6,102 matches
-
a devenit operativ <ref id="44"> 44 BAR, fond D. A. Sturdza, S 3(1)/DCCCXCII, Mișu către Sturdza, București, 20 iulie/1 august 1898. </ref>, și până la izbucnirea Primului Război Mondial au fost detașați anual ofițeri aspiranți români pe lângă regimente prusace de infanterie, cavalerie și artilerie de câmp. Începând din 1910, această acțiune s-a extins și la batalioanele de geniu și transport. Ulterior s-a aprobat și participarea ofițerilor români de stat major la manevrele anuale germane, accesul În școala de cadeți
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Brătianu și, apoi, de perechea regală la Berlin și Viena. Nu numai că primirea rezervată acestora fusese distinsă și cordială, dar Împăratul Franz-Iosef, ca o dovadă a bunelor sale intenții, i-a Încredințat lui Carol I comanda Regimentului nr. 6 Infanterie din Pesta, după cum Wilhelm I l-a numit șef al Regimentului nr. 9 de dragoni din Metz <ref id="153">153 Memoriile Regelui Carol I, vol. IV, p. 340-348. </ref>. Un alt semnal pozitiv l-a reprezentat atitudinea binevoitoare a
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
6-10 ani - studii primare; - 10-16/17 ani - studii secundare; A. educație fizică și militară (în gymnasii și manejuri publice, cu instructori specializați, plătiți de stat): - jocuri gimnastice; - sporturi; - cursa de un străin și cea de două stadii; - scrima; - luptele de infanterie; - tirul cu arcul; - aruncarea suliței; - aruncarea cu praștia; - călăria; - vânătoarea; - practica de campare; B. medicină și educație igienică: - regim de viață; - regim alimentar; - vindecarea rănilor; - cunoașterea leacurilor; C. educație muzicală: - cântul vocal; - cântatul la liră; - școala kitharistului; D. educație literară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dorința mea e ca să... învăț carte. Trecuseră mulți ani de când terminasem școala primară: aproape că devenisem analfabet. Generalul, poate mișcat de stăruința mea, m-a luat de acolo și m-a dat la un regiment, copil de trupă (Regimentul 24 infanterie) cu scopul ca, după terminarea războiului, să fiu dat la școală mai departe. Într-adevăr, terminându-se campania, regimentul se retrage la Roman, unde am fost dat la școală. Dar erau dificultăți: plecasem de acasă fără nimic, fără Certificat de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din Focșani, semnând cu pseudonimul Gheorghe A. Hamza. În 1914 îi apar primele desene în revista „Versuri și proză”. În 1916, când România intră în război, P. urmează Școala de Ofițeri din Botoșani, obținând gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Infanterie. Ia parte la luptele la la Mărăști și Oituz, fiind rănit. În 1920 vine la București și se angajează redactor și desenator la „Revista copiilor și a tinerimii”. Deține cronica artistică în cotidianul „Ora” (1921). Prima piesă de teatru, Ciuta
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Caracal, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care nu o va termina din cauza războiului. Încorporat în 1939, va fi trimis pe front în 1941, fiind demobilizat în 1945, cu gradul de locotenent de infanterie. Târziu, în 1960, va reuși să-și ia licența la Facultatea de Cinematografie, secția teatrologie, a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Se înscrie la doctorat, dar teza, Dialectica eroului tragic, nu va fi finalizată. Între
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
în față pe cei care au luptat pe front, dacă nu va fi fost și el acolo alături de ei” - își amintește scriitorul, într-un text din 1954. Proaspăt sublocotenent, în august 1916 va fi concentrat, apoi mobilizat în Regimentul 22 Infanterie - Târgoviște. Participant la luptele de rezistență de pe Valea Prahovei împotriva armatelor germane, este rănit în urma exploziei unui obuz - episod transpus, sub titlul Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu, în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (I-II
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. [...] Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Aci, unde totul se aranjează «în șoaptă», eu rămân veșnic absent.” Revenit pe front în 1917, ia parte, cu Regimentul 16 Infanterie - Suceava, la luptele din Moldova, la Cașin și Oituz. La 24 iulie 1917 cade prizonier și este internat în lagărul de la Sopron (Ungaria), în vreme ce, în comunicatul din 1 august al regimentului căruia îi aparținea, este declarat mort. Întors epuizat din
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1915), unde va folosi pentru prima dată pseudonimul Perpessicius, care l-a consacrat în literatura română și care înseamnă „cel tăbăcit de suferință”, „cel copleșit de durere”. La intrarea României în război, a fost mobilizat și trimis, cu Regimentul 38 Infanterie, pe frontul din Dobrogea, unde participă efectiv la lupte. În octombrie 1916 este grav rănit la mâna dreaptă, transportat la spitalul din Botoșani, unde medicul francez Dufrèche îi salvează mâna de la amputare integrală prin rezecția cotului. De acum înainte P.
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
care plusează în dreptul „versiunilor”, subminând „povestea unică”. „Întâmplările mele sunt ca acele cutii care ascund alte cutii mai mici”, scrie într-un loc O., oferind în trecăt formula literaturii pe care o practică. Cărțile lui de vârf sunt Ficțiune și infanterie (1980) și Cu cărțile pe iarbă (1986). Prima este un metaroman având ca pretext pierderea unui manuscris și ca subiect imposibilitatea autorului de a-l reconstitui. Romancierul Victor Testiban asistă la fărâmițarea, în ceea ce ține de convenție și artificiu, a
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
de Costache Olăreanu o dă idealul clasic de concizie, limpezime și eleganță. Umorul și fantezia adaugă epicului noi dimensiuni și tonalități. ION SIMUȚ SCRIERI: Vedere din balcon, București, 1971; Confesiuni paralele, București, 1978; Ucenic la clasici, București, 1979; Ficțiune și infanterie, București, 1980; Fals manual de petrecere a călătoriei, București, 1982; Avionul de hârtie, București, 1983; Cvintetul melancoliei, București, 1984; Cu cărțile pe iarbă, București, 1986; ed. (Sancho Panza al II-lea), București, 2000; Dragoste cu vorbe și copaci, București, 1987
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
, Tudor (11.VI.1883, Țepu, j. Galați - 16.X.1921, Chișinău), folclorist și prozator. Urmează școala primară la Țepu (1891-1893) și Tecuci (1893-1895), cursurile gimnaziale (1895-1899) și Școala Militară la Iași (1899-1904), frecventând apoi Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București (1904-1906). Din 1907 predă istoria la școala gradelor inferioare din Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Întemeiază împreună cu G. Tutoveanu și Toma Chiricuță Academia Bârlădeană (1 mai 1915), se află printre cei care înființează și conduc revistele
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
, Emil (4.XI.1946, Brădiceni, j. Gorj), prozator, eseist, dramaturg și traducător. Urmează școala generală la Peștișani, Liceul Militar la Câmpulung Moldovenesc (1960- 1964) și Școala de Infanterie la Sibiu (1964-1966), ulterior devenind student la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966-1971). Funcționează ca bibliotecar la Biblioteca de limbi străine a Universității bucureștene, redactor-șef al revistei „Atlas magazin”, redactor al Editurii Lecca-Brâncuși și
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
război mondial. P. va urma cursurile școlii primare din localitatea natală, două clase la Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești, iar pe următoarele, până la absolvire, la Liceul Militar din Chișinău (1927-1934). Frecventează apoi, în paralel, Școala de Ofițeri de Infanterie și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea critică literară și estetică (1934-1937). Debutul se produce în 1932, la revista „Crai nou” din Chișinău, unde era și redactor. Colaborează la numeroase publicații, printre care „Revista Fundațiilor Regale
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
culoarea Curții de Argeș!”, „serbări anotimpice”, „ciocârlia cu fuselajul ei sonor”, „noaptea nu canotează”), fiind experimentate procedee care coboară versul în anodin. SCRIERI: Cuib și zbor,București, 1938; Luceferi de rouă, București, 1939; Fuga în azur, București, 1940; Noi, de la infanterie. Poeme de pe front, Deva,1943; Răsărit de Luceafăr, Corabia, 1943; Freamăt de holde, București, 1944; Arhitectura ploilor, București, 1972; Acustica rănilor, București, 1980; Vitralii de voci, București, 1996; Născut în Capricorn, București, 1997; Riposta rocilor, București, 1997; Strigătul statuilor, București
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
Chirnoagă, Ofițeri care scriu, CL, 1939, 10-12; Nicolae Costin, Petre Paulescu sau Poezia răzvrătirii, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 146; Predescu, Encicl., 642; Ovid Caledoniu, „Fuga în azur”, „Sfarmă-Piatră”, 1941, 156; C. Fântâneru, „Fuga în azur”, UVR, 1941, 23; Ion Potopin, „Noi, de la infanterie”, VAA, 1943, 770; Mihail Chirnoagă, „Răsărit de Luceafăr”, VAA, 1944, 1001; Corina Popescu, „Arhitectura ploilor”, RL, 1972, 7; Dan Culcer, Câte volume, câți poeți?,VR, 1972, 4; Scrisoare de la Petre Paulescu. 1980, ADLTR, P-23; Aureliu Goci, „Acustica rănilor”, RL
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
Barbu), Don Juan (Nicolae Breban), Viața și opera lui Tiron B. (Dumitru Radu Popescu), Galeria cu viță sălbatică (Constantin Țoiu), Lumea în două zile (George Bălăiță), Trei dinți din față (Marin Sorescu), Labirintul (Francisc Păcurariu), Martorii (Mircea Ciobanu), Ficțiune și infanterie (Costache Olăreanu). Eseurile sunt scrise într-un ton colocvial, apelând uneori la calambur, însă dicțiunea critică valorifică enunțul teoretic și referința erudită, ca și aluzia ironică sau observația mulată pe detaliul tematic semnificativ. În cea de-a doua carte, Meșterul
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
a lucrat la Poliția din Turda și mai târziu În Securitate). Studii civile: școala de 7 ani nr. 1 din Zalău, unde a absolvit 4 clase (1920-1924), școala de Meserii șucenici - n.n.ț din Zalău (1924-1928). Stagiu militar: Regimentul 88 infanterie de la Careii Mari, Batalionul 6 Administrativ din Cluj, Manutanța Alba-Iulia și Târgu-Mureș de unde a fost lăsat la vatră cu gradul de caporal (1933-1934). Activitate profesională: Între 1911-1916 a fost crescut de Azilul de copii orfani din Cluj, fiind părăsit de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
în legătură cu serviciul militar și am hotărât să nu merg cu mișcarea de tineret în care eram, ci pe cont propriu, în trupele paramilitare, și acolo mi-am dat seama că era prea dificil pentru mine, așa că m-am mutat la infanterie, unde era, de asemenea, prea dur. Dar nu mai aveam de ales. Cred că mi-am încheiat instrucția în mod onorabil. Aveam tot timpul imaginea asta în cap, cu tipii care deja trecuseră prin asta, și îmi spuneam mereu: „Dacă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
uite, te chemăm acum”, și am căzut de acord. Așa că m-am dus și am absolvit cu medii ca să mi se propună după aceea să rămân ca ofițer-instructor în cadrul acestui curs. Era chiar foarte plăcut acolo, comparativ cu trupele de infanterie. Chiar atunci a izbucnit războiul Yom Kippur. A fost un eveniment traumatic, dar nu m-a afectat chiar atât de mult. Tot ce pot spune e că am pierdut un unchi în acel război. Îmi aduc aminte că purtam doliu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
tine la acel moment? D: Cine îmi vine în minte e un prieten din școala primară care a murit în perioada aceea. A avut leucemie și îmi aduc aminte lucrul ăsta fiindcă era iarna în care îmi făceam instrucția la infanterie. Eram într-un post în zona de nord... Îmi aduc aminte că m-a afectat profund, voiam să-l vizitez și să vorbesc cu el. L-am sunat acasă și mi-au spus că nu e acolo. Am întrebat când
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
secundare în orașul natal și apoi în Craiova, la Liceul Central. Cum părinții, Lazăr și Ecaterina (n. Apostol) Braborescu, voiau să-și vadă fiul ofițer, îl înscriu (1900) la Liceul Militar, de unde B. promovează la Școala superioară de ofițeri de infanterie. În 1902 era sublocotenent în Regimentul 26 Rovine (va și semna unele poezii St. B.-Rovine). În 1903 editează împreună cu I. C. Popescu-Polyclet și cu N. Vulovici, camarad de regiment, „Noua revistă olteană”. Începuse, după cum singur spune, să cocheteze cu muzele
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
englezii ăia. Se referea la orchestra de pe Iron Duke. În fiecare seară, când ofițerii luau masa, formația Începea să cânte pe puntea vasului. Acorduri din Vivaldi și Brahms pluteau spre ei o dată cu valurile. La un coniac, maiorul Arthur Maxwell, din infanteria marină a Maiestății sale și subordonații săi Își pasau unul altuia binoclul, studiind situația de pe țărm. ― Cam aglomerat, aș spune. ― Parcă e gara Victoria În Ajunul Crăciunului, sir. ― Uită-te la amărâții ăștia. I-au lăsat să se descurce singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi gândit. ― O să scăpăm de-aici. Și apoi o să te măriți cu mine. ― N-ar fi trebuit să plecăm. Ar fi trebuit să rămânem În Bithynios. În timp ce focul se apropie, se deschid ușile consulatului francez. O garnizoană de soldați din infanteria marină formează un culoar care se Întinde de-a curmezișul cheiului, până În port. Tricolorul coboară. Pe ușa consulatului Încep să iasă oameni: bărbați În costume albe și femei cu pălării de paie. Pășesc braț la braț spre o șalupă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al armatei române din Dobrogea să ocupe poziția strategică de la Arab-Tabia. Urmare a acestui fapt, comisarul rus din Tulcea a făcut cunoscut comandantului interimar al trupelor române din Dobrogea, colonelul Cantili, că "se vor pune în mișcare două regimente de infanterie și două regimente de cavalerie ale armatei ruse ca să ocupe neîntârziat punctele de litigiu dintre Bulgaria și România și, înainte de toate, pe acelea de lângă Silistra"387. Diplomația țaristă declara că nu va consimți niciodată la stabilirea frontierei atât de aproape de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]