596 matches
-
Alte romane, Dincolo (1978) și Ora incertă (1982), deși bine scrise, cu o acțiune și personaje deloc liniare, sunt un reflex obedient al ideologiei comuniste: tema construcției unei țări și a unui „om nou”, luminos (în Dincolo, roman al exaltărilor ingenuu naționalist-xenofobe) și tema luptei de clasă, necesitatea socială și cvasimetafizică a pedepsei, revolta maselor exploatate (în Ora incertă, roman al grevei muncitorilor de la Uzinele Vulcan, din 1918). SCRIERI: Vâlva codrului, București, 1974; Pădurea nu doarme, București, 1976; Dincolo, București, 1978
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
parfumurile rare și florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc aerul de artificiu și decor, de scenerie manieristă. Acuzat de „lirism comun” (Paul Zarifopol) sau de a fi un simplu „versificator” (Tudor Arghezi), M. face voit poezie decorativă, plină de „fantezie ingenuă, pitoresc și improvizație” (Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis. Intenția de a-și atrage cititorul cu extraordinarul celor relatate transpare deslușit aici, la fel preocuparea de a-l instrui și familiariza, prin intermediul unor glose, adnotări rezumative, cu universul mitologic clasic. Statutul scriitorului ingenuu e ilustrat, când ezitant, când pitoresc, masiv și elocvent, de textele ulterioare. Probabil la origine o farsă cu rădăcini obscure în commedia dell’arte este Vorbire în verșuri de glume întră Leonat bețivul, om din Longobarda, și întră Dorofata, muierea
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
Nădejde despre „chinurile vieții” de la țară. Mi-a cântat cucu-n față, nuvela de debut, pe care s-a sprijinit în bună măsură renumele de prozator al lui B., fixează cadrele în care i se va mișca scrisul: registru epic ingenuu, dialoguri și pasaje descriptive sau evocatoare ce vor să recompună realistic o atmosferă ori să radiografieze stări sufletești, destin tragic marcând existența personajelor, o voce narativ-auctorială cu inflexiuni domoale, compasive, care ține să spună că pervertirea sufletelor, necazurile, nelegiuirile, năpasta
BUJOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
Patimile tânărului Ioan în Arcadii, „Semne” (Deva), 2000, 4; Victor Cubleșan, Rigoarea șăgălniciei, LCF, 2001, 10; Alexandru Sfârlea, Un poet al contrastelor, CL, 2001, 3; Al. Pintescu, Arcadiile „sinoptice” ale lui Virgil Bulat, PSS, 2001, 9-11; Mihai Cimpoi, Un liric ingenuu, LCF, 2002, 7. Ct.C.
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
stihialul. Eseurile din tinerețe aduc o viziune inedită, la noi, asupra istoriei culturii și dovedesc o arie de cunoștințe foarte întinsă, precum și facultăți asociative legate de înzestrarea poetică. Se remarcă din capul locului și atracția exercitată asupra sa de spiritul „ingenuu”, „copilăros”, „anonim”, pe care îl regăsește în arta modernă, simbolică, expresionistă, constructivistă sau abstractă. Simpatia pentru formele de viață arhaice și pentru primitivitatea naturală alunecă inevitabil către o mitizare a satului; acesta ar trăi, după B., în „zariște cosmică” și
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
transpunerea textului lui E. Pottier îi aparține, de altfel). Părăsindu-și, spre 1900, alter egoul romantic și protestatar, se îndreaptă către noile modele: sămănătorist, simbolist apoi, în poezie, evoluția e însă sinuoasă; alteori, regăsind în făgașul poemului popular o vigoare ingenuă. Poezii patriotice și didactice, puse sub un generic evocativ, celebrau fruntariile reîntregite, într-o a doua culegere, imprimată la distanță în timp: Cântări de luptă și de biruință (1919). Din anunțatele Cântece de odinioară și din Psalmi noi, izbutește să
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
poetul cântă tot ceea ce «e dat omului să-i placă», «tot ceea ce-ți face traiul mai frumos», e o proclamație a bucuriilor omului, a luminozității sentimentelor în salutarea specifică a omului orânduirii noastre, a fenomenelor de viață celor mai ingenue și mai pure. De curând, închinând un «toast în cinstea tinerilor de la Festival» poetul reia veghea sa bahică, deschizându-și sufletul său de om al norodului și recapitulând, de astă dată într-un ton mai potolit, deși la fel de apăsat, durerile
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în deplină autonomie față de celelalte valori. Placheta În insula unde-nfloreau coralii se constituie ca un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
autentică are loc odată cu acțiunea, și nu după ce aceasta a încetat. Învățarea deplină este o treabă de gestionare a unui flux informațional care ne inundă pe măsură ce executăm o sarcină (inclusiv de învățare!). Stocarea sau memorizarea principalelor secvențe ale acestei gestiuni ingenue formează un ansamblu de cunoștințe implicite și explicite care funcționează ca un sistem de detecție și de conștientizare a erorilor. Amaury Dehamel, într-un studiu privind tratamentul cognitiv al informației (2001) denumește acest sistem de detecție „cunoștințe”, iar secvența de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Goethe numește „fenomenul originar”, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia încreatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității. Ea „se copilărește”, interogând cosmosul cu ingenuitate și abandonându-se la modul infantil unor reverii de natură a-i restitui sensibilitatea ingenuă din vârsta inocenței. „Am scris [...] - zice ea, într-un eseu - pentru a mă copilări, pentru a deveni un copil, pentru a mă vindeca astfel de maturitatea pe care o simțeam coborând asupra mea ca o febră, ca o boală ce
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
gnomic sau parabolic, iar A treia taină e un fel de mea culpa față de versurile anterioare. Autoarea se străduiește să-și comunice simțirea ne-„modelată în fraze”, ne-„înnorată de vorbe”, neliteraturizată și, implicit, neadulterată de reflecție. Întoarcerea la modul ingenuu al culegerii de debut nu mai e însă posibilă. Poeta nu-și poate traversa stările sufletești fără a le decanta în „raza gândului etern”. Gândește însă cu simțurile. Mai exact, ocolește conceptul, transmițând - nu ca atare, ci distilată, sterilizată prin
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
evocare lirică a mediului și persoanelor apropiate, în care afecțiunea se împletește cu persiflarea. Uimirea în fața miracolului copilăriei și a vieții neconstrânse, descrierile de locuri și oameni, franchețea rostirii dau o senzație frustă, dar țes, totodată, o aură de poezie ingenuă. În încercările teatrale ale lui B., dintre care doar Ministrul a fost jucată în 1927, lipsește construcția dramatică, totul reducându-se la comicul de situație și de limbaj. Pe scena Teatrului Național din București a mai fost reprezentată și o
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
a istoriei. Discreta relevanță epică (eventual și dramatică) a textului ține și de incipienta „tehnică” a eclerajului, complementară la virtuțile limbajului, poetizant în maniera prerenascentistă. Orgoliu sau naivitate, încrederea primilor noștri cronicari în propria capacitate de a persuada un cititor ingenuu creează cel dintâi efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient, într-un discurs subînțeles pragmatic. Spre menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
mistică a poetului și a poeziei” (Pompiliu Constantinescu). Poeme de dragoste (1936) consacră dubla și rodnica metamorfoză a poemului în iubită, a iubitei în poem. Ea este „soră, prietenă, iubită”, „toamnelor logodnică”, „cântec”, „poemă lineară, perfectă și-armonioasă” (Îndoială). Erotismul ingenuu, adolescentin, uneori cu accente argheziene, capătă dimensiunile sacralității; apropierea „ne-carnală”, de multe ori imaginară, se convertește în pasionalitatea creației: „Cu pasul tău de stea și de vioară/ Te-aud trecând prin inimă și vis, / Te prind atent, te răstignesc
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța balcanică. Trecerea timpului pune surdină, atenuând din exuberanțele comice, în Bună dimineața, băieți! (1972), unde disputa ingenuă clasă-catedră e ecou târziu din Cișmigiu et Comp. SCRIERI: Din țara basmelor, București [1924]; Un plagiat ardelenesc după romanul „Ciocoii vechi și noi” al lui N. Filimon, București, 1932; Schițele și nuvelele lui Delavrancea, București, 1939; Delavrancea. Omul și opera, București
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
Drusus, Nero Claudius (cel bătrân) - fratele lui Tiberius Nero; a condus operațiuni militare în Germania între 12 și 9 î.Hr.; mort în 9 î.Hr.; (cel tânăr) fiul lui Tiberius Nero framee - suliță cu vârful îngust și scurt mânuită de germani ingenuu - calitatea de a fi născut liber Gaius - fiul Iuliei și al lui Marcus Agrippa, adoptat de bunicul său Au gustus, a fost trimis în provinciile din Orient în anul 1 î.Hr., avându-l drept consilier pe M. Lollius, apoi pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
propoziții clare și distincte. Dacă au totuși un posibil sens, acesta nu se determină după reguli obișnuite. Apoi, știm bine că, riguros vorbind, nici nu este posibilă o interpretare pur literală. Nu ai cum să distingi un sens literal pur, ingenuu, neafectat de altele deja în uz. Socrate pare să fi fost mai inspirat în această privință. (Diogenes Laertios, II, 22). Nu s-a grăbit, așadar, să-l declare în întregime cu sens, nici lipsit de sens, ci s-a minunat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
propoziții clare și distincte. Dacă au totuși un posibil sens, acesta nu se determină după reguli obișnuite. Apoi, știm bine că, riguros vorbind, nici nu este posibilă o interpretare pur literală. Nu ai cum să distingi un sens literal pur, ingenuu, neafectat de altele deja în uz. Socrate pare să fi fost mai inspirat în această privință. „Se spune că Euripide ia dat să citească scrierea lui Heraclit și ia cerut părerea asupra ei, iar el a răspuns: «Partea pe care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
victimele încercau adeseori o senzație agreabilă, vecină cu curiozitatea - niciodată, din câte îmi pot aminti, nu reacționau cu resentiment sau cu zbârlirea penelor. Una din rațiuni - și cea mai puțin complexă - constă în faptul că fiecare dintre expresiile lui era ingenuă. Când devenise adult (și, de astă dată, presupun că vorbește fratele pornit), cred că avea ultima față absolut necontrolată din toată marea arie a New York-ului. Singurele prilejuri în care am văzut pe chipul lui o expresie lipsită de ingenuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Înalt grad; o societate de servicii bazată pe o atitudine rațională, științifică asupra vieții. Sammler, cu interes și Încredere de sine crescânde amintindu-și toate acestea, vorbi despre Cosmopolis timp de jumătate de oră, simțind ce plan plin de bunătate, ingenuu, stupid fusese. Spunând asta În gaura luminată, agitată a amfiteatrului cu domul murdărit și lumini electrice În cuști, până când fu Întrerupt de o voce puternică și clară. Era luat la Întrebări. Se striga la el. Hei! Încercă să continue. — Asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
brusc apariția și un bărbat în alb, cu un bol mare de punci. Focaliză, se îndepărtă, focaliză, nici o față, apoi Tim și Coleman - saxofonistul alto - alături, avântându-se în jazzul dezlănțuit. Crenguțele sunt dureroase. Tim dispare, înlocuit de un blond ingenuu. Două umbre îi distrug vizibilitatea, Danny face un pas îndărăt, lentilele devin iar funcționale și prind un cadru perfect cu cei doi grași urâți sărutându-se cu limba, numai ulei de piele, roșeață de la bărbierit și pomadă de păr lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
traiului, o vor urca la meridian ca și soarele, iar seara va fi iarăși un prag ... de mână. Gândul lui Mini vedea acum imaginile naive ale serilor: zâna cu degete pe pleoape, zâna cu degete pe buze. Basmele și chipurile ingenue ale povestei se amestecă astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
idee genială. . .. și cu consecințe admirabile. - Nu am văzut prea de curând pe eleva mea, care e ocupată deocamdată cu Conservatorul. - Conservatorul!. S-a lăsat de mâzgăleală. A văzut singură ce poate. Talentul fetei era pentru Conservator, nu pentru pictură! Ingenuă!. Se cere. . . și rentează. După ultima ei lovitură de teatru, era și timpul! A rămas pe spinarea tutorilor. Știi! Ai putea să o adopți cu forme. Tot n-ai familie și ai vocație!. Unde pui că dintr-o dată te pomenești
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]