429 matches
-
membrii Consiliului Europei (!!!), ne punem legitima întrebare dacă autorul acestor rânduri răspunde unor comandamente politice sau dacă doar este de o naivitate și dezinformare fără margini. Deoarece, chiar teze evident eronate trebuie susținute cu argumente cât de cât veridice, nu inepții care afirmă că orice națiune are și o fizionomie proprie și propria culoare sau nuanță. Iar dacă „român” desemnează doar „cetățean al statului România”, de etnie ardelenească, muntenească sau moldovenească, atunci acest apelativ (de român) a apărut, în mod logic
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Cronica lui Nicolae Manolescu vine să desființeze cheful de a considera cartea vreun roman postmodern, ori textualist, ori roman colaj; cartea, este, să ne fie clar, altceva. Și nu este nici horror. Cronica lui Dan Silviu Boerescu califică romanul drept inepție, pseudoexperiment și pseudoliteratură. Tu cititorule n-ai decât să o iei cum îți place, sau să faci rezumate dacă asta te calmează, să-ți induci iluzia că ești neutru, dincolo de influențe și capcane. Să luăm ca valabilă sintagma altceva. Putem
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cel puțin inconformist-ideologic și mai ales critic. Hermeneutica lui Mircea Eliade căzuse efectiv în gol, pe un teren nu numai ostil, dar și total nepregătit. Cine se ocupase mai înainte, la noi, de hermeneutică? Nimeni. Eram totuși acuzat între alte inepții de... imperialism hermeneutic (scrisoare din 14 august '80). Aceasta într-o critică predominant publicistică, foiletonistică, impresionistă și creatoare, cu desăvârșire străină de astfel de preocupări, lipsită de orice pregătire în aceste domenii. Să mai reamintim atâtea atacuri răuvoitoare, incompetente? Am
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cadru orice polemică personalizată. A-ți bate joc de X, de Y că sunt sau ar fi mașini de făcut fișe, când numai cu fișe se poate scrie Istoria Românilor, a Transilvaniei, a literaturii române este mai mult decât o inepție: un document de mentalitate primară, profund anticulturală, subdezvoltată. N-am fost încă învățați, în genere vorbind, să muncim ani întregi în tăcere, închiși în bibliotecă, în izolare, nu în căutarea succesului imediat și cu orice preț, ci de perspectivă. Recunoaștem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să nască noi admiratori pentru dl Bush. Nici dnei Roberts nu poate folosi imaginea unui om cu atâta dare de mână, încât să poată „cumpăra” votul pentru Cotroceni. Într-o țară în care polarizarea socială este atât de acută, unde inepția politică, tembelismul economic, corupția cronică și mafiotizarea fiecărui strat al societății au redus clasa de mijloc (vă mai aduceți aminte de burghezie și chiar de farmecul ei discret, cum spunea titlul unui film celebru?) la un procent nesemnificativ, imaginea unui
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de-a lungul și de-a latul celor două țări stipulat de către acest acord demantela, cel puțin pe hârtie, încă una din barierele reziduale ale Războiului Rece. Un diplomat american, care în august 1984 se lovise la Moscova de toate inepțiile secretomaniei sovietice, se hotăra în acel 1992 să se reîntoarcă la fața locului. Așa s-a născut Open Lands - Travels Through Russia’s Once Forbiden Places (Teritorii deschise - Călătorii prin locurile cândva interzise ale Rusiei), cartea lui Mark Taplin. Despre
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Așa pot suporta mai ușor eșecul postmodernității care a crezut că viitorul este al artei populare, al celei de consum, al kitsch-ului și al altor nimicuri. O fi, nu zic, dacă ne luăm după mass-media și, mai ales, după inepțiile care se vehiculează pe internet. Toate astea însă nu mă interesează. Cred că e ceea ce ar mai trebui să știe eventualii mei cititori. Eu, unul, continuu să cred în mizele majore ale culturii, nu în abțibilduri. A.B. Acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dușmănoase. După numeroasele și constant contondentele anchete, ajungea ca anchetatorul să-și însoțească pumnii de cuvîntul "simbolism", ca eu să accept că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu de înjurături. Cu destulă ironie, autoironie și sarcasm este prezentat rezultatul final al "dialogului" cu limbricul verde: După cîteva săptămîni, limbricul verde și agresiv a obținut ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să căsăpiți cât mai mulți sovietici ? Asta ai priceput dumneata ? Că eu sunt de o parte sau alta în acest război ? Nu sunt, dragul meu, de nicio parte a morții. Faptul că trebuie să omorâm oameni mi se pare o inepție din capul locului. Faptul că acum trebuie să omorâți, de fapt, căci eu nu omor pe nimeni, ci din contră, pe cei cu care până acum ați luptat ar trebui să vă facă să vă puneți niște simple întrebări. Probabil
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi luați vreodată în serios. Eminescu a probat existența unor forme de poezie perenă adaptând în limba română strofa safică în "Oda în metru antic", și la ce i-a folosit? Academicienii cretinologi vor glosa în continuare pe marginea acelorași inepții vechi de sute de ani... Sunteți, între poeții vremii noastre, un caz: apreciat și de critica literară dar și de public. Pentru cine scrie Cezar Ivănescu? Mai credeți în existența cititorului de poezie? Pot spune ca și dumneata că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că nu pot face uz, cum trebuie - la fel ca un gândac, stângaci și Încurcat În mișcări de organele sale imperfecte - de aceste esențiale și supe rioare instrumente civilizatorii care au salvat pe om de la animalitate: mâinile! În schimb, câte inepții goale de sens și răspundere și cât timp și câtă hârtie irosită! Câte speranțe și iluzii deșarte și câte false grandori dezumflate! Le simt și astăzi gustul amar. Nici un curent filozofic, literar sau religios, de o sută de ani Încoace
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
éventualité de l'instauration des tribunaux islamiques au Canada a le mérité de faire parler les femmes. (Dezbaterea iscată de eventualitatea instaurării tribunalelor islamice în Canada are meritul de a face să vorbească femeile.) Gândirea mi s-a blocat în fața inepției, prostiei cu metodă și intoleranței fondate ideologic de care dau dovadă aceste creiere spălate. Bântuit de un negru pesimism, îmi spun că doamna Pascale Fournier ar trebui să știe că peste câteva generații nu se va mai vorbi deloc de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sovietic, Nichita Sergheevici Hrușciov care avea meritul de a fi tot atât de ignorant pe cât era de puternic și de mincinos. La marea adunare populară organizată pe Stadionul 23 august în București cu ocazia vizitei sale oficiale, acesta a mai emis o inepție, anume că prin superoritatea sa, socialismul până în 1970 va prinde din urmă, ba chiar va întrece capitalismul la producția agricolă, în special la cea de carne, lapte și unt, pe cap de locuitor. Cică seara-n povești, când țăranii noștri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ca să se pună sub semnul întrebării etica mea. Nota s a dat în tipografie (C. Ciopraga era plecat în Belgia), iar Al. A. l-a anunțat imediat pe I. Sîrbu care m-a turnat la decan cu tot felul de inepții, spunîndu-i că dacă apare nota mea, el (I. S.) „își dă demisia”. Decanul mă cheamă și mă roagă întîi să scot nota, apoi mă șantajează la un mod nemaiîntîlnit, iar eu spun calm (asta, probabil, că l-a enervat) că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ecranul de pitici cu nas de clovn și de mirese pătate simbolic. Nunta mută e, întîi de toate, filmul unui om lipsit de cultură cinematografică. Astea fiind zise, regia lui e mai puțin stîngace decît a multor veterani. Singura lui inepție frapantă este că (mai ales în prologul plasat în prezent, cînd o echipă de televiziune face un reportaj despre sat) își pune personajele să rîdă în cor la cea mai insignifiantă provocare : face unul o semiglumiță fleșcăită (de exemplu, cum
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un nod al rețelei de complicații, com- plicități și compromisuri. Pe un alt nivel al discursului avem o altă formă a exce- sului, una paradoxală care dă seama însă de o accepție interesantă a modernității. Autorul a ceea ce pare o inepție este Nae Cațavencu. Personajul configurează cel mai bine excesul retoric, enormitățile debitate sunt produsul unei retorici și în spațiul ei ia naștere paradoxul la confiniile cu nonsensul. Paradoxul se acordă în orice împrejurare cu ideea de sublim, termenul este utilizat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei anumite modernități pentru care nu există un deplin consens asupra a ceea ce înseamnă modernitatea. Brânzovenescu a fost silit la o serie de abrevieri și a fost împins către formularea unei concluzii. Concluzia este enunțul paradoxal care sub înve- lișul inepției conține pe deplin mesajul. O deconstrucție a dublului limbaj caragialesc o realizează cu maximă acribie Alexandru Dragomir în eseul pe care-l consacră Scrisorii pierdute. Citit cu atenție acest dublu limbaj definește mai bine un stil în politică, o serie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
român notoriu a pronunțat (a scris) aceste cuvinte uluitoare, demne de a figura în orice antologie a absurdului. „Pasternak? N-am auzit de Pasternak!” toată lumea auzise, numai el, scriitorul nostru, mai slab informat după câte se pare, nu auzise... O inepție pe care profesorul nostru de literatură sovietică de la Facultatea de Filologie din București din acei ani n-o putea susține. În ce îl privește, acesta din urmă auzise de Pasternak. Era, oricum, profesor. Ceea ce nu-l împiedica să se războiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
exemple care ar putea ilustra epoca de aur a absurdului ceaușist, unul mi se pare de un colosal grotesc. L-am păstrat în memorie ani și ani, de când l-am pescuit cu mâinile mele, ca să zic așa, din noianul de inepții ale „epocii”; l-am păstrat cu mare grijă, ca pe un secret prețios, pe care nu l-am împărtășit, cred, nimănui: era observația mea cea mai distrugătoare la adresa regimului de anormalitate în care am fost siliți să trăim, nu ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chinezii să invadeze globul. Această opinie este însă, în mod evident, o aberație pentru că numărul pensionarilor din România este mult mai mic decât cel al chinezilor din toată lumea. Este de fapt o diversiune demagogică, una cusută cu ață albă, o inepție. Pensionarii din Strada Zorelelor ca și toți pensionarii, în general nu reprezintă nici un pericol social. Este drept că acest grup populațional are câteva atitudini comportamentale cu totul ieșite din comun, unele deprinderi vicioase, dintre care cea mai periculoasă este mania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de limbi, graiuri și dialecte: ele reprezintă familia rostirii omenești, cu o subordonare strictă între ele. Cei ce susțin existența unei limbi moldovenești ridică în grad un grai al dialectului dacoromân. Ignoranța e atât de evidentă încât niciodată susținătorii acestei inepții nu și-ar fi luat examenele la Simenschy. Când e vorba de politică însă prostia nu poate să mire. Theofil Simenschy dezvăluia cu atâta acuratețe legile limbii încât era suficient să asculți o singură dată prelegerile sale ca să nu le
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Ca Hector ce respingea pe Achei până la corăbiile lor" etc.). Asta îl îndreptăți să atace pe Eminescu, găsindu-l "boem de o speță puțin amabilă, camarad incomod", om cu inspirație "bolnăvicioasă", de melancolie "moștenită", de cultură "superficială" și alte asemenea inepții filistine. Mai onest într-un fel, fără atâta insidioasă tehnică de savant, un Grama, teolog de la Blaj, găsi că Eminescu n-a fost "nice geniu, nice poet" și că jugul lui e rușinos, căci ne e subjugat "sînge din sângele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu mai este de nici un folos răspunsul în termeni juridici: erau manuscrisele lui, avea toate drepturile asupra lor. Asta se putea spune atunci sau în anii imediat următori dar azi, când manuscrisele lui Eminescu au devenit tezaur național, este o inepție să vii cu asemenea argumente. Ți se poate răspunde că Eminescu-omul a fost sacrificat pentru inestimabila bogăție de idei din manuscrisele acestea. Se poate, însă, argumenta că poetul era rațional și n-ar fi distrus aceste manuscrise ale sale dacă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Aron Densușianu, însă, privește lucrurile ca ardelean, de dincolo de munți, de dincolo de granițele politice ale Regatului Român și de dincolo de interesele de grup ale prietenilor lui Eminescu mai mult sau mai puțin junimiști cu un aspru ochi critic față de asemenea inepții debitate de Convorbirile literare imediat după moartea poetului și de Iacob Negruzzi însuși. În necrologul scris la moartea poetului, în numărul din iulie 1889, acesta afirma, de pildă, de-a dreptul triumfalist: „După ce timp îndelungat talentul lui Eminescu fusese contestat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din spital pe care cu atâta inabilitate o ocolesc congenerii poetului. La aceste argumente nu se răspunde cu tăcere. G. Călinescu speră, în secolul său, că instituția criticii literare, care și-a găsit cadența, este aceea care va spulbera asemenea inepții în privința operei lui Mi.Eminescu, după care aceasta ar fi incoerentă, dezordonată, lipsită de valoare. Critica literară este, însă, o instituție care mișcă valorile pe de o parte și, pe de alta, care are tendința de a se retrage din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]