aceea care l-a părăsit în plină sesiune de examene noroc de familia lui Liuță, care i-a fost alături. Atunci, la Sinaia, el venise la un simpozion; urca dinspre gară și-n capul scării, total indiferentă la ce-ar putea zice lumea despre ea, o femeie mînca semințe și privea aiurea, poate la tren, poate la munți, ori nicăieri -, cu acea dezinvoltură pe care nu ți-o dă decît o fericire mare, sau o durere profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aveți nevoie de ceva? întreabă Paula apărută în ușă, urmată de Cornea. Nu răspunde șoferul. Putem trece? Drum bun! spune Cornea, vrînd să închidă ușa. Paula! strigă Radu, venit spre ușă. Ce-i pe șosea? Cîteva mașini părăsite răspunde fata indiferentă, fără să se uite în ochii bărbatului desfigurat de grijă; ar vrea să-i spună că a văzut-o pe Aura la autogară, dar Cornea a trîntit deja ușa, iar cursa face un ocol, întorcînd spre Valea Brândușelor, pornind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o poză a lui femeie?! Tu nici măcar sexul tău nu ești în stare să-l menții viu. Un păcat bolnăvicios, un viciu la urma urmei, crezi că poate anula o valoare?! Rămasă numai în furou și cu cizmulițele în picioare, indiferentă la vorbele ce i se adresează, Maria întinde mîna să ia din dulap fusta. Mihai nu se poate abține să nu facă un pas spre ea, întinzînd brațele, parcă vrînd s-o atingă cu vîrful degetelor: Doamne, Maria, frumoasă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Un prieten al lui i-a spus: "De treburile statului se ocupă cei de sus. De ce vrei să te amesteci?" Cao Gui i-a răspuns: "Nu întotdeauna demnitarii au soluțiile cele mai bune. Țara este în primejdie, cum putem rămâne indiferenți?" Cao Gui a venit la palat și a cerut să fie primit de rege. Când a ajuns în fața regelui Zhuang, el i-a cerut permisiunea de a participa la luptă și i-a pus regelui următoarea întrebare: Suntem mai slabi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sunt de părere că nu merită desconsiderate. Ciocații negri, care erau altceva decât ciocatele (întrucât erau pantofi, și nu cizme, pentru că au fost ai mei, și nu ai altuia, fiindcă mi-e tare dor de ei, și nu-mi sunt indiferenți) putrezesc cine știe pe unde, în straturile adânci ale unei gropi de gunoi, pe vreun maidan desfundat, pe fundul unui lac (de-ar fi Cișmigiul!), la rădăcinile unui tei plantat de liceeni, în podul sau prin șopronul uneia din fostele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
strecoare degetele sub fusta ei scurtă, latul palmei sale alunecând prin despicătura feselor în perineul lipicios. Departe de-a scoate un țipăt de furie ofensată sau chiar de plăcere, infirmiera probabil c-ar fi continuat să-și vadă de treburi, indiferentă la acest gest sexual cu o semnificație deloc mai mare ca aceea a celei mai banale dintre glume. Catherine scoase din poșetă un plic gălbui. Am recunoscut proiectul unei reclame de televiziune pe care-o pregătisem. Pentru acel film cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
condiții, nu se pot integra în vreo organizație fondată pe interesul comun, ori că e vorba de partide politice sau guverne municipale, de organizații profesionale sau sindicate. Potențial, masele există în orice țară și formează majoritatea acelor numeroși oameni neutri, indiferenți din punct de vedere politic, care nu intră niciodată într-un partid și care rareori votează. Pentru a argumenta mai bine motivele pentru care am scris această carte, printre care informarea corectă a cetățeanului și dorința de a impulsiona în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
alta. E timpul să gustăm și din fructele dulci ale acestuia. Din păcate, observăm că tot mai mulți români se preocupă de ei înșiși, de măruntele și banalele probleme existențiale, care le asigură supraviețuirea, devenind tot mai stresați și obosiți, indiferenți sau resemnați în privința viitorului țării. O asemenea atitudine nu este pozitivă, ci dimpotrivă ne afectează apoi pe fiecare în parte. De ce uităm trecutul nostru, care adeseori a fost și glorios, când am oferit lumii pilde de eroism? Românii au făcut
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
își avea cei dintâi 13 morți. La Timișoara, cu câteva zile înainte, studențimea plătise același tribut de sânge. Sute de studenți au cunoscut închisorile, bătaia și tortura. Dar brutalitatea contestării studenților, îndeosebi în presa FSN, nu poate să ne lase indiferenți. Cum e cu putință ca eroii de ieri să fie tratați astăzi drept simpli huligani? Poate că e naivă întrebarea noastră. Disidenții au avut aceeași soartă. Dar nu putem să n-o punem. Li se reproșează studenților însuși faptul de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să intru imediat într-o lume unde totul este precis, concret, bine determinat îmi dă o satisfacție specială să știu că lucrurile sunt făcute în acel mod determinat și nu altminteri, chiar lucrurile oarecare, care în viața reală îmi par indiferente. Ești de acord? Atunci spune-i. - Ei, astfel de cărți, sigur că merită să fie citite. Iar ea: - Oricum, nu neg că și acesta e un roman interesant. Hai, nu lăsa conversația să lâncezească. Spune ceva, e suficient să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
minerală, atât de străină și neliniștitoare, pentru a se familiariza cu acei pereți, a-i aduce în spațiul lor interior, a-i atașa de latura fizică a trăirii. Cititorule, te cunosc prea puțin ca să știu dacă te miști cu o indiferentă siguranță în interiorul unei universități, sau dacă vechi traume sau dorințe avute cândva transformă universul de discipoli și profesori într-un coșmar pentru sufletul tău sensibil și plin de bun-simț. Oricum ar fi, nimeni nu știe nimic de institutul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
când al treilea taxi îl blochează pe al doilea. Sar din el alți oameni înarmați, cu fețele acoperite: îi dezarmează pe polițiști, îți scot cătușele ție și Corinnei-Gertrude, pun cătușe polițiștilor, vă împing pe toți în taxiul lor. Corinna-Gertrude pare indiferentă: — Mulțumesc, prieteni - spune ea. Sunt Ingrid și el este dintre ai noștri. Ne duceți la cartierul general? — Ține-ți gura! spune unul care pare șeful. Nu faceți pe deștepții! Trebuie să vă legăm la ochi. Sunteți ostaticii noștri. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cu cît se isprăvește mai repede, cu atît mai bine pentru el și pentru noi toți... Se duse la timonă, dezlegă capătul lanțului cu care erau legați prizonierii, Îl eliberă pe Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde În apele transparente, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a privit întrebător, a înțeles că era vorba de o "favoare", dacă nu cumva, ar avea chef să se ducă el cu demoazela de la garsoniera din Cotroceni, cu coada ochiului vedea expresia de pe chipul ei ușor umflat de oboseală, era indiferentă cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de os gălbui care făcea parte din corpul său, era o frîntură moartă din organismul său viu. Era foarte intrigat că nu-l durea gingia, nu sîngera locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului, indiferentă. "Ca un agent uitat." Existau și asemenea agenți, nu dintre aceia "puși la păstrare", care urmau să dea colț la momentul potrivit, ci pur și simplu uitați. Fie pentru că locul și mediul în care se aflau nu prezenta nici un interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și inteligentă, în fața ochilor ar apărea un ceva de neînțeles, care, poate, n-ar mai aduce aminte nimănui de palatul știut. Ar fi o alcătuire bizară cu grinzi, piloane de rezistență, arcuri de boltă dezgolite, fundații turnate după o regulă indiferentă la obișnuința ochiului nostru, ar rămîne un schelet fără grație, fără nici un fel de simetrie și ordine, atît de plăcute omului doritor de liniște și siguranță, aflat la limita rezistenței, din care nu mai poți scoate nimic, altfel întreaga alcătuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]