452 matches
-
deasupra, ceața albului de cimitir și de biserică, Chirileu supracontrol și lanuri de porumb, ridicolul caselor, cutii cu țiglă, viaduct, bază de șantier alături, Sînpaul istorii vechi, mîini pe genunchi, colțurile gurii în jos bunicul pe bancă, între două bibelouri inexpresive la 8-9 ani, Pisica pe acoperișul fierbinte cu schiță în colțul ei de soare, coastele părăduite pe trei turle de biserici în sat, prim-plan cu cimitirul, în larg coșurile termocentralei Iernut, margine de case în cărămidă netencuită, volumetric egale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
înregimentarea. Și se definește loialitatea drept supu nere oarbă. În plan teologic, nu există comunitate și comuniune (adică „praznic“ cu tăierea vițelului celui gras) decât în corelație cu recuperarea unei transgresiuni, cu învierea unui mort. Altfel spus, alinierea - îndeobște mută, inexpresivă, previzibilă - are nevoie, din când în când, de volubilitatea oii rătăcite. Virtutea e statuară, cu riscul de a fi împietrire. Păcatul e epic, cu riscul de a cădea în derizoriu și anecdotic. Fratele fiului risipitor e de o incoloră conformitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ce anume le-a determinat apariția? "Rembrandt, în goana după detaliul viu, după o trăsătură, după un gest [...] aspiră la o realitate metafizică; [...] Modelul viu trebuie să i se fi părut de multe ori o simplă copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului [...]. De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". Numai acest pasaj ar merita multă aplecare, dar nici acesta, nici stilul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ce anume le-a determinat apariția? "Rembrandt, în goana după detaliul viu, după o trăsătură, după un gest (...) aspiră la o realitate metafizică; ... Modelul viu trebuie să i se fi părut de multe ori o simplă copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului (...). De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". E un ecou, e umbra atașată luminii, uitarea care încorporează amintirea, un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
interioară, intram în Biserică și ne rugam. De câte ori ne rugam în Biserică, la 9-10 dimineața sau la 3-4 după-amiaza, apăreau în ușă doi criminali de război. Unul era generalul Topor, celălalt generalul Macici. Se sprijineau de ușorul intrării, privindu-ne inexpresiv cum îngenuncheam și ne rugam. N-au trecut pragul niciodată, nici nu i-am văzut închinându-se; ședeau încremeniți, cu o mirare neînțeleasă. De obicei citeam câte un acatist sau o catismă din Psaltire. Când ieșeam ne priveau cu aceleași
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îngenuncheam și ne rugam. N-au trecut pragul niciodată, nici nu i-am văzut închinându-se; ședeau încremeniți, cu o mirare neînțeleasă. De obicei citeam câte un acatist sau o catismă din Psaltire. Când ieșeam ne priveau cu aceleași figuri inexpresive și plecau fără să vorbească între ei, fără să ne întrebe ceva. N-am înțeles prezența lor în ușa Bisericii în timpul rugăciunii noastre. Mai târziu am început să înțeleg, aducându-mi aminte de incidentul de la Susai. Oamenii aceștia, mari comandanți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mult cu cât se știa cine este realizatorul. Opus igni, auctor patibulo dignus. Am fost chemat la Inspectoratul Regional Ploiești la începutul anului școlar 1966/67 și un inspector securist, Cristescu, m-a anunțat cu un ton grav și figură inexpresivă, că, neavând studii corespunzătoare, deși făceam demersuri pentru echivalarea studiilor, sunt destituit și mi se contestă studiile Școlii Normale, rămânând la opt clase generale. N-am răspuns și am plecat acasă. Mi-am luat cartea de muncă de la Secția de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acasă, îmi răspunse Ben. Am simțit cu certitudine că mințea. — Mă rog, uite, asta-i mica mea notiță. l-am întins un plic închis adresat „Domnului și doamnei Fitch“. Ben luă plicul, îl privi încruntat, apoi îmi aruncă o privire inexpresivă. După care adăugă: „Mulțumesc“, și-mi deschise ușa. — N-ai vrea s-o citești? am întrebat zâmbind din nou. E doar o invitație. Ben scoase un mic oftat de enervare și rupse plicul, în momentul acela am zărit peste umărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rochie galbenă cu floricele cafenii, și pe deasupra, un șorț larg, albastru. Mergea cam greoi, cu umerii aduși, bărbia în piept, mâinile adânc înfundate în buzunarele sorțului. Veni înspre capătul grădinii și rămase locului un timp, ca un animal, uitându-se, inexpresiv, la iarbă. După aceea își înălță capul și privi la mare, simbolul unei libertăți inaccesibile. Apoi își scoase o mână din buzunar și își atinse fața. Probabil că plângea. Simțeam că nu mai pot să îndur. Cu multă grijă, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi putut s-o las pe treptele casei. Am apăsat pe soneria cu ding-dong și am așteptat. Lătratul sălbatic se porni din nou. L-am auzit pe Ben strigând: „Taci dracului, diavol împelițat!“. După o clipă îmi deschise ușa. Masca inexpresivă se evaporase. Se strâmbă la mine de ură. Simțeam că ceea ce făceam era un gest frivol, și totuși trebuia să-l fac. Eram totodată conștient că întrerupsesem o scenă. Ușa dormitorului era acum deschisă. Am întins sacoșa: — Astea-i aparțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Soarele, trandafirii, mă orbeau. Ben se reîntorsese în hol, și-i vedeam umbra în spatele lui Hartley. O secundă, fața ei păru să se prefacă într-o mască de durere, pe urmă, sau poate că nici măcar nu se schimbase, redeveni inertă, inexpresivă. Ochii mari, fără de lacrimi, erau pustii. Ben strigă tare, acoperind lătratul lui Chuffey: — Ei, atunci, bun rămas! Am păși de-a-ndăratelea, apoi m-am întors și m-am îndreptat spre poartă. După ce-am ieșit, am întors capul. Stăteau amândoi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
caracteristice. Orice lucru poate fi mânjit prin asociație, și dacă deții destule asociații, poți înnegri cu ele întreaga lume. Ori de câte ori aud un câine lătrând, văd fața lui Hartley așa cum am văzut-o ultima oară, crispată de durere, apoi devenind brusc inexpresivă. Așa cum, ori de câte ori ascult muzică de Wagner, îmi amintesc de Clement murind și plângând peste propriul ei pat de moarte. În iad sau în purgatoriu, nu cred că va fi nevoie de alte torturi, mai rafinate. O săptămână aglomerată. Luat prânzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
respect, în general... Moldovenii mai puțin... Cum era figura lui Stoian? O figură de... de nicicum. O figură care nu spunea multe, o figură care nu arăta nici inteligență, nici bună dispoziție, nici bonomie, nu arăta nimic. O figură brută, inexpresivă. De statură mijlocie, bine legat... La Târgșor mâncarea fiind mai bună, s-a îndreptat, nu era slăbit... Dar avea o figură de brută, care nu știa nimic, decât ce-a zis Partidul Comunist. Rău. Era crispat, gata oricând să înjure
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu fenomene de tip Raynaud, progresiv tegumentele ultimelor falange se subțiază, devin uscate, dure, cornoase, aderând pe planuri profunde. Se remarcă și tulburări trofice (căderea unghiilor, ulcerații, necroze). Leziunile progresează la mâini și antebrațe, tegumentele fetei devin imobile, regiunea fiind inexpresiva (facies de icoana bizantina). Trunchiul și membrele inferioare sunt mai rar afectate. Leziunile se pot întinde la mușchi, care se atrofiază și se sclerozează, tendoanele se retracta. ... b) Sclerodermia progresivă se asociază cu tulburări viscerale multiple predominant la nivelul tubului
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
Necunoașterea unor noțiuni elementare, datorată în parte și unei insuficiente exersări a auzului fonematic duce la o capacitate de înțelegere a mesajelor verbale formulate de adult limitată. În limbajul acestor copii se observă o relatare a povestirilor, impresiilor, adesea incoerentă, inexpresivă, fiind nevoie de numeroase întrebări de sprijin. Această imposibilitate a verbalizării duce la deficiențe ale formulării noțiunilor. Din analiza expunerilor verbale ale copiilor de 4-5 ani, acolo unde se pot realiza, se observă sărăcia vocabularului, exprimarea de multe ori incoerentă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cu Ioan și cei patru îngeri și Coborârea în mor‑ mânt, lucrări executate între 1494‑1495, când Michelangelo avea 19‑20 ani, și până la frescele din capela Paulină, marchează un început și un sfârșit. Un început plin de promisiuni, dar inexpresiv și un sfârșit marcat de excese, care vor ajunge până la urmă la exagerări reprobabile, din partea multor artiști imitatori cu un talent îndoielnic. 4. Arhitectul Michelangelo - perioada Florența, capela Medici, biblioteca Laurențiană, piața Capitolină, palatul Farnese, cupola Bazilicii Sfântul Petru Arhitectura
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
cu Ioan și cei patru îngeri și Coborârea în mor‑ mânt, lucrări executate între 1494‑1495, când Michelangelo avea 19‑20 ani, și până la frescele din capela Paulină, marchează un început și un sfârșit. Un început plin de promisiuni, dar inexpresiv și un sfârșit marcat de excese, care vor ajunge până la urmă la exagerări reprobabile, din partea multor artiști imitatori cu un talent îndoielnic. 4. Arhitectul Michelangelo - perioada Florența, capela Medici, biblioteca Laurențiană, piața Capitolină, palatul Farnese, cupola Bazilicii Sfântul Petru Arhitectura
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
pe care autorul l-a denumit "depresie anaclitică" (anaclitic = lipsă de sprijină, adică depresie datorată lipsei de suport. Copiii caracterizați de Spitz, deși aflați la vârsta când ar fi trebuit să se ridice și să pășească, stăteau imobili, cu ochii inexpresivi, într-o stare de teroare. Ei prezentau adesea comportamente autostimulative, autoerotice. Această descriere a fost făcută, recunoscută ca fiind tipică pentru cei crescuți în condiții de hospitalism, într-un sistem instituțional cu caracter medical, în care copiii sunt bine îngrijiți
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
de a se atașa stabil de cineva. Copii mai vulnerabili și cei care nu beneficiază de suport din partea celor care le-au preluat îngrijirea pot regresa în continuare în comportament și să se retragă din ce în ce mai mult în sine, devenind apatici, inexpresivi, dezinteresați de lumea obiectelor și de persoanele din jur. Prin acest mecanism se poate explica existența numărului mare de copii cu retard sever în dezvoltare și comportament de tip autist din leagănele de copii (Roth, 1998ă. Formele grave de neglijare
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
Așa, pur și simplu? — Nu înțeleg ce vreți să spuneți. — Fără programare? Aici se așteaptă și un an. Mulți, până să le vină rândul... Și-a dat seama că a făcut o gafă și, atunci, cu o voce scăzută și inexpresivă, reluând consultarea dosarului, mi-a spus: — Vorbiți, totuși, cu domnul doctor. — Unde este acceleratorul? — După ce ieșiți de aici, faceți la dreapta, apoi la stânga și, la capătul holului, iarăși la dreapta. Succes! Culoarul care ducea la accelerator era circular, în pantă
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
plumb”. La nivelul cuvintelor se pare că nu sunt probleme În legătură cu sensurile. Toate sensurile cuvintelor curg pe un râu Întunecat spre neant. Fluxul este lent și obsesiv. În general poeții se feresc să Înceapă versurile cu verbe, pentru că sunt socotite inexpresive. Bacovia preferă imperfectul verbului, prima oară la persoana a III-a plural, a doua oară la persoana a III-a singular, pentru a sugera o stare Între viață și moarte. Dacă se urmăresc determinările cuvântului „plumb” se observă o anumită
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea...” Metamorfozarea limbajului se produce la „chemarea” patetică a fetei de Împărat. Un alt termen folosit În locul acestui substantiv ar fi fost inexpresiv. În strofa 11, substantivul „surâs” este provenit dintr-un verb, „a surâde”, evident mult mai expresiv decât „zâmbet”, sinonimul lui. „Privirea ta mă arde...” „crezământ” (40), „nemurire”, „sărutare” (41), „uitării” (58), „plânsul” (59), „Înotul” (68), „privire”, „iubire” (73), „prigoniri” (78
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
finlandez este setea nețărmurită pentru cultură și pentru dorința de a se instrui în permanență. Aceasta este demonstrată de faptul că "finlandezii și-au făcut singuri o limbă, inventând pur și simplu noțiuni și expresii, îmbogățind un lexic sărac și inexpresiv, până la a-l face atotcuprinzător"276. Construcția limbajului s-a făcut pe o perioadă de aproximativ 150 de ani, nu s-a apelat la împrumuturi, iar pentru lexicul tehnic s-a recurs la limba greacă sau latină. Finlandeza a ajuns
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
după amploare (gestul amplu și gestul restrâns), după formă (gestul rectiliniu, gestul curbiliniu și gestul triunghiular), după viteza de execuție (gestul rapid și gestul lent), după direcția de execuție (gestul centrifug și gestul centripet), după intensitate (gestul expresiv și gestul inexpresiv), după întinderea temporală (gestul care durează mai mult și gestul care durează mai puțin), după precizie (gestul precis și gestul imprecis), după partea corpului care se implică (gestul-cap, umeri, trunchi, brațe, mâini, picioare). Interferența dintre structurile lucrării este asigurată de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
atitudinii de închidere sau apărare semnalată prin încrucișarea brațelor și picioarelor, prin distanțare de elevi și prin evitarea contactului vizual. * În funcție de intensitate, descifrăm în comunicarea didactică gesturi expresive (de exemplu, ridicarea umerilor elevului care nu știe să răspundă) și gesturi inexpresive (cum ar fi orientarea palmelor profesorului în jos pentru calmarea elevilor indisciplinați). Cu cât punerea în scenă a unei lecții este ,,dramatizată" și cu ajutorul gesturilor expresive, cu atât profesorul obține o rezonanță afectivă mai mare din partea elevilor, succesul său fiind
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]