2,142 matches
-
mai mare decât a ne răsturna principii. Alături cu această teorie fundamentală, despre stat ca așezământ al naturei și nu al rațiunii, vom trebui să-l caracterizăm răpede. 1) Istoria dinlăuntru a popoarelor este o luptă între ideea statului și individualism. Ce este individualismul? Fiecare ființă organică e pentru sine lucrul principal, semenul său lucru secundar. Dorințele și aspirațiile oricărui individ omenesc sânt nemărginite, încît funcțiunea principală a vieței, a inimei sale este nu realizarea unei dorinți, ci dorința, voința ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a ne răsturna principii. Alături cu această teorie fundamentală, despre stat ca așezământ al naturei și nu al rațiunii, vom trebui să-l caracterizăm răpede. 1) Istoria dinlăuntru a popoarelor este o luptă între ideea statului și individualism. Ce este individualismul? Fiecare ființă organică e pentru sine lucrul principal, semenul său lucru secundar. Dorințele și aspirațiile oricărui individ omenesc sânt nemărginite, încît funcțiunea principală a vieței, a inimei sale este nu realizarea unei dorinți, ci dorința, voința ca atare. De acolo
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e și periculos și folositor. Periculos, dacă o putere mai mare nu-i pune margini; folositor, dacă în margini legiuite el caută a-și realiza prin muncă aspirațiile sale și, precum soarele este tatăl luminei și al umbrei, tot așa individualismul este tatăl înflorirei și al decăderei, justiției și a injustiției, binelui și răului. Față cu această iluzie a inteligenței și a inimei individuale, care e cauza ca om pe om se esploatează, om pe om se nimicește, față cu acest
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au o țintă comună, interese comune, iată clasa; identitatea de interese naște o identitate de păreri: iată principiile.; se cere realizarea acestor păreri în stat: iată partida. Tot așa fac breslașii. Formează o clasă, au principii, sânt o partidă. în locul individualismului personal vine cel de clasă. Pentru a-și asigura cercul de esploatare ele încremenesc cîteodată: iată castele. Nimic nu va schimba natura societății. Ea va rămânea un bellum omnium contra omnes, sub orice formă pacinică s-ar prezenta. Puterile în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poată fi purtată în margini, trebuiește o familie ale cărei interese să fie acelea ale armoniei societății, care să fie bogată când toate clasele 166 {EminescuOpIX 167} sunt bogate, puternică când toate sunt puternice. Aceasta e dinastia - monarhul. Tot pentru că individualismul este principiul vital al naturei omenești, preferăm în privirea moștenirei legea salică și nu maioratul. Cu totul opus acestei serii de idei este republicanismul. Nu vorbim de republicanismul în sens diplomatic, ci în sens social. Republica este orice stat în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
privirea dealurilor. America, pentru că clasa desmoșteniților găsește o avere neîmpărțită pe care și-o împarte, preriile. S-o vedem când s-or împlea. De aceea se vor vedea în toată omenirea două mari serii de idei, două tabere, aceea a individualismului, sistemul liberal, și aceea a armoniei intereselor, a statului ca o unitate absolută, a monarhiei juridice. Libertatea e libertatea de a esploata, egalitatea e egalitate[a] de a deveni tiran ca și vecinul meu, fraternitatea - un moft ilustrat prin guilotină
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cel întîi între egali - primus inter pares - unde o clasă stăpânea totul. Vodă, adică statul, putea să zică da, Hîncu zicea ba și pe-a lui Hîncu rămânea. Să vedem cum libertatea, când nu pornește din armonia intereselor, ci din individualism, nimicește clasele sociale și în urmă și statul; cum, prin înmulțirea neamului lui Hîncu, influența economică a Austriei devine destructivă și cum sub ea abia Hîncul își deschide ochii, se sparie de câte vede și nu știe de unde vin relele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dialogurilor lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. -5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ele și, la nevoie, în ciuda lor, demnitatea oamenilor impune o obligație etică radicală: existență mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
șoaptă. Cândva i se imputa diferența, acum predispoziția la asimilare. I se reproșa evreului că, deși străin de cetate, e cel dintâi profitor de pe urma ei. Ubicuitatea lui îl desemna ca principiu dominator și negativ al Pământului. În burghez se ura individualismul, în evreu universalismul. Oricât de mult te revolta burghezul egoist trebuia să îți faci puțin timp și pentru evreu. Toate acestea denotau cultură, mentalitate, obișnuință, resentiment. Nu putem ști ce cotă-parte din fiecare își însușise Marx. Poate că, neiertând capitalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întreprindere, suveranitatea consumatorilor în probleme economice și suveranitatea alegătorilor în probleme politice"45. - ,,o democrație economică în care fiecare bănuț dă dreptul la vot"46. - ,,o acumulare de bogății în vederea unor întreprinderi comerciale, financiare sau industriale, dar și ca un individualism generalizat (libertatea de a întreprinde)"47. - ,,economie închisă sau economie deschisă, lume rurală sau lume urbană, fortăreață unică sau case felurite... îi vor trebui zece veacuri occidentului 48 medieval 49 pentru a rezolva aceste alternative". - ,,dorința care ne îndeamnă să
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care le iau unitățile de producție, sau altfel spus întreprinderile; aceste decizii sunt corelate unele cu altele prin proceduri de schimburi"59. ,,Capitalismul nu este numai o acumulare de bogății în vederea unor întreprinderi comerciale, financiare sau industriale, dar și un individualism generalizat, libertatea de a întreprinde"60. ,,Capitalismul este modul liber de acțiune al omului în condiții de diviziune a muncii. (...) este un sistem al libertății care începe și se încheie cu instituția fundamentală a societății umane - dreptul la proprietate privată
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
banilor care a imprimat modului nostru de viață trăsături aparte. Aceste trăsături sunt legate de organizarea politică și socială distinctă, construirea și așezarea vieții pe baza unor valori distincte și diferite de alte etape ale culturii occidentale, cum sunt libertatea, individualismul, proprietatea privată, asocierea și contractualismul, dezvoltarea unor forme complexe de management politic și economic. Capitalismul este asimilabil civilizației materiale pe care o traversăm, dar și fondului cultural pe care stă mentalul occidental. Între cultura occidentală și civilizația occidentală, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
criteriu, al vitezei mai mari de creare a energiei în raport cu consumul acesteia. Planeta tinde să devină capitalistă, folosind din ce în ce mai multă energie pentru susținerea unui număr din ce în ce mai important de oameni. Capitalismul este și o lume a libertăților economice. Este vorba despre individualism și responsabilitate, dar și despre valorificarea superioară a șanselor în mijlocul competiției 83. Capitalismul nu este o lume a banului care stă, ci o lume a banului ,,pus la muncă". Poziția individului în raport cu viața economică este una de maximă responsabilitate deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pe care statul capitalist este gata să le apere. O altă caracteristică a spiritului capitalismului o reprezintă separarea obiectivelor economice de cele politice. Economia este o activitate autonomă ce funcționează pa bază de liberă inițiativă și proprietate privată. Capitalismul înseamnă individualism susținut pe bază de proprietate. Hayek pune în evidență că ,,separarea obiectivelor economice de cele politice reprezintă o garanție esențială a libertății individuale..."216. Acesta este unul dintre secretele care fac lumea liberă atractivă și ușor conservatoare. Politicianul nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
soții și copii pe care trebuie să-i îngrijească. Se naște astfel interesul și orgoliul, amorul propriu. ,, A avea" devine sinonim cu a însemna ceva, cu a fi puternic. O altă trăsătură a capitalismului o constituie dezvoltarea fără precedent a individualismului, accentuarea personalității umane, pe fondul libertății economice și politice. Sentimentul unicității ființei umane și manifestarea sa ca o creație unică pe pământ, a lui Dumnezeu, nu există decât la noi, la occidentali. Numai noi, fiecare dintre noi, crede că lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lume pe care o considerăm a fi doar a competiției. Și în relația cu semenii noștri, ne aflăm iată sub semnul unei dualități, a unei duble percepții și acțiuni. Suntem individualiști și ne batem să nu fim egoiști, educându-ne. Individualismul, asemenea multor daruri, trebuie gestionat cu mare grijă, pentru că dacă poate fi un avantaj, imediat, prin exacerbarea sa, se poate transforma într-un mare dezavantaj 230. Există ceva care ne animă și care ne implică pe noi occidentalii în toate
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
animă și care ne implică pe noi occidentalii în toate războaiele. Acest ceva este ideea realizării individuale 231 într-o lume în care competiția este lege. În același timp trebuie să amintim despre dimensiunea demolatoare a egoismului, care este un individualism extrem, periculos și pentru cel care îl poartă, dar și pentru cei din jurul său. Lumea tânără, capitalistă românească, se află în capcana aceasta a egoismului. Observăm cu ușurință că tot ceea ce este bun pentru om în construcția socială capitalistă, din
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
material uman"236. Caracteristicile acestei ființe umane, în viziunea autorului citat, sunt următoarele: simțul practic, spiritul întreprinzător, rațional și calculat, vocația pentru luptă și pentru concurență, inventivitatea, capacitatea de a risca, răceala în relații, lipsa de reactivitate emoțională, înclinația spre individualism, simțul mai acut al respectului de sine, năzuința spre independență și succes în afaceri, înclinația spre conștiinciozitate în ocupații, înclinația spre publicitate și teatralitate, sentimentul de superioritate asupra altor popoare, înclinația de a-i conduce pe alții, aptitudinea spre autodisciplină
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
respectului de sine, năzuința spre independență și succes în afaceri, înclinația spre conștiinciozitate în ocupații, înclinația spre publicitate și teatralitate, sentimentul de superioritate asupra altor popoare, înclinația de a-i conduce pe alții, aptitudinea spre autodisciplină și autoorganizare. În economie, individualismul înseamnă acțiune și spirit întreprinzător, asumarea de răspunderi și depășirea greutăților 237. Este vorba despre muncă, despre multă muncă. De altfel vocația muncii stă la baza culturii lumii occidentale. Munca este și o vocație, dar este și un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
caprei vecinului", așa cum noi, românii, am crezut și mai credem în continuare. Dimpotrivă, capitalismul este o construcție socială în expansiune care a elaborat și a pus pentru prima dată în aplicare strategia câștig-câștig. În capitalism nu există un conflict între individualism și colectivism, deoarece omul construiește social și se asociază în mod liber, doar în construcții sociale care-i sunt favorabile și în care se simte împlinit ca persoană. Individualismul nu se confundă cu egoismul (un individualism rău, distructiv, demolator) deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în aplicare strategia câștig-câștig. În capitalism nu există un conflict între individualism și colectivism, deoarece omul construiește social și se asociază în mod liber, doar în construcții sociale care-i sunt favorabile și în care se simte împlinit ca persoană. Individualismul nu se confundă cu egoismul (un individualism rău, distructiv, demolator) deoarece totul are în prim-plan persoana și individul 242. Pentru că pune voința individului în prim-plan, capitalismul nu este o construcție socială vulnerabilă așa cum a fost lumea socialistă, în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
există un conflict între individualism și colectivism, deoarece omul construiește social și se asociază în mod liber, doar în construcții sociale care-i sunt favorabile și în care se simte împlinit ca persoană. Individualismul nu se confundă cu egoismul (un individualism rău, distructiv, demolator) deoarece totul are în prim-plan persoana și individul 242. Pentru că pune voința individului în prim-plan, capitalismul nu este o construcție socială vulnerabilă așa cum a fost lumea socialistă, în interiorul căreia oamenii au supraviețuit ca ființe oprimate
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]