796 matches
-
lor externe.64 Iar David Pears sintetizează ceea ce este comun interpretării lui Kripke și interpretării pe care o dă el considerațiilor lui Wittgenstein despre „urmarea unei reguli“ în felul următor: „Cercetarea lui Wittgenstein asupra urmării de reguli, ca și cercetarea inferenței cauzale de către Hume, ajunge la o concluzie naturalistă. Există, cum s-a observat, diferențe de accent între cele două cercetări, dar ideea fundamentală este în ambele cazuri aceeași: corectitudinea unei practici poate fi judecată doar pe baza standardelor ei interne
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Russell observa că față de acel „vălmășag de fanatisme învrăjbite între ele“, care domină istoria intelectuală a omenirii, una dintre puținele forțe care îi apropie pe oameni este ceea ce numește „veracitatea științifică“, „deprinderea de a ne sprijini credințele pe observații și inferențe atât de impersonale și atât de lipsite de înclinații locale și temperamentale cât este omenește cu putință“. Este forța care poate contribui la „o diminuare a fanatismului printr-o capacitate sporită de simpatie și înțelegere reciprocă“3. De progresul în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că are mai mult decât oricare altul capacitatea de a înțelege ceea ce aduce nou studiul său. Într-adevăr, în „Introducerea“ lui Russell, Tractatus-ul este prezentat drept o contribuție la analiza propozițiilor care descriu fapte, a naturii propozițiilor logicii și a inferenței. Russell identifica, de fapt, în studiul lui Wittgenstein ceea ce răspundea propriilor sale preocupări. Teoria cunoașterii, principiile cunoașterii fizice, etica și misticul erau, după Russell, tot atâtea teme care sunt tratate succesiv în lucrare.15 Lui nu-i era clar că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
televiziune sunt adesea mai atrăgătoare decât emisiunile în sine? Fenomenul alegerii Capitolul 5 Reacțiile epidermice 55. De ce preferați să priviți telejurnalul de pe canalul 1? Culorile și percepția timpului 56. De ce nu suportați ca jurnalistul să îi taie vorba invitatului său? Inferențele semantice și întreruperea cuvântului 57. De ce aveți impresia că un prezentator de televiziune este scârbos? Tendința primei impresii 58. De ce Domnul X pare atât de credibil când vorbește despre contra-spionaj? Vocile grave și credibilitatea 59. De ce aveți poftă de chipsuri
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
outcome in a simple decision task”, Science, 310, pp. 117-118. Capitolul 5 Reacțiile epidermice Cuprins 55. De ce preferați să priviți telejurnalul de pe canalul 1? Culorile și percepția timpului 56. De ce nu suportați ca jurnalistul să îi taie vorba invitatului său? Inferențele semantice și întreruperea cuvântului 57. De ce aveți impresia că acest prezentator de televiziune este sale tete? Tendința primei impresii 58. De ce Domnul X pare atât de credibil când vorbește despre contra-spionaj? Vocile grave și credibilitatea 59. De ce aveți poftă de
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
canalul 1. Pentru mai multe informații Gorn, G. et al. (2004), „Waiting for the Web: How screen color affects time perception”, Journal of Marketing Research, 41, pp. 215-225. 56. De ce nu suportați ca jurnalistul să îi taie vorba invitatului său? Inferențele semantice și întreruperea cuvântului Unii jurnaliști au frecvent obiceiul de a-și întrerupe invitații. Procedează bine sau nu? În orice caz, provoacă o oarecare enervare venită din dificultatea de a urmări discursul, chiar o oboseală mentală. Exemplele nu lipsesc. Unul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
expuneri endomorfine eroare fundamentală de atribuire stimă de sine expunere selectivă la informație F frecvență a imaginilor fundamentală a vocii G gestică așa-zis „adaptatoare” metaforică care punctează gyrus fusiform orbitofrontal median H emisferă dreaptă stângă euristica disponibilității hipocamp I inferențe semantice influență socială infra-umanizare inițiere la violență L legătură „para-socială” M mascul dominant memorie de lucru mod asociativ central de tratare al informației deliberativ morfină distanță față de victimă N narativ auto-referențial neotenie Nucleus accumbens P persuasiune și amintiri autobiografice fenomenul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
poate epuiza sensurile. Și Richard Rorty consideră că metafora este o modalitate de extindere a limbajului, încadrându-se, din punctul său de vedere, în cele trei posibilități de încorporare a unei credințe noi în rețeaua credințelor precedente, și anume percepția, inferența și metafora. Dacă percepția și inferența ne modifică în special valorile de adevăr ale propozițiilor noastre, metafora operează prin transformarea setului de propoziții cu care se lucra până atunci. Această operație nu este una adoptată de tradiția filosofică; după cum remarcă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consideră că metafora este o modalitate de extindere a limbajului, încadrându-se, din punctul său de vedere, în cele trei posibilități de încorporare a unei credințe noi în rețeaua credințelor precedente, și anume percepția, inferența și metafora. Dacă percepția și inferența ne modifică în special valorile de adevăr ale propozițiilor noastre, metafora operează prin transformarea setului de propoziții cu care se lucra până atunci. Această operație nu este una adoptată de tradiția filosofică; după cum remarcă Rorty, s-a considerat mult timp
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
uneori cu orice preț) ideile pentru a le prezenta ca și cum ar fi adevărate, fie că ele sunt, fie că noi credem că sunt adevărate; 3) A introduce în mod subtil verosimilul, opinia și probabilul cu motive bune și argumente, sugerând inferențe sau extrăgându-le ei pentru alții; 4) A sugera implicitul prin explicit; 5) A institui un sens figurat, a-l infera din cel literal, a descifra plecând de la el, utilizând pentru acest lucru figuri de stil, "povești"; 6) A utiliza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
valoare. Pentru acțiunile pe termen scurt și mediu, el rămâne general și speculativ. Cu acest model se realizează, cel mult, "profeții", dar nu predicții prea verosimile. Comparativ cu unele ramuri ale științelor naturii, cunoașterea evoluției societăților rămâne la stadiul unor inferențe inductive cu concluzii probabile, a unor analogii și ipoteze. Trebuie să ținem seama de existența diferențelor naturale și culturale între țări și popoare, situate pe Glob în condiții și dispunând de resurse naturale și spirituale variate. Așa sunt cele din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
însă erau departe de filosofie, de literatură și de "umanistică", în genere. Pentru că spiritul lor respingea categoric rugămintea, îndoiala pioasă, deși Stalin începuse un seminar teologic în Georgia natală. Textele semnate de "generalissim" aveau rigitatea și răceala gheții. Limbajul, noțiunile, inferențele se prezentau în nenumărate forme imperative. Cu ele nu se prea puteau construi perspective. Acestea presupun subjonctivele, optativele îmbietoare, luminoase, calde, cât de cât ritmate cu tacturile inimilor și sufletelor oamenilor naturali și credincioși totodată. Elevii și studenții părăseau curând
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trimisese acesta, profesorul de geologie Adam Sedwick observa că autorul „a abandonat adevărata metodă a inducției“. Iar îndrumătorul și protectorul lui Darwin din perioada studiilor sale la Cambridge, profesorul de mineralogie John Stevens Henslow, sublinia că în carte există multe inferențe legitime, dar autorul „împinge ipoteza (căci o teorie reală nu este) prea departe“. Temeiurile acestor rezerve față de acceptarea teoriei lui Darwin ar putea fi exprimate spunând că cei care le formulează așteptau probe constrângătoare. Asemenea probe ar fi fost anticiparea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care nu are. De ce nu ar fi acest lucru o temă științifică?“ Despre existența lui Dumnezeu se poate vorbi și s-a vorbit, desigur, uneori în același fel ca despre existența unei anumite entități teoretice, existență care este postulată prin inferența spre cea mai bună explicație. Darwin a respins teologia naturală a lui Paley, în care existența lui Dumnezeu era probată arătându-se că oferă singura explicație posibilă a caracteristicilor care asigură adaptarea diferitelor specii de plante și animale, atunci când a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
singura explicație posibilă a caracteristicilor care asigură adaptarea diferitelor specii de plante și animale, atunci când a putut să arate că raționamentul lui Paley nu constituie, de fapt, ceea ce i-a apărut și lui că reprezintă, în anii tinereții sale, o inferență spre cea mai bună explicație. Contestând că s-ar putea proba existența lui Dumnezeu pornind de la constatări despre fapte, Darwin a considerat, totodată, că teoria lui nu oferă o bază pentru a proba inexistența lui Dumnezeu. El a respins cu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că una nu o implică în mod necesar pe cealaltă (Casal Bertoa 2007). În acest capitol mă voi referi în principal la instituționalizarea ideologică, prin analogie cu instituționalizarea partidelor, cu amendamentele prezentate mai sus, și nu voi încerca să fac inferențe cu privire la instituționalizarea sistemului de partide pe baza concluziilor acestei cercetări, chiar dacă și aceasta va fi inevitabil atinsă pe parcursul textului. Cu toate acestea, premisa pe care se bazează acest studiu este aceea că o familie ideologică din interiorul sistemului de partide
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Livingstone și Peter Lunt au evidențiat cele cîteva moduri în care programele de discuții cu publicul desfid noțiunea dominant filosofică de raționalitate, provenită din logica deductivă potrivit căreia există un grup de proceduri formale de raționament ce exprimă reguli de inferență tacită privind adevărul sau falsitatea aserțiunilor, independent de conținutul sau contextul afirmațiilor 23. Urmîndu-l pe Wittgenstein cu a sa Philosophische Untersuchungen, Livingstone și Lunt apără legitimitatea "raționalității obișnuite", din care fac parte certurile (caracterizate prin intensitate emoțională și dorința de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cercetarea empirică a comunicării. 1 Susținem că tehnica analizei de conținut se plasează astfel în poziția unică de metodologie, centrată primordial pe analiza mesajului, mai ales sub forma sa scrisă. Textul înlocuiește ceea ce este studiat. El reprezintă baza interpretărilor și inferențelor ulterioare și a concluziilor derivate din ele. O asemenea abordare asigură suportul necesar pentru angajarea în procesul analitic atât a tehnicilor cantitative de ordin statistic cât și a tehnicilor calitative interpretative. În acest scop se folosește tehnica de analiză avansată
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
comunicării. 5.2. Paratextul editorial: spațiu al interacțiunii sociale Ca mesaje destinate cititorilor, elementele de paratext nu pot fi analizate în cadrul unui model de comunicare centrat doar pe transmiterea de informații. De fapt, comunicarea permite, înainte de toate, jocul proceselor de inferență proprii producerii și interpretării indiciilor. Astfel, principalul scop comunicativ al paratextului este reînnoirea, modificarea spațiului cognitiv pe care îl posedă publicul vizat, mai ales a "ansamblului de fapte pe care el le poate percepe sau infera, adică toate faptele care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
q celui care urmează ([P2]). b) Considerarea lui FĂRĂ ÎNDOIALĂ P drept componenta cea mai slabă care conduce la o concluzie C într-un univers U1. c) Căutarea în co-text (sau, aici, context: primul paragraf rezumat în Prop P) a inferențelor sugerate de p (adică a inferențelor pentru care, într-un univers U1, p apare ca un argument). Construirea identică a celor pentru care q poate fi un argument într-un univers U2 (aici, al doilea paragraf rezumat la începutul celui
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Considerarea lui FĂRĂ ÎNDOIALĂ P drept componenta cea mai slabă care conduce la o concluzie C într-un univers U1. c) Căutarea în co-text (sau, aici, context: primul paragraf rezumat în Prop P) a inferențelor sugerate de p (adică a inferențelor pentru care, într-un univers U1, p apare ca un argument). Construirea identică a celor pentru care q poate fi un argument într-un univers U2 (aici, al doilea paragraf rezumat la începutul celui de-al patrulea prin apariția sintagmei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
celor pentru care q poate fi un argument într-un univers U2 (aici, al doilea paragraf rezumat la începutul celui de-al patrulea prin apariția sintagmei CU TOATE ACESTEA și simbol al spațiului semantic al locutorului-enunțător). d) Păstrarea doar a inferențelor C din p care intră într-un raport de negare non-C cu cele din q. Sau a stabilirii unei concluzii C negată de o concluzie non-C. e) Respectarea faptului că p este prezentat ca un argument pentru concluzia C într-
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sau altele) care îl alcătuiesc. O înlănțuire de propoziții narative nu reprezintă, în sine, o intrigă elementară. Pentru ca un segment de propoziții să formeze o intrigă și implicit un text coerent, trebuie să existe legături de identitate referențială; de fapt, inferențele referențiale permit stabilirea unor raporturi între enunțuri. Găsim aici: § 1 (Nepoată) Rosary → (De la început) ea § 2 (Dar...) Rosary → § 3 Patronul ei să o facă Pentru a putea vorbi despre o povestire, este obligatoriu ca măcar un rol să fie permanent
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu leagă pronumele "ea" de personajul "Gisela, fiica guvernatorului", chiar dacă este cel mai apropiat segment. Ambiguitatea nu poate fi complet înlăturată decît prin introducerea, în materie de fenomene referențiale, a noțiunilor de memorie discursivă și de cunoaștere împărtășită. Cu siguranță, inferența este legată de semnificatul lingvistic al secvenței "Rosary sosește", dar prezența ei este asigurată prin cunoașterea universului comun care îi include pe enunțător și pe destinatar: este nevoie ca o persoană străină să sosească într-un spațiu necunoscut pentru ca apoi
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
celei prezentate în primul paragraf. Ea este oferită de punctele de suspensie și de auxiliarul de aspect la forma negativă, marcînd începutul procesului (propoziția narativă 2: complicarea): "nu întîrzie să" = "începe să" (începerea procesului). Această concluzie superioară este eliptică și inferențele care ar putea fi formulate sînt legate de cod (un stereotip al romanului sentimental) și de imaginea de pe prima copertă (contextul). Modalitatea de a descrie funcționarea unui text introduce nu doar o abordare dinamică atentă la progresie, ci și o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]