408 matches
-
patriarhală"". El subliniază greutatea vieții pentru tinerii educați în străinătate care, după revenirea în țară, sînt bănuiți că ar fi revoluționari, sanculoți și carbonari. În viziunea tînărului Alecsandri, atmosfera este apăsătoare și grotescă. Dacă părinții, marii boieri patriarhali, se arată indulgenți față de exaltații lor fii capete înfierbîntate care se agită în numele civilizației moderne -, grecii parveniți sînt feroci; prefecții, membrii adunării ignoranți și proști; militarii cu epoleți goi incapabili să tragă sabia. Divizările culturale și politice se mai traduc, în această primă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al Naționalului, dar mai ales după masa copioasă de la Beregsău unde era cel mai mare complex porcin din România și după degustarea de la Recaș unde se putea bea o minunată cadarcă, în cantități nelimitate, arbitrii festivalului au devenit ceva mai indulgenți, jurînd că nu vor face "un caz", la București, din suspendarea spectacolului Teatrului German... Întîmplări aproape vesele cu Sorin Postolache Vreau să (re)reamintesc, fiindcă au avut noima lor, două episoade din viața-mi de navetist cu "foaie de drum
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pentru ierarhii lor. Dimpotrivă, era o mai mare bucurie pentru toți creștinii dacă se auzea că ar fi suscitat credincioși tocmai din categoria brută și violentă a războinicilor, atrăgându-i la lumina Evangheliei. În mod cert, comunitatea era mult mai indulgentă față de soldații care nu-și ascundeau credința, decât de față ceilalți: pentru moment era suficientă și împlântarea steagului lui Cristos în castrele păgâne, mai precis răspândirea Evangheliei. Aceste considerații explică motivul pentru care lipsește aproape întreg materialul antic documentar și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau favoruri.) „Obiceiul ne ascunde fața adevărată a lucrurilor.” (Montaigne) și sfântului, ca să-ți ajute, trebuie să-i aprinzi candelă. (Cererea de ajutor implică, de cele mai multe ori, făgăduințe sau Îndatoriri ulterioare. „Darurile - spune un alt proverb - fac femeile amabile, preoții indulgenți și legile flexibile.” „Cu chei de aur și argint se deschid porțile raiului.” „La Drăgășani, și sfinții sunt cu nasurile roșii.”) „Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să ne dea și ei În Împrejurări asemănătoare; și aceste servicii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Dar aderarea la acea faptă sau, dimpotrivă, respingerea ei nu va mai depinde de robustețea Înțelegerii furnizate de actul gândirii, ci de atitudinea noastră față de respectiva faptă, atitudine care poate exprima fie o conștiință exigentă, severă În aprecieri, fie una indulgentă, Înclinată să simpatizeze cu făptuitorul ei. Μ Fiecare Își concepe și Își onorează Îndatoririle În măsura respectului pe care Înțelege să și-l acorde. Μ Omul, spre deosebire de animal, cunoaște lumea exterioară În principal prin lumea sa interioară. Μ Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de a primi mai mult și a da mai puțin”. („Examenul critică, p. 5). Cu alte cuvinte, trebuie găsită linia de mijloc între cele două metode extreme și deopotrivă de dăunătoare ale educației: cea a educației: cea a educației prea indulgente, lipsite de exigență (care nu dezvoltă conștiința răspunderii și a obligațiilor față de societate, atitudinea de respectare a normelor școlare și sociale), și cea a educației prea severe realizată prin constrângeri, interdicții și exigențe neraționale, fără angajarea voinței elevului. c) activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
neregularități, exigențele cele mai nemăsurate alternând brusc cu perioade de libertate totală. Dacă copilul nu are sprijinul unei personalități puternice din familie care să se substituie părinților, el va prezenta adesea o stare accentuată și continuă de descumpănire. - Părinții prea indulgenți nu manifestă niciun fel de limită și niciun fel de rezervă în a acorda copilului tot ceea ce acesta își dorește. Drept consecință, copilul nu va putea mai târziu să suporte nicio frustrare, cultivând totuși un anumit sentiment de vinovăție. - Părinții
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
pentru omenire. În momentul de față suntem invulnerabili ca forță internațională, căci, atunci când suntem atacați într-un stat, suntem apărați în celelalte. Lașitatea nemărginită a popoarelor creștine care se târăsc în fața forței, care sunt neîndurătoare pentru slăbiciuni și greșeli, dar indulgente față de crime, care nu vor suporta contradicțiile libertății, care sunt răbdătoare până la martiriu în fața violenței unui despotism îndrăzneț, iată elementele care favorizează independența noastră. Poporul suferă și rabdă de la primii miniștri actuali abuzuri din care, pentru cel mai mic, ar
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
amabilitate și de onestitate. Mecanismul acesta inconștient se explică printr-o teorie numită neotenie, conform căreia suntem atrași în mod spontan de tot ce evocă copilăria: datorită acestui lucru specia noastră a supraviețuit, adulții adoptând automat o atitudine protectoare și indulgentă față de tot ce ar putea evoca tinerețea. Pentru mai multe informații Berry, D.S., Zebrowitz-McArthur, L. (1985), „Some components and consequences of a babyface”, Journal of Personality and Social Psychology, vol. 48(2), pp. 312-323. Zebrowitz, L.A., McDonald, S.M. (1991), „The
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fii admonestat, să fii dat ca exemplu negativ, să rămâi după ore la școală, să primești note proaste sau să nu fii promovat. Și foarte mult din ceea ce trece ca "disciplină" și se mândrește că se opune doctrinelor de pedagogie indulgentă și că ține sus stindardul efortului și datoriei, nu este altceva decât numai acest apel la "interes" în sensul său aversiv de teamă, de neplăcere față de diversele feluri de durere fizică, socială și personală". (Dewey, 1977, p. 82) În fapt
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Tipologia personajelor își pierde contururile, fiind legată de tema eșecului și a reușitei. Istoria schimbărilor de situație produce, cum se cunoaște, arhetipul balzacian de ascensiune și decădere (Grandeur et misères des courtisanes), simbol al unei societăți deschise ambițiilor, dar fără indulgente față de erori. Validitatea codurilor de politețe se izbește de frontierele sociale. Faptul care marchează perioadă 1715-1870 este definită de Robert Muchembled că lărgire progresivă a sferei politeții în mediile urbane, "paradoxul este că valorile aristocratice provenite din eticheta Curții sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sale sunt justificate. În orice caz, prin analiza dată de el relației Heidegger - Arendt - Jaspers, căpătăm o interesantă perspectivă psihologică asupra întregii personalități a gânditorului și omului Heidegger - „omenesc, prea omenesc”, ar spune Nietzsche -, fără ca prin aceasta să devenim mai indulgenți cu ilustrul tiranofil. Ba chiar dimpotrivă. La fel de clară era pentru toată lumea și evaluarea (i)responsabilității politice a lui Alexandre Kojève, marele prieten-inamic al lui Leo Strauss și marele admirator al lui Carl Schmitt - venit să țină o conferință la Berlin
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Vetrei Românești, aduși în mod organizat la sărbătorire din întreaga țară, declanșaseră o adevărată orgie de lozinci șovine și îi huiduiseră copios pe reprezentanții partidelor de opoziție, cu participarea entuziastă a primului ministru Petre Roman și sub privirea zâmbitoare și indulgentă a președintelui Ion Iliescu. Faptul că tocmai aceste partide PNL, PSDR și viitorul nucleu transilvan al PNȚCD, Partidul Național Român, condus atunci de Iuliu Maniu fuseseră forța politică decisivă în procesul Marii Uniri nu părea să fie cunoscut nici măcar istoricilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
demonstrând, pe seama sa, că societatea burgheză nu-și protejează geniile, etc. Iar toate aceste demonstrații s-au făcut cu tăierea în două a operei lui Eminescu și aruncarea la coș, ca netrebuitoare, a ziaristicii. în general memorialiștii epocii sunt extrem de indulgenți cu socialismul juvenil ieșean, considerându-l fie o curiozitate, fie o formă de acordare a sufletului la Europa occidentală, oricum, o manifestare a vârstei și prea puțin mai mult decât atât. Artur Gorovei, un martor bun dar uitat al epocii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
domeniul relațiilor externe, inclusiv cele europene. Parlamentele pot așadar să exagereze când vine vorba despre implicarea în problemele Uniunii Europene. Totuși, participarea parlamentară depinde doar de faptul că responsabilitatea ministerială la nivel intern este prea slabă sau prea puternică, prea indulgentă sau prea restrictivă. Aceasta nu este însă o realitate absolută, devreme ce există puține obstacole care ar împiedica parlamentele naționale și regionale să-și asume răspunderea pentru dialoguri transfrontaliere și discuții cu instituțiile europene 128. Ca prim punct se poate
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
pătată cu unsoare. Strânge-mi fișiul, te rog. Se tot slăbește, și nu vreau să fac Înșelătorii. Fac destule, cu un aparat de fotografiat atârnat de gât, un pașaport civilizat și un bilet de Întoarcere În buzunar. Sunt un tehnician indulgent, Îți dai seama? Femeie care montează și demontează și iar remontează o pușcă inutilă. Da. L-am prins. Mi se pare că ăsta-i titlul potrivit. Și nici să nu-ți treacă prin minte să-mi faci fotografia asta, Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aceste cuvinte! Însă, cum se poate spune despre scrisori de recomandare care sînt pline de fraze pompoase cu privire la "Unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut vreodată" că sînt inofensive? Deși Bok plasează aceste afirmații la extrema indulgentă a clasificării sale, pare să le considere minciuni "blînde", deoarece, spune ea, "a lăuda în exces un prieten, coleg, student sau rudă" este o atitudine normală. Acest lucru nu face decît să ajute persoana respectivă, fără a leza pe nimeni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu apărăm pe nimeni. Actor și spectator al unei epoci extrem de dificile, încerc doar să văd, cu o oarecare claritate, într-o ceață deasă. Știu bine, cum spunea și D-na de Stașl, că a înțelege orice ne face foarte indulgenți (Corinne, IV, 3). Dar un istoric nu poate fi nici acuzator radical, fanatic, nici semnatar al unor certificate de indulgență. Trecut, ca mulți alții de altfel, prin situații analoage, care vor fi evocate mai jos, dar mereu diferite de la caz
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
discursuri convenționale, interviuri, inaugurări de expoziții, vernisaje, premiere, lansări de cărți etc. etc. Cine nu observă însă ritualul mai totdeauna gol al acestor manifestări? Instituțiile culturale externe românești de altfel puține la număr au, ca să fim cât se poate de indulgenți, un randament scăzut și din cauza altui viciu fundamental. El ține tot de structură, respectiv de modul de selecționare al cadrelor specific sistemului. Nu interesează competența reală, ci poziția și ierarhia politică. Deci... ceea ce se vede și cu ochiul liber prin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Galilei, Newton, Darwin, Einstein și mulți alții care au contribuit substanțial la făurirea viziunii noaste despre lumea în care viețuim. Ideile curg sub atenta și adesea amuzata supraveghere a "Bătrînului", dar și a celuilalt personaj, autorul însuși, rînd pe rînd indulgent, sever sau admirativ față de condiția umană. Dintre toate, poate că evidența relativității timpului pe care îl credeam reper suprem a produs cea mai profundă perturbare a percepțiilor și convingerilor noastre. Cert e că Jean d'Ormesson se alătură oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Iași se caracterizează prin prezența sporadică a jurnalistului în text. Vocea gazetarului se face simțită rareori, îndeosebi în finalul textelor, uneori în notă ironică, alteori cu valoare evaluativă, într-o complicitate atent regizată cu publicul cititor: "Am împărtășit și noi indulgenților cititori un specimen de exercițiu stilistic al ziarului Kelet din Cluj și am spus că efectul unor asemenea caraghioslâcuri este în Ungaria totdeuna o măsură guvernamentală oarecare". Remarcăm astfel, în perspectivă diacronică, interesul din ce în ce mai mare al gazetarului pentru instituirea unei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
conducătorii dușmanilor: "majoritatea au obtinut viața și iertarea, printre aceștia Batonus, capul și trupul acestui război". Și imediat Ovidiu adaugă: "Și de ce aș spune că furia divină nu se poate potoli în ceea ce mă privește, când îi văd pe zei indulgenți cu dușmanii?"196. Este un element care revine și altădată sub penița sulmonezului, ca un leitmotiv, dorind parcă să stabilească o paralelă între situația sa și cea a conducătorilor dușmanilor: aceștia dăduseră dovadă de ostilitate față de poporul roman și față de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
corect va fi cel mai eficient mod de a evita violență fâț] de sine, iar o atitudine moderat] în ceea ce privește pl]cerile (în sensul comun al termenului) va cruța persoană respectiv] atât de frustrarea unei dorințe neîmplinite, cât și de consecințele indulgentei exagerate; curajul provenit din raționarea asupra lucrurilor de care ne este team] va înl]tură forma cea mai puternic] a neliniștii mintale. Emfaza asupra interesului propriu poate fi perceput] că o form] de egoism, iar dac] ne-am lua dup
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pus În evidență faptul că, În cadrul fiecărei generații, educația dată copiilor este mai suplă și mai permisivă decât educația primită de la părinți. Concluzia generală este că, de la o generație la alta, În educație tendința dominantă este de a fi mai indulgentă decât cea anterioară. Întotdeauna, generația intermediară sau pivot este inovatoare, adoptând, moduri de educație flexibile cu privire la copii, chiar dacă generația Însăși a fost educată Într-un stil sever. Sociologii francezi observă o mai mare apropiere Între generații. Discordanțele dintre mărturisirile părinților
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și femei, relațiile dintre cele două sexe se transformă În aceeași direcție ca și raporturile dintre generații, și anume În sensul Înlocuirii principiilor ierarhice tradiționale. Valorile și comportamentele se schimbă de la o generație la alta: educația devine mai Îngăduitoare, mai indulgentă, iar practica religioasă scade foarte puternic. În sânul unei familii apar astfel atât continuități, cât și discontinuități Între generațiile succesive. Schimbarea, demonstrează Attias-Donfut și colaboratorii săi, apare În generațiile caracterizate printr-un număr mai mare de femei pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]