744 matches
-
IV: infecții severe, cu spectru foarte larg, inclusiv majoritatea enterococilor ●infecții cu germeni GP și GN PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 43 Tribactami Sanfetrinem infecții severe cu bacterii GP și GN, anaerobe și aerobe, inclusiv pseudomonas. Glicopeptide Vancomicina, Teicoplanina infecți cu bacterii GP- streptococi aerobi și anaerobi, inclusiv majoritatea enterococilor, bacilul difteric, bacilul cărbunos, listerii și clostridii. Chinolone (I) Acidul nalidixic (II)Norfloxacina Ofloxacina Ciprofloxacina (III)Moxifloxaci Gatifloxacina Levofloxavina Tosufloxacina (I) infecții urinare cu BGN sensibili (II) infecții cu localizări
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
diseminare retrofaringiană, mediastinală, sinusală, osoasă sau vasculară și hematogenă cu sepsis consecutiv. Morbiditatea și mortalitatea prin infecții odontogene sunt crescute la pacienții cu riscuri grupate în două categorii. Persoanele imunodeprimate, cu neutropenie, boli cronice decompensate sau subnutriție prezintă mai frecvent infecții locale severe însoțite de bacteriemie. O altă categorie de risc este constituită de pacienții cu valvulopatii și proteze (valvulare, articulare), la care apar infecții secundare sau la distanță (endocardită, osteomielita, etc.), Studii de rezistență la antibiotice efectuate în SUA au
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
883 DIN 16.08.2005 privind aprobarea metodologiei de alertă precoce și răspuns rapid în domeniul bolilor transmisibile, Monitorul Oficial nr. 570, 2005, Partea I Bibliografie 193 ANEXE Anexa 1: Noua clasificare a infecțiilor INFECȚII COMUNITARE INFECȚII NOZOCOMIALE INFECȚII COMUNITARE INFECȚII ASOCIATE ASISTENȚEI MEDICALE INFECȚII NOZOCOMIALE SCORUL CARMELI Stratificarea riscului de rezistență la antibiotice A. Contactul cu sistemul de sănătate: (1) fără contact prealabil (2) contact cu asistența sanitară (internare recentă, rezident în sanatoriu, dializă) fără proceduri invazive (3) spitalizare >5
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
utilizabil) în cel mai sc)zut grad. Statul care este preg)țiț pentru o ,,ripost) masiv)” nu este cert c) va g)și ocazia de a-si folosi capabilitatea. Dac) amputarea unui braț ar constitui unicul remediu disponibil, în cazul infect)rii unui deget, ar putea exista tentația s) se spere la cea mai bun) alternativ), și s) se lase boală netratat). Statul care poate acționa efectiv doar antrenând întreaga putere a arsenalului s)u militar, s-ar putea întâmpla s
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
amenințării, calomniei în locul argumentelor, Eugen Barbu a fost împins spre jalnicul monolog din care, pare-se, nu mai poate ieși. Felul domniei sale de-a concepe polemica amintește foarte bine extraordinara tabletă a lui Marin Preda, intitulată Neobosita inventivitate a tipului infect, text cuprins în Imposibila întoarcere și pe care îmi iau permisiunea să-l reproduc integral tocmai pentru exemplaritatea lui și perfecta ilustrare a felului de-a polemiza al lui Eugen Barbu: [...] în grupul nostru, pe câmp, era un băiat care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
conținutul intestinului, adversarul meu a împuțit locul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrângerea? [...] Cam așa înțelege să polemizeze Eugen Barbu. Și nu doar așa! Când la argumente răspunzi cu toroipanul, denunțul, calomnia, nu polemist te numești, ci altfel! De
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de soare, se apuca să fermenteze. Natura, săraca, știa că vor fi nesimțiți pretutindeni și a creat niște gîngăniuțe mici, de nici nu poți să le vezi. Acestea se hrănesc cu mizeriile omului și nu numai, reușind să transforme aceste infecte locuri în forma pe care Dumnezeu a lăsat-o. Dar nu întotdeauna reușesc, le trebuie mult timp să lucreze. Dintre toți nesimțiții care vărsau mizeria în bulboană unul era la fel de nesimțit cît tot restul la un loc. Dobitocul ăsta se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tren plin de moroșeni cocoșați de papornițe și sarsanale. Moroșeni care lucraseră la cartofi, cu unghiile pline de praf, de pământ și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care trenul a plecat, a luat-o din loc, femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doară. Nu voiam să am de-a face cu niște gherțoi. Mai bine să le dai impresia că ești idiot și să te scutească. Diminețile acelea superbe când scriam pentru publicul pe care îl formau colegii mei într-o garsonieră infectă. Înconjurat de vecini paranoici, care nu știau cum să scape de mine. În primul rând pentru că era o băută continuă la mine atunci. Voiai să regulezi ceva, aici veneai, la loc sigur. Și în spital când am fost, nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
destul de urâtă, mobilă veche și un miros sleit de naftalină. De fapt, toată casa mirosea respingător. Expirat. Și, în afară de asta, cum primea la bârfă câte o vecină sau o colegă de-a ei de la școală, Rodica dădea cu un spray infect și ieftin peste tot. N-am înțeles niciodată de ce. Explicațiile ei, ete, na, ca să miroasă frumos, n-aveau nici un suport real. Spray-ul duhnea. Poate ca să plece mai repede intrusa. Ăsta era rolul lui, camufla sau îndepărta. Obiecte cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
inevitabil minți. N-ai încotro. Am scris întodeauna dintr-o mare dezamăgire. Pentru a compensa. Viața reală care-mi era refuzată se regăsea în text. Orice scriere era un fel de testament. Are dreptate Miruna. În acea garsonieră împuțită și infectă. Eram singur și trebuia să creez viață. Scriam pentru că, la fel ca într-un film care mi-a plăcut mie mult, uneori mă doare capul de atâta frumusețe și proștii ăștia n-o văd. Săptămâni întregi de beții aici, „La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă a unui actor de comedie. Gras și un om de proastă calitate. Câteodată vine pe aici și mănâncă până borăște. Când îl văd cum halește, îmi spun că n-o să mai bag în veci ceva pe sub nas. Ca la filmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca la unele să fiu bun, cel mai bun. La unele și sînt teoria literaturii, istoria literaturii. Mai am de dat filosofia și slava veche. La Iași era cald, reconfortant Aici, în schimb, a nins și e foarte rece. Vreme infectă. Stau în casă, ascult muzică, citesc (acum Wittgenstein din "Tractatus logico-philosophicus"; îl găsesc deosebit de profund!), scriu scrisori. Și cînd te gîndești că la Iași mă duceam zilnic cu Luca (Pițu n. red.) să privim magnoliile înflorite! Zilele cu Luca, Lucian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
la nuit Bună, dragul meu Lucian! Îți scriu la o oră sinilie, prostit, iată, de singurătatea aceasta deprimantă cel puțin așa a fost azi! Am zile cînd nu trăiesc, cînd nu știu al cărui tărîm sînt. E o vreme totalmente infectă. Vînt puternic cu ninsoare abundentă. Sper că numai acesta a fost a fost motivul pentru care T. n-a ajuns azi la mine. Cînd o aștept, nu pot face nimic altceva. Și dacă nu vine, atunci mă simt dăruit morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de a face până atunci niciodată cu o asemenea calamitate, și nici n-am avut după aceea. Ne „luptam” cu „Europa liberă” stând lângă uriașul aparat de radio... rusesc ore și ore în șir și, în paralel, la propriu, cu infectele insecte roșii. Așa se potriviseră lucrurile: invazie și (invazie de) ploșnițe. * Leonid Dimov făcea parte din acea invidiabilă categorie de oameni care știu să rămână ei înșiși, să-și păstreze demnitatea în orice împrejurare. Era un munte de personalitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
elitist. * Lașitatea, se știe nu de azi, de ieri, e dezgustătoare, grețoasă. Cine și-ar fi putut închipui însă, înainte de 1989, că și opusul ei ar putea fi la fel? De un bun număr de ani trăim în perioada curajului infect. A curajului între ghilimele, desigur. A „curajului” de masă. Când fără a risca nimic oricine poate înjura pe oricine. Se poate grozăvi. Se poate da mare. Cum să reziști (puțini îi rezistă) ispitei contestării comode, care defulează și înnobilează pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
creat practica aceasta. Au politizat administrația. Sub VĂcăroiu a început prima pesedizare, în clipa în care au început să numească pe criterii politice și directori de școală, și manageri de spital, obicei care, din păcate, a proliferat. Au creat această infectă chestie pentru buna guvernare, mai rea ca mita, care a apărut în regimul lor : faptul că nu mai dai bani la administrații locale sau la unitățile descentralizate ale ministerelor decât în schimbul spri‑ jinului politic. Statul trebuie să fie separat de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Bisericii, școa lei, Cooperativei și Băncii Populare, aceste minciuni convenționale din viața sate lor noastre. Ei, dar pe după perdeaua revistei Răsăritul, care apărea cu intermitențe mari și cu un conținut de umplutură, descopereai ușor tipografia Răsăritul, ascunsă Într-un subsol infect din strada Sf. Apostoli 24, În chiar casele generalului; și, mai mult decât tipografia, un pretext pentru afaceri de in termediari cu beneficii fără muncă, rezultate dintr-o simplă rezoluție minis te rială obținută de hatârul Caselor Naționale, sau al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Barul nostru“ se fumau tot felul de țigări. Nu se fumau niciodată însă Carpați cu filtru. Acestea erau niște țigări detestate și, de altfel, subiecte frecvente de poante. Carpațiurile cu filtru erau, în plus, paradoxale : chiar dacă le rupeai acel filtru infect, de hîrtie igienică, ele nu deveneau mai bune, nu se trans formau, adică, în Carpați fără filtru. Liviu povestea cum, odată, într-o tabără, a primit pedeapsă la cărți să fumeze o țigară Carpați cu filtru în așa fel încît
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
după cum m’ai rugat, dar ea nu mi-a scris nimic. [...] Vești de ultima clipă: te iubesc mereu, și mereu mi-e dor de tine, până la lacrimi. 33/1950 26 martie, duminică [...] Draga mea, dulcea mea dragă, totul e putred, infect, infestat. Copii, mai ales fericitele odrasle ale doamnei Coadă de Topor, pândesc un zâmbet, un cuvânt, ca să se ducă să pârască, să răstălmăcească - și vai de cine n-a știut să-și țină gura, sau a scăpat o vorbă, cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
veneau, răutăcioase, explicațiile, cine-i acela. Puțini au scăpat de severitățile sale. Din fotoliu, picior peste picior, mușcînd, ca de obicei, dintr-o unghie și trăgînd lung din țigară, Nanianu mi-a spus: „Am ajuns «domn», dar cu un vocabular infect”. Dacă nu știi povestea, fraza pare un nonsens și lipsită de haz. Freș, cu mintea limpezită de somn, imprevizibilul meu coleg de redacție a ținut să-mi rezume astfel un episod, ultimul, din aventura sa de noaptea trecută. Înțelesul frazei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe noul și bunul meu prieten Nicu Steinhardt; apoi, pe Aurel Bentoiu, fost ministru și mare avocat, care era foarte bolnav. Probabil că avea cancer la căile urinare, căci avea tot felul de pansamente din care se scurgea un lichid infect. Era foarte neplăcut, căci infirmeria avea și unele mari părți neplăcute: pe cei foarte bolnavi trebuia să-i îngrijim și să-i spălăm noi; în cazul lui Bentoiu, trebuia să-i spălăm pansamentele. Mai era și un paralitic, Radu Lecca
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să clădească ceva interdicția nu va fi ridicată decât în 1867. Orașul vegeta uitat de lume. Tocmai de aceea a putut vedea vicontele fantome trecând în amurg pe străduțele urât mirositoare. "Un cimitir în mijlocul deșertului"? Doar niște bazare boltite și infecte, câteva prăvălioare infecte și, "din când în când, câte o cavalcadă prin deșert: ienicerii aducând capul vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul afacerilor dă un pic de culoare tenului saturnienilor. Flaubert va fi mai puțin tributar conjuncturii. Ajunge în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
interdicția nu va fi ridicată decât în 1867. Orașul vegeta uitat de lume. Tocmai de aceea a putut vedea vicontele fantome trecând în amurg pe străduțele urât mirositoare. "Un cimitir în mijlocul deșertului"? Doar niște bazare boltite și infecte, câteva prăvălioare infecte și, "din când în când, câte o cavalcadă prin deșert: ienicerii aducând capul vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul afacerilor dă un pic de culoare tenului saturnienilor. Flaubert va fi mai puțin tributar conjuncturii. Ajunge în 1850 într-un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să-l poarte o viață, ca pe un ghid și, mai știi, uneori ca pe o povară; e adevărat că ani la rând „teoria” lui s-a dovedit justă, dar... numai atât! Deoarece, după nici măcar un deceniu, așezându-se zgura infectă și noroiul ideologic stalinist, și comuniștii României, ca și cei de la nordul nostru geografic, distanțându-se mai mult sau mai puțin de modelul brut sovietic, de fapt diferențiindu-se - aici polonezii au fost ca totdeauna în istorie, cei mai expresivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]