966 matches
-
fără sufix de prezent și cu omonimia 3 = 6 la prezent, este o clasă închisă, alcătuită numai din verbe din fondul vechi, care reprezintă 0,11% din totalul verbelor românești. (d) Clasa 3 este reprezentată de verbe cu sufixul de infinitiv -i și cu sufix de prezent. Această clasă cuprinde 31,50% din totalul verbelor românești, față de 33, 86% în statistica anterioară. Majoritatea acestora, 29,43% față de 30, 85%, fac parte din fondul vechi al limbii, ponderea fondului neologic fiind foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
fondul vechi, DOOM2 conține indicațiile lexicografice învechit, familiar, regional, popular sau rar, se ajunge la concluzia că această clasă, deosebit de productivă în limba veche, este acum mult mai puțin productivă. (e) Subclasa 3.1, alcătuită din verbe cu sufixul de infinitiv -î și cu sufix de prezent, este, ca și subclasa 2.1., închisă, cuprinzând numai verbe din fondul vechi, în proporție de 0,41%, față de 0,43% în statistica anterioară. Noile intrări din DOOM2 confirmă tendințe deja înregistrate: nu există
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
prezent, este, ca și subclasa 2.1., închisă, cuprinzând numai verbe din fondul vechi, în proporție de 0,41%, față de 0,43% în statistica anterioară. Noile intrări din DOOM2 confirmă tendințe deja înregistrate: nu există niciun verb cu sufixul de infinitiv -î, iar sufixul -i apare la două verbe neologice nou introdus, a aflui și a deflui, cu prezent slab. DATELE STATISTICE PE BAZA DEX 1975 Tipuri de clase Sufixe caracteristice Exemple Vechi Neologice Total Unități Procente Unități Procente Unități Procente
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
suport în flexiunea românească (încadrate la tipul III), acestea sunt, de obicei, defective. Tot pentru tipul III, este de semnalat ponderea superioară a clasei 2 (vezi supra, 2.2.2, 2.2.3). În cadrul tipului IV, verbele cu sufixul de infinitiv -î (subclasele 2.1 și 3.1) constituie o categorie închisă și un model de flexiune neproductiv pentru limba actuală. Clasele 1 și 2, în -i la infinitiv și cu prezent slab, diferite sub aspectul omonimiilor, sunt destul de stabile. Dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
2.2, 2.2.3). În cadrul tipului IV, verbele cu sufixul de infinitiv -î (subclasele 2.1 și 3.1) constituie o categorie închisă și un model de flexiune neproductiv pentru limba actuală. Clasele 1 și 2, în -i la infinitiv și cu prezent slab, diferite sub aspectul omonimiilor, sunt destul de stabile. Dintre ele, clasa 2 se dovedește mai productivă, productivitatea având ca sursă numai subclasa cu omonimia suplimentară 1 = 2. Clasa 3, foarte importantă ca pondere pentru ansamblul verbelor românești
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
mai frecventă în uz decât unica variantă acceptată până acum, îi cășunează; ● acceptarea ca variantă liberă a formei clămpăne, mult mai frecventă în uz decât forma clămpănește, singura recomandată în edițiile de până acum ale DOOM-ului; ● acceptarea variantelor de infinitiv complace și displace, foarte frecvente mai ales în uzul celor care nu sunt influențați în mod direct de norma lingvistică, forme care reflectă o tendință veche în flexiunea verbală românească, de trecere de la conjugarea a II-a la conjugarea a
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
condițiilor naturale de uz, dar dezavantajul că rezultate comparabile se obțin foarte greu. 9 În Manualul de medicină internă pe care l-am folosit drept sursă, forma de prezent a acestui verb nu apare deloc, fiind preferat de fiecare dată infinitivul lung. 10 După aplicarea anchetelor, este nevoie de stabilirea unui prag procentual pentru ca o variantă să fie acceptată în DOOM. În urma discuțiilor colectivului de Gramatică, s-a ajuns la concluzia că o variantă ar putea fi acceptată în DOOM dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
pierdut în toate limbile succesoare. 121 Trebuie precizat că lat. alvina "de stup" s-a substantivat (și) cu sensul "stup", vezi DA, cf. ret. albina "prisacă, stupină". 122 Varianta aniversare a fost modelată după substantivele (nume de acțiuni) provenite din infinitive lungi în -are, drept care a fost creat prin derivare regresivă și verbul a aniversa (considerat în DA "neîntrebuințat", dar astăzi devenit uzual, vezi DEX, care îl explică din adj. aniversar). Nu trebuie eliminată însă nici ipoteza împrumutării substantivului masculin fr.
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
însă nici ipoteza împrumutării substantivului masculin fr. anniversaire "idem" (< lat. med. anniversarius ~ anniversarium "idem"; cf. it. anniversario, sp. aniversario "idem") corespunzând adjectivului fr. anniversaire < lat. anniversarius,-a,-um, de la care se trage adjectivul rom. aniversar,-ă în forma feminină aniversare, după infinitivele substantivale în -are, dar și în varianta, tot feminină, aniversară, creată după adjectiv, de vreme ce sintagmei fr. jour anniversaire (m.) îi corespundea rom. zi aniversară (f.). Toate atestările din DA ale variantei substantivale aniversară sunt la plural, aniversare, ceea ce dă de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
este tehnica analizei de fraze (tabel 3.5.1.), care evidențiază cum poate fi scrisă o frază pentru a transmite informații utile cu privire la sarcinile angajatului (prin utilizarea unui verb și a unui complement direct), la motivațiile sarcinii (prin utilizarea unui infinitiv) sau la rezultatul final al muncii (prin utilizarea unui complement al verbului la modul infinitiv). Tabel 3.5.1. Ilustrarea tehnicii analizei de fraze CE FACE ANGAJATUL? DE CE FACE ANGAJATUL? CARE ESTE REZULTATUL FINAL SAU OBIECTIVUL TEHNOLOGIC? verb complement direct
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
o frază pentru a transmite informații utile cu privire la sarcinile angajatului (prin utilizarea unui verb și a unui complement direct), la motivațiile sarcinii (prin utilizarea unui infinitiv) sau la rezultatul final al muncii (prin utilizarea unui complement al verbului la modul infinitiv). Tabel 3.5.1. Ilustrarea tehnicii analizei de fraze CE FACE ANGAJATUL? DE CE FACE ANGAJATUL? CARE ESTE REZULTATUL FINAL SAU OBIECTIVUL TEHNOLOGIC? verb complement direct fraza infinitivă infinitiv complementul infinitivului instalează diferite tipuri de aparate de prelucrare a metalului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
rezultatul final al muncii (prin utilizarea unui complement al verbului la modul infinitiv). Tabel 3.5.1. Ilustrarea tehnicii analizei de fraze CE FACE ANGAJATUL? DE CE FACE ANGAJATUL? CARE ESTE REZULTATUL FINAL SAU OBIECTIVUL TEHNOLOGIC? verb complement direct fraza infinitivă infinitiv complementul infinitivului instalează diferite tipuri de aparate de prelucrare a metalului pentru a prelucra părți metalice componente ale avioanelor convinge consumatorii pentru a cumpăra automobile intervievează clienții pentru a evalua deprinderile și abilitățile conduce autobuzul pentru a transporta pasageri Avantajul
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
al muncii (prin utilizarea unui complement al verbului la modul infinitiv). Tabel 3.5.1. Ilustrarea tehnicii analizei de fraze CE FACE ANGAJATUL? DE CE FACE ANGAJATUL? CARE ESTE REZULTATUL FINAL SAU OBIECTIVUL TEHNOLOGIC? verb complement direct fraza infinitivă infinitiv complementul infinitivului instalează diferite tipuri de aparate de prelucrare a metalului pentru a prelucra părți metalice componente ale avioanelor convinge consumatorii pentru a cumpăra automobile intervievează clienții pentru a evalua deprinderile și abilitățile conduce autobuzul pentru a transporta pasageri Avantajul major al
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
î protetic în structura unor forme pronominale (îmi < î + mi (h)i; î vocală de susținere silabică a unor structuri consonatice de natură onomatopeică (zvârr! fâșș!): de aici verbe precum a fâșâi, a zvârli, a vâjâi etc.); -î sufix al infinitivului unor verbe postsubstantivale: izvor ® a izvorî etc.). 4. Din perspectiva principiului „străinătății” (occidental-romanice)...; italienii, francezii, spaniolii ar fi nedumeriți - s-a susținut - că, datorită întrebuințării literei î, nu l-ar regăsi în cuvintele pâine, câine, pe a originar, cunoscut din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul raportului cod-referent
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate sunt elemente lingvistice care aparțin unor clase lexico-gramaticale cu identitate specifică în sistemul vocabularului sau în structura sintactică a limbii dar care, printr-o serie de mutații în sfera lor semantică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune completă în exprimarea diatezei pasive (dar numai aici), odată devenite auxiliare, verbele a avea, a fi (la celelalte diateze), a vrea și a voi cunosc numai una sau două forme sub aspectul timpului: am, aietc. reprezintă prezentul, a fi, infinitivul (în sintagma viitorului și a perfectului potențial-optativ) și prezentul (în sintagma conjunctivului perfect), a vrea, imperfectul, avoi, prezentul. Majoritatea morfemelor libere sunt morfeme continue; funcționează ca expresie a unor sensuri gramaticale precedând sau, în situații speciale, urmând termenul purtător al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminine (cele mai numeroase): carte, înțelepciune, vulpe, vreme, masculine: frate, iepure, viezure, George, Vasile sau neutre (foarte puține): nume, prenume, sânge, spate. Parte din femininele terminate în e se diferențiază de celelalte prin sufixul din care face parte vocala: -re (infinitiv lung): apărare, coborâre, iubire, moștenire, -ătate (-etate, -itate): modernitate, notorietate, singurătate, vietate, -iune: națiune, rebeliune, rugăciune sau prin intrarea vocalei într-un diftong (marcat grafic sau mascat de un hiat): brezaie, copaie, droaie, alee, dropie, idee, meserie, nație, propoziție, revoluție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
arbitraj/arbitraj-e, sondaj/sondaj-e, abataj/abataj-e, personaj/personaj-e etc.; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul - ism, morfem lexical sau simplu grup fonetic: dacism/dacism-e, balcanism/balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism/sofism-e, truism/truism-e etc.; • substantive formate de la infinitiv, prin sufixul -et(ăt): strigăt/strigăt-e, geamăt/gemet-e, plesnet/plesnet-e, foșnet/foșnet-e, scrâșnet/scrâșnet-e etc. sau terminate în acest grup fonetic: capăt/capet-e, sunet/sunet-e; • substantive formate prin sufixul -ment(mânt): clasament/clasament-e, plasament/plasament-e, tratament/tratament-e, așezământ/așezămint-e etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Gradul maxim de complementaritate denominativ-predicațional își are originea în componenta semantică (lexicală și gramaticală/sintactică deopotrivă) definitorie a verbului - procesualitatea. Din perspectivă logico-semantică, prin funcția denominativă, în desfășurarea raportului la nivel lexical, verbul, reprezentat, în ansamblul nedeterminat al vocabularului, prin infinitiv, este alături de substantiv, cea de-a doua categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire) care exprimă noțiuni și care, pe această bază, se caracterizează prin autonomie semantică. Distincția verb/substantiv 1 este fixată, în acest sens, de modul de a fi în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etimologic sau generate, fie prin derivare, fie prin conversiune: vis - a visa a ieși - ieșire noapte - a înnopta a merge - mers zbor - a zbura a culege - culegere cântec - a cânta - cules Marea frecvență și productivitatea deschisă a conversiunii, prin dezvoltarea infinitivului lung, mai ales, a supinului, mai rar, și a gerunziului, în situații excepționale, dar cu o mutație semantică importantă (de la numele acțiunii: a suferi la „obiectul” caracterizat prin această acțiune: suferind) ca substantive întărește interpretarea lui S. Pușcariu, impunând concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi considerată absolută, când unitățile lexicale substantiv și verb nu au alte raporturi între ele: a călători - călători etc. Când, însă, termenii corelativi au aceeași origine, opoziția este relativă: a pleca - plecare, a sosi - sosirea etc.; substantivul provenit din infinitivul lung păstrează în planul său semantic dimensiunea verbală ‘procesualitate’: „Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere.” (M.Eminescu) La nivel sintactic, verbul este, prin înscrierea raportului limbă gândire
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indici: gramaticali (verbul a putea: referirea la același subiect: pot merge/poți merge (să mergi), semantici (a avea, a fi, a veni - schimbarea sensului inițial”) și participarea lor „la un complex cu sens unitar”, împreună cu un verb predicativ („supin, la infinitiv sau la conjunctiv, sinonim cu infinitivul”). În această structură complexă, „semantic, rolul principal revine formei nominale sau conjunctivului; gramatical, rolul principal revine verbului cu sens modal, care poartă semnele predicativității.” (I, p. 204) Limitându-se la o descriere superficială a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la același subiect: pot merge/poți merge (să mergi), semantici (a avea, a fi, a veni - schimbarea sensului inițial”) și participarea lor „la un complex cu sens unitar”, împreună cu un verb predicativ („supin, la infinitiv sau la conjunctiv, sinonim cu infinitivul”). În această structură complexă, „semantic, rolul principal revine formei nominale sau conjunctivului; gramatical, rolul principal revine verbului cu sens modal, care poartă semnele predicativității.” (I, p. 204) Limitându-se la o descriere superficială a acestor categorii de verbe, autorii Gramaticii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]