501 matches
-
și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul continuu și sistematic, în exactitatea infinitezimală a desenului, în rigoarea halucinantă a modulărilor, suferă, în mod miraculos, o conversie în opusul lor. Acribia devine aluviune barocă, enunțul miniatural capătă proporții monumentale, iar materia, fragmentată și fasetată în funcție de imprevizibilele unghiuri ale privirii, se preschimbă, la rîndu-i, în
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
formula privitoare la Johann Wolfgang, a lui Rilke, «nu am organ», pesemne, pentru India". Nu ne surprinde această „lipsă de organ" mărturisită de eseist față de subcontinentul cu pricina. Întrucît pentru d-sa totul se cuvine organizat, clarificat milimetric, ordonat pînă-n infinitezimale, mentalul d-sale înfățișîndu-se cum filele unui caiet de matematică. Persiflatoarea formalizare devine un mod de domptare a interiorității. Departe de-a fi lăsată să zburde în slobozenie, fantezia e supusă unui sever regim rațional care o acoperă cu o
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
vorba de destinul ei, mereu între, hărțuită, nesigură, cenușăreasă, dar și „cenușerită” nu doar din afară, ci și dinăuntru, dinspre cei aflați temporar la cârmă. Să le luăm pe rând și, inevitabil, cu atingeri (concept fundamental al cărții, căci scurtcircuitările infinitezimale decid, și la nivel de individ, și la nivel de țară, înălțări și căderi, cotituri și rupturi, înflăcărări și înghețuri). Avocata fascinată de Bosch și de forfota viscerală, subepidermică a deliciilor sexuale este înzestrată cu o extraordinară, plastică percepție a
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
încă unul care oricând poate sta în față), este posesor al unei apreciabile culturi de specialitate ( rezultatul a mii de ore de audiții), are răbdare și curiozitate, inspirație și intuiție. În plus urechea sa fină poate pretinde subtilități îmbietoare ori infinitezimale corecții. La "ațâtările" și "protestele" computerului răspunde invariabil cu abilitate și stăruință. Mai toți compozitorii români distinși sau mediocri, tineri sau vârstnici și-au înregistrat opusurile alături de el. Interpreți români și străini, mai mult sau mai puțin de notorietate și-
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
romanul său, în sfârșit (pentru că se simțea lipsa), o ,direcție", ca să nu-i spun chiar ,curent", ce poate rezolva impasul în care a intrat proza românească, după căderea, prin lovitură de grație, a grasului subiect comunist, ce era atacat prin infinitezimale și mult prea gustate, iar acum decăzute ,aluzii" (prilej de inteligente eschive, fandări, șmecherii de stil pentru a tăinui și ascunde frazele directe de atac la societate, la sistemul politic). Nu mai este trebuincios nici romanul extrem de filozofic, stufos, greoi
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
o zonă la alta, 25 decembrie pentru Europa medievală, 1 septembrie pentru Bizanț (de aici a trecut azi în "calendarul cu sfinți"), 1 martie pentru Rusia. Sensul sărbătoririi comune a unui nou început încheie reflecțiile pe temă ale Anei Blandiana: "Infinitezimala, dar conștienta oprire pe muchia dintre ani dă trecerii noastre mai departe sensul unei, chiar dacă discutabile, opțiuni și transformă ceea ce ar putea părea numai silnică trecere prin mașina fără oprire a timpului, în curajul, chiar riscant, de a o lua
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
în așezarea lor. Fraza cântă. Un fel de tristețe acceptată, luminoasă, o lacrimă atârnând grea de litera fericită a clipei. "Ce aer curat, spunea unchiul Rubin, a spălat Dumnezeu lumea." Această "lume spălată", strălucitoare, nesfârșit de frumoasă-n perisabilitatea ei infinitezimală, regretul ascuns într-un fel de voioșie a regionalismelor atât de artist strunite, o senzualitate difuză țesută fin în text ca-n goblenuri, un "amestec" ațâțător de mici întâmplări cu tâlcul șters de vreme, îngroșat sau subțiat de-amintire. Cum
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ori Prim-ministru al Republicii Franceze, în perioada decembrie 1879-septembrie 1880, când a deținut și portofoliul de ministru al Afacerilor Străine; ianuarie-august 1882; ianuarie-decembrie 1886 și martie 1890-februarie 1892. A scris, între altele: Tratat de mecanică rațională (1858), Despre analiza infinitezimală (1860 și 1881), Eseu asupra filozofiei științelor (1896), Chestiunea Egiptului (1905), Amintiri, 1849-1893 (1913). 80 Léon Gambetta (1838-1882). Om politic și de stat. Deputat (1871-1881) apoi președinte al Camerei Deputaților (1879-1881). Prim-ministru și ministru al Afacerilor Străine (14 noiembrie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
acolo, în pata înflăcărată (pe când tot restul încăperii țiuitor de goale rămânea întunecat ca zmoala) floricelele din tapet își desfăceau cupulele transparente, nesănătoase, devitalizate ca lujerii de cartof ținut în beznă, dar străbătute de capilare pline de sânge, se agitau infinitezimal, ca împinse în sus și-n jos de un fluid gros și nevăzut, lingeau lubric pântecul câte unui păianjen care, alunecând pe firul lui scânteietor, de asemeni de purpură, cu picioarele întinse extatic, culegea în cădere nectarul negru, gâlgâitor, din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
geometrică) camuflează, în fond, planul unei compoziții de cu totul altă natură, edificate după un principiu muzical care distribuie accentele în funcție de niște reguli subtile, aplicabile pe un material mai imponderabil. Balanța se înclină de partea sugestiei și a nuanțărilor în infinitezimal. De aceea (cum s-a și remarcat, altminteri, încă de la primele cronici), prozatorul nu e un arhitect, ci un rafinat colportor de istorii orale, un „povestaș“ cu auz ascuțit și cu o curiozitate nesățioasă față de tot ce se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și creioanele și vedetele de om create și, În cele din urmă, acel inepuizabil „self-made man”, el Însuși, stăpânul marelui truc al universului: METAMORFOZA. Metamorfoza modernă a omului, nu doar În gândacul kafkian, ci și În zgârie-nori și În gena infinitezimală din lentila microscopului, În mașina de zburat și Înotat, În guma de mestecat, În semnul de circulație și, inevitabil, În semnul de Întrebare. Saul Steinberg jonglează, cu o vivacitate mozartiană, cum el Însuși a spus, cu toate emblemele rutinei contemporane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o paloare înspăimântătoare a bolnavei, Marius simte cum i se oprește inima, apoi începe să-i bată repede și tare. Murmură stins, cu gura brusc uscată ca iasca. Smaranda... Aproape că nu dorește să clipească, disperat ca nu cumva momentul infinitezimal de scurt să nu-i răpească bucuria momentului îndelung așteptat când o dorea sub palmele lui, să știe că ea și dragostea ei este acolo, lângă el. Glasul locotenentului, abia auzit chiar și de cel care pronunțase ca un cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
subiectul propoziției trebuie să existe, să fie o realitate. O inexistență nu poate avea un atribut, nu poate produce o realitate nici ieri, nici azi, nici mâine; și despre nimic nu se poate afirma nimic. 28. ...toată poezia vieții, până la infinitezimal, emoția pe care o dă o floare de câmp, răsăritul unei stele, o adiere de vânt, are ca principiu gândul morții, fiindcă vorbește de iubire și că prețul integral al vieții îl dă numai moartea. 29. Gândurile, simțirile și faptele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei gingașă, și atât de dulce, un cântec franțuzesc din alt secol, cuvinte de iubire naive și delicate ("blanche comme lait...", "douce comme un agnelet...", "fraîche comme rose..." 1,). Niciodată n-am simțit, ca astăzi, că toată poezia vieții, până la infinitezimal, emoția pe care o dă o floare de câmp, răsăritul unei stele, o adiere de vânt, are ca principiu gândul morții, fiindcă vorbește de iubire, și că prețul integral al vieții îl dă numai moartea. "Blanche comme lait..." 1 Albă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și meticulozitate. Jankélévitch, în Tratat despre moarte, ne învață: "Moar-tea este seriosul din orice sacrificiu, miza oricărui risc, grăuntele de sare din orice aventură. Suferința însăși nu ne face să suferim decât prin doza abia perceptibilă de moarte, prin doza infinitezimală și, ca să spunem așa, homeopatică pe care o conține".20 Doza homeopatică de moarte din orice gest uman, din orice clipă care devine amenințătoare, permanentă, această doză ține în egală măsură de viață, pe care o colorează, dându-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sigur că o gură, niște buze sânt feminine, dar nu cred că s-ar putea exprima în limbaj rațional elementele distinctive. Cum nu putem ieși din sexul nostru, vedem inevitabil cu ochi de bărbat sau de femeie toate aceste trăsături infinitezimale. Mă schimbam văzând cu ochii. Figura mea căpăta trăsături ascetice, în ochi îmi lucea o lumină suferindă, puțin stranie. Gura rămânea senzuală, dar chinuită și ea de o constrângere interioară. Mustața începuse să mi se contureze sub nările lungi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
istoricitate de care se făcea vinovată literatura sovietică în deceniul al patrulea, M. Agheev, precum toți marii autori ai exilului literar rus, V. Nabokov, E. Zameatin, N. Berberova, îi răspunde printr-o operă de introspecție care își construiește discursul pe infinitezimalele percepției, simțirii și gândirii individului. În acest discurs, recluziunea dialogală cu sine străbate mai multe etape, situate între visarea căreia i se abandonează în mod firesc elevul Vadim în camera lui modestă de acasă și delirul lucid al cocainomanului Maslennikov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că moartea aparține oricum viitorului; că nu-ți aparține niciodată ție și că nu poți spune niciodată „mor“ în clipa exactă în care ești deja mort. Când se petrece moartea, verbul nu se mai conjugă. Este deci „ceva“, un interval infinitezimal, care desparte cuvântul care exprimă moartea la prezent - oricât ar fi ea de iminentă - de prezența reală a morții. Și îmi vine un gând ciudat, care schimbă radical percepția pe care o avem despre prezența morții. Să reluăm deci afirmația
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a primit Premiul Nobel, din partea Rice University și un deschizător de drumuri în domeniul nanotehnologiei. Nanotehnologia constă în manevrarea materiei la nivelul atomului pentru a crea instrumente și substanțe utile. De exemplu, să ne imaginăm un grup de roboți mici, infinitezimali injectați în fluxul sângelui pentru a curăța substanța vâscoasă din arterele înfundate. Dintr-o perspectivă a energiei, nanotehnologia poate fi văzută ca o sursă posibilă de dispozitive care ar putea, printre alte lucruri, să genereze un volum imens de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
amplu de vedere: nevoia pentru o revoluție a inovațiilor în domeniul surselor de energie în slujba căreia trebuie să construim și să investim azi de dragul viitorului copiilor noștri și al lumii. Nanotehnologia reprezintă o soluție radicală, care necesită valorificarea cantității infinitezimale a cuantei, manevrarea atomilor. Aceasta este noua știință fantastică, care este doar sugerată ca o posibilitate îndepărtată - ea există astăzi în forma embrionară, o teorie inovatoare a posibilului. Și totuși, știind toate acestea, spiritele noastre se înălțau în încăpere, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să prindă cu cele zece categorii ale sale, dacă nu individualul, dacă nu ființa lui ti, a lui "ceva anumit"? Chiar și matematismul neokantianului Cohen termină prin a pune kantianismul în slujba experienței, a unui concret determinat; la el, calculul infinitezimal este un mod de a împlînta infinitul în finit. Iar astăzi, științele spiritului au ajuns în situația de a vrea să le domine ele pe cele ale naturii, regăsind idiomaticul, individualul, "clipa cea repede". Și atunci, te întreb: ai organ
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este aluzia la o eliberare care conduce direct la nemurire. Charmides acceptă provocarea. El începe să se dezbrace răspunzând, mai precis intrând în jocul de întrebări și răspunsuri al lui Socrate. Cu fiecare întrebare și cu fiecare răspuns o porțiune infinitezimală a sufletului lui Charmides se dezgolește și pe măsură ce dialogul avansează asistăm la o tentativă sporită de părăsire a lumii finitului. De aceea dialogul de tip socratic este sacru, pentru că are loc în vederea defrișării unui teren pe care îndeobște numai zeii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al singurătății. - Dar palpitația lăuntrică a Timpului, pierderea conștiinței în ondulația valurilor temporale? Sursa isteriei laice... Timpul este un surogat metafizic al mării. Nu te gândești la el decât spre a învinge nostalgia ei. Dacă se admite în univers un infinitezimal real, totul este real; - dacă nu există ceva, nu există nimic. A face concesii multiplicității și a reduce totul la o ierarhie de aparențe înseamnă a nu avea curajul negației. Distanța teoretică de viață și slăbiciunea sentimentală pentru ea ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intră proștii, fiindcă au de partea lor eternitatea. Icoana cea mai veridică a lumii s-ar putea alcătui din "licăririle" unui idiot - dacă el ar putea învinge senzația de putrezire a sângelui și și-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal al inteligenței sale. Vocea sângelui este o elegie neîntreruptă. A trăi sub semnul muzicii înseamnă oare altceva decât a muri cu grație? Muzica sau incurabilul ca voluptate... De n-ai ușurat pe nimeni în a nu fi, n-ai cunoscut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]