552 matches
-
albă? În numele a ce trebuie să ne înhămăm la amenințătorul jug al logicii care împreună cu timpul și spațiul sunt cei trei răi tirani ai spiritului nostru? În eternitate și infinitudine visăm la emanciparea noastră de timp și spațiu, despoți categorici, infamele forme sintetice a priori; dar față de logică, cum ne-am emancipa? Poate să însemne libertatea altceva decât servitutea noastră? Deja știu că eu însumi în alte ocazii și în alte scrieri am susținut și afirmat că libertatea este conștiința necesității
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vor putea plânge și lacrimile le vor rămâne în inimă, înveninându-le-o. Vedeți numai că, bărbații gravi, cei care doar pe dinafară și cu mască râd, se sting în mândrie și în invidie și avansează anevoie uniți la jugul infam al sentimentului comun, laș menestrel și șef de echipă, tirana Logica. Aici se ridică, altă dată, vocea maestrului Pedro și-mi zice: "Simplitate, tinere, nu te înfierbânta, căci toată afectarea este rea". (Cap. XXVI din partea a II-a a Ingeniosului
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ar fi scuzat, dar ar fi explicat un efect identic produs asupra a doi bărbați de o femeie frumoasă. Însă Pomponescu era convins că Ioanide făcuse asta ostentativ, spre a-i "sufla" pe Indolenta, spre a-l face ridicol. După infama farsă, neavând nici o înclinație pentru Ioana, o lăsase. Când acest raționament se înfipse în mintea lui Pomponescu, acesta începu a întrevedea posibilitatea de a relua raporturile cu Ioana. Ar fi putut face asta în modul cel mai simplu, însă Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puse îndată întrebarea dacă G. Călinescu dramatismul senzațional nu-i forma normală a realității, calmul fiind o iluzie a oamenilor abstrași de punctul acut al vieții, prin exces de intelectualitate. În cazul acesta, goana tinerilor după senzaționalul de cea mai infamă calitate reprezenta o izbucnire a vitalității. Sunt generații căzute în paralizie morală din cauza cerebralității (ca generația lui Ioanide) și altele subsecvente, reacționând brutal contra vieții contemplative, în căutarea "dinamismului", de care vorbea Tudorel. Pragmatismul lui Tudorel era involuntar, rezultat al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
contează. Motivul acestei ședinețe... dar îl invit pe primarul Sludden să explice. Avem privilegiul să avem printre noi, zise Sludden, un fost cetățean al orașului Unthank, care pînă recent a lucrat pentru institut cu faimosul - poate ar trebui să spun, infamul - Ozenfant. Lanark - aici, lîngă mine - a ales să se întoarcă, lucru care demonstrează fără dubii farmecul și prietenia orașului Unthank, dar și puterea spiritului său patriotic. Sludden se opri. Ritchie-Smollet strigă: — O, foarte bine! și bătu din palme. — înțeleg, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate făgăduielele ce s-au făcut s-au tradus întotdauna prin cea mai odioasă împilare de fapt. Probă sunt nenumăratele scandaluri și nelegiuiri în contra cărora țipă districte întregi, fără ca nimeni să le audă plângerile. Probă sunt aceste mezaturi neomenoase și infame, cari ne umple sufletul de scârbă și de rușine și ne face uneori să disperăm de viitorul acestei țări. [1 septembrie 1882] [""ROMÎNUL" DE LA 29 AUGUST... "] "Romînul" de la 29 august înserează următoarele rânduri, sub rubrica Abuzuri: Multe ziare publică un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
infamiei, nefiindu-i nici măcar permis de-a se apăra daca apărarea sa ar fi în stare a compromite cauza. Astfel, pentru sute de ani și-a întunecat numele Machiavelli, pentru că, pentru realizarea celui mai sfânt scop, propunea mjiloacele cele mai infame. Și cu toate acestea era o eroare enormă, tocmai pentru că enorm era spiritul ce-o concepuse. Nu prin mijloacele propuse de el s-a realizat scopul. Energia și munca celei mai tinere dintre rasele Italiei au făcut ceea ce mijloacele lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
săbiile îndreptate spre el, Gualfard strigă: — Nu pot să tolerez un asemenea afront! Nu se poate să-i dați crezare câinelui ăstuia! Nu e decât un țărănoi, o râmă. E un nimeni, nimeni nu-l cunoaște! Totul e o înscenare infamă a porcului ăstuia de roman! Hotărât, cu mâna din nou pe mânerul săbiei, Sebastianus se întoarse spre Gundovek. — Eu ți-am făcut dovada celor spuse. Acum rămâne să hotărăști tu, dar nu am de gând să mă las insultat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai slab ca tine Bravură se numește. De ești închipuit, Nesuferind ca alții de-acea închipuire Cu vorba să se-atingă: onoare se numește. {EminescuOpVIII 268} De vrei să-ntreci pe alții și lumei să-i impui Persoana ta infamă, dorință-i de mărire, La fapte mândre stimul. De ești atât de van Să crezi că pîn-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul țil1 chinuiești și mintea Ți-o stupifici, îți zice că ești evlavios, Ba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Aoleo! Bine... ai putut fi atât de prost să crezi că eu țiu la sfrijitul cela, la Călimărescu, la scriitoru ajutorului ajutorului de preceptor... Nee! glava... Acela mă, nu-mi da voie să mă mai sărute nimene. INTENT [ATIONEM] Auzi infamul! ANETTA Pthi! Pe loc i-am dat pașport! Călim[ărescu]. INTENT [ATIONEM] Și este aceasta adevărat?... Anettă! ANETTA Parole d'honneur. {EminescuOpVIII 368} [JUDEȚUL ÎMPĂRATULUI] 2255 [PERSOANELE: ÎMPĂRATUL ERMOLACHIE CHISALIȚĂ ÎMPĂRĂTEASA dascăl HAPLEA BALAUR PEPELEABABA CASSANDRA STROLEA vrăjitoare] [SCENA 1
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ironizam provincialele „dezbateri” despre Marele Premiu de Toamnă și cât de puțin valorau premiile, din orice anotimp și orice loc. Știa, de asemenea, prea bine, și cui se adresează. Se războia cu „d’ale carnavalului”, cum mai făcuse. Pronunțase, apăsat, infamele cuvinte, În plină campanie isterică contra celui care, se spunea, Îl crucificase pe Eliade și sfida, de peste ocean, valorile spirituale naționale. Poezia ei, ca și persistenta interogație morală care Îi structuraseră viața și creația, porneau din și se adresau realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
luciditate, dacă nu și de onestitate. Minciuna și teroarea au fost Însă criterii de competiție și convergență, nu de diferențiere Între cele două sisteme totalitare. Implicită și adesea explicită rămăsese Înrudirea de fond: repulsia amândurora față de dușmanul comun, democrația. Paradoxal, infamul cuvânt era totuși folosit (și este și astăzi) de extrema stângă, rareori de extrema dreaptă. Fascinația pe care marile idei - chiar dacă devenite sloganuri - umaniste o exercită și va continua, probabil, deloc inexplicabil, s-o exercite asupra publicului larg, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
negru”, volumul, aflat la Începutul unei inegalabile cariere, avea ca editor... Societatea Surdo-Muților. Nu este singura justificare a acestei lungi introduceri. Nici faptul că, așa cum menționează Danilo Ki½, „CONSPIRAȚIA a produs o adâncă impresie asupra pictorului amator care a scris infamul Mein Kampf și a influențat, de asemeni, un anonim seminarist georgian despre care urma abia să se audă În viitor”. Nici chiar știrea că, după naziști, fasciști, comuniști și anticomuniști, „fundamentaliștii islamici” Își ghidează azi fanatismul invocând tot CONSPIRAȚIA. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
este dat să trăiască momente dramatice, momente care cer mobilizarea tuturor energiilor pentru a răpune fiara Încolțită, ajunsă la gradul maxim de turbare, dincolo de care nu mai este nimic. Își dau acum măsura deplină a caracterului lor de trădători, de infami ucigași, ucid unde pot oameni, dau foc clădirilor, pun explozibile, se dedau la crime incalificabile... Pentru aceasta nu se dau În lături de la nici o fărădelege, recurgând la acte tipic fasciste, trăgând fără alegere nu numai În ostașii armatei noastre ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fiecare zi ca pe ultima, vorbeai la modul literal? — Da. Desert Rose m-a sunat În ultimul moment și m-a rugat să vin cu ea la ART L.A., așa că mi-am amânat călătoria ca să vin aici. Nu mai văzusem infamul Los Angeles și am vrut să văd de ce e atât de faimos. — De ce vrei să pleci din New York? Întrebă el. Nu-ți place America? Părea să se gândească la altceva. — Am impresia că nimănui nu-i mai place În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să le dea drumul, iar ele să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu vreun perete, cu podeaua, să se azvârle deasupra lor răcnindu-și pentru a nu știu câta oară infamul său nume, Rahaaaaan!, și să le împlânte, în sfârșit, izbăvitor, până la prăsele, teribila lui armă, o dată, de două ori, de o mie de ori, până ce pe trupul de plastic nu se va mai afla nici măcar un singur loc care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cari trebuie să-mi răspunzi. Ca să am o scrisoare de la tine cată să-ți fac cîte-o întrebare. Mă iubești? Ai dori, acum în minutele când citești scrisoarea, să fii lângă mine, eu să te pup și să-ți zic: Canalie infamă! Și tu să-mi răspunzi: ai dreptate, așa e. Apoi eu, iaca, te sărut, mă apropiu de tine, îmi alătur obrazul de obrazul tău, mă uit în oglindă și observ diferența de figura - iar tu zici: chiar asta-i cauza
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
înainte de a le azvârli tuturor batjocura sa : Ia-ți, Zeus, lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea becisnică pe care o blestemă : Urlați ! rămâi în urma mea, Pământ !/ Pe fruntea ta, lovită de-un cuvânt,/ Pe veci de veci de-acuma se așterne/ Pedeapsa așteptărilor eterne. El se retrage în elementul său, focul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Horia Lovinescu parafrazează strofa 110 din poemul autorului englez, cuprinzând adresarea către noaptea întruchipare a infernului, scenă scufundată în beznă pe care se desfășoară tragedii cumplite, haos plin de păcate, tăinuitoare a tuturor crimelor (III, p. 53). O dată luată decizia infamă, Sextus vorbește cu un calm glacial, ca un om care nu-și mai pune nicio întrebare, ci doar se supune sorții : nu mă mai simt răspunzător de nimic (III, p. 54) ; Nu mai am onoare, nu mai am credință, nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Atunci l-a acuzat pe pălărier că sabotase planul asupra căruia căzuseră de acord și l-a amenințat cu ruina absolută. Pălărierul, care nu Înțelegea nimic, a acuzat-o la rîndul lui pe nevastă-sa, Sophie, că ticluise fuga fiului infam și a amenințat-o că o va arunca În stradă pentru totdeauna. Nimănui nu i-a trecut prim minte că Miquel Moliner fusese cel care pusese la cale toată povestea. Nimănui, cu excepția lui Jorge Aldaya, care, după două săptămîni, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
citește-i aceluiași soldat o condamnare sigură și o să-și iasă din minți sau o să înceapă să plângă. Cine a spus că firea omenească e în stare să suporte așa ceva fără să ajungă la nebunie? La ce bun această batjocură, infamă, inutilă, vană? Poate că va fi existând un om căruia i s-a citit sentința, a fost lăsat să se chinuiască, iar apoi i s-a zis: „Du-te, ai fost iertat“10. Uite, poate că un asemenea om ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drept soție legitimă, începuse s-o deteste ca pe un coșmar. Cică în sufletul lui s-ar fi întâlnit într-un chip ciudat dragostea și ura și că, deși, după ezitări chinuitoare, acceptase în sfârșit să se însoare cu „femeia infamă“, jurase în sufletul lui să se răzbune pe ea pentru asta și s-o „stârpească“ apoi, după cum se zicea că s-ar fi exprimat. Nastasia Filippovna, zice-se, știa totul și pregătea ceva în secret. Toțki se speriase atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-o vând lui pe soția mea! Acest lucru, domnule, mă scoate de mult din sărite și vreau bani. Să știți că, făcând bani mulți, voi fi un om original în cel mai înalt grad. Banii sunt cu atât mai infami și mai nesuferiți, cu cât te fac chiar și talentat. Și vor face talente până la sfârșitul lumii. Veți spune că e o copilărie, poate chiar o poezie; totuși va fi cu atât mai vesel și treaba tot se va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
permiteți-ne să fim martori. Vor să vă împroaște cu noroi, prințe, și dumneavoastră trebuie să vă justificați în mod solemn: de pe acum mă bucur grozav pentru dumneavoastră. — Și eu vreau ca, în sfârșit, să se termine cu această pretenție infamă! strigă generăleasa. Ia-i tare, prințe, nu-i cruța! Mi-au împuiat capul cu tărășenia asta, mult sânge rău mi-am făcut din pricina ta. De fapt, sunt și eu curioasă să-i văd. Cheamă-i, iar noi mai stăm. Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dintre noi. „Fie, dar scrâșnetul căruțelor care aduc pâine omenirii flămânde este, poate, mai benefic decât liniștea spirituală“, îi răspunde triumfător un alt gânditor, care călătorește prin tot locul și, plin de orgoliu, îi întoarce celuilalt spatele. Nu cred eu, infamul Lebedev, în căruțele care aduc pâine omenirii! Căci căruțele ce aduc pâine întregii omeniri, dacă această faptă nu are fundamentare morală, pot, cu foarte mult sânge rece, să excludă de la savurarea încărcăturii lor o mare parte a omenirii, ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]