984 matches
-
de faptul că a întrecut în filozofia proprie oricare altă filozofie și religie și că putea astfel să lanseze fundamentul pentru filozofia unică (depășită, de-acum Religia) a omenirii. Hegel este întrucîtva discret în această privință, deoarece lasă altora sarcina ingrată de a decreta moartea zeilor: într-adevăr, la asta se va gîndi Nietzsche (1844-1900), care în confirmarea decesului zeilor, se va simți la un moment dat în măsură să proclame noua divinitatea unică: Omul sau, mai bine spus, Supraomul, sau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aveau brodată emblema orașului București. Președintele acestui club (Hense senior), în vârstă de 50 de ani, juca încă alături de fiul său, fotbalul fiind pasiunea familiei. Cu patru echipe, cărora li se vor alătura curând și altele, fotbalul românesc depășea vârsta ingrată a începuturilor, evoluând spre un campionat veritabil. Tot în această perioadă, ca urmare a răspândirii jocului în rândurile elevilor și ale unor cadre didactice, a fost organizat, la inițiativa directorului Liceului „Gheorghe Lazăr”, Marin Dumitrescu, secondat de profesorul de engleză
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
aveau nevoie. La fel mi s-a întâmplat deunăzi, când am ascultat un concert de coarde, după vizionarea unei expoziții de pictură sau după vizionarea unei premiere de teatru de Arthur Miller sau Eugen Lovinescu. Mă aflu într-o postură ingrată, pe de o parte am pretenția de a-i convinge pe studenți la curs că vraja muzicii unuia ca J.S. Bach, a unuia ca Ciprian Porumbescu au o valoare penetrantă și transformatoare profundă asupra sufletului meu și asupra sinelui oamenilor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acest lucru, ci și cadrele medicale, care se implică mai puțin în actul curativ și sunt mai puțin motivate de obținerea unui rezultat fericit, benefic pentru pacient, percepând propria activitate drept un serviciu ca oricare altul, ba chiar, uneori, mai ingrat decât altele. Profesioniștii în domeniu dau un alt sens actului medical, înțeles, de cele mai multe ori, ca o prestare de servicii în slujba pacienților, iar pacienții înșiși au alte așteptări și înțeleg să primească alte răspunsuri din partea celor dintâi. În timp
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
misiune revitalizarea partidului prin intermediul statului. Au eșuat din simplul motiv că, într-o lume a politicii statice, orientate mai degrabă involuntar și inerțial înspre prezervarea status-quo-ului, nu înspre revoluționarea lui, partidul se condamnă la inactualitate, chiar dacă încerca să depășească această ingrata condiție prin supralicitarea funcțiilor statului că interfață în raport cu toți cetățenii, nu numai cu membrii de partid, la rândul lor animați tot mai puțin de autentice convingeri comuniste, și totodată ca instrument privilegiat în transformarea materială (industrială) care ar fi antrenat
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
asemănări cu lumea, o parte a ei, de azi?!). Sînt aici unele dintre rezervele lui Noica față de omul contemporan lui, la sfîrșitul deceniului patru al secolului trecut, un om pe care destinul nefast al inteligenței îl făcea să trăiască ipostaza ingrată a organizării muncii sau a reglementării așa-numitului repaos duminical. E adevărat că nu știm prea bine care era identitatea particulară a acelui ins de care se îndoia, atunci, că va redeveni cîndva tot ceea ce a încetat, fără prea mult
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
astfel restabilirea echili‑ brului social economic oferea din nou condiții crea‑ ției. Pe șantierul domului Santa Maria del Fiore, se găsea de multă vreme abandonat un bloc imens de marmură de Carrara. Fiind părăsit de un alt artist, din cauza formei ingrate, el nu tenta pe niciun sculp‑ tor. Michelangelo s‑a angajat să realizeze din el în doi ani, un David colosal. Așa încât la 16 august 1501, blocul de marmură i‑a fost atribuit în condițiile unui contract după care artistul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
trasează între el și Dante. Doar Dante Alighieri reprezintă în literatură acea înaltă cul‑ me pe care el, Michelangelo, o reprezintă în arta plastică. Și pentru a fi ase‑ menea autorului Divinei comedii, chiar și în exil neînțeles de concetățenii ingrați, Michelangelo declară că ar fi dat totul pentru lume. O altă temă menită și ea să distrugă imaginea falsă a unui Michelangelo mizantrop, este aceea a prieteniei. Ca mulți artiști și literați ai timpului său, a nutrit o profundă admirație
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
de către un martor, confident al ambelor personaje. Doar că, în roman, asistăm, cum se poate bine înțelege, la o "divizare semantică" a lui D. (sau D.O.) în două personaje distincte, D. și Fred. Primul, de altfel, "preia" un rol ingrat, care nu există în Dama cu camelii, postura de amant acceptat din milă. Registrul "nobil" al personajului este cu totul transferat asupra lui Fred. El este cel care înfăptuiește sacrificiul, ca și Octavian D. Camil Petrescu a fost vizibil preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
armașul Radu Vărzaru, fost „grădinar de verze la Ploiești”, care va fi prezentat drept o variantă a arhetipului jefuitorului. Aceeași stigmatizare pentru figurile spăimoase ale celor care au inspirat, regizat și înfăptuit - sub protecția lui Grigore Ghica Vodă (un mare ingrat și el) - uciderea postelnicului, cele „două vase rele, unul rumânesc, altul grecesc, anume Stroe vornicul Leurdeanul și Dumitrașco vel-vistier Țarigrădeanul”, pilde de nerecunoștință și de infamie. Drept contrapondere, se propune, firesc, panegiricul. Patetic în tot ce întreprinde (și în culpabilizări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
Poate că problema inițială ridicată de întrebarea freudiană este ce aduce ea ca deschidere asupra ființei. Deși psihanalizei i se recunoaște din ce în ce mai mult statutul de știință, situația sa în comunitatea științifică rămâne greu de determinat. Mizeria, dezgustul față de o muncă ingrată și disperarea de a nu reuși nici cu multă muncă să-ți faci o soartă plăcută aduc descurajarea, trândăvia, lenea și desfrâul. La ce-mi va folosi să mă spetesc muncind, de vreme ce tot sărac voi rămâne, își spune omul care
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cunoașterea adevărului-adevărat. Și uite așa, în câteva zile, în câteva luni, ați putea deveni niște funcționari de partid cu picioarele pe pământ. Mai lăsați ședințele interminabile în care deformați realitatea și treziți-vă, până nu e prea târziu, din postura ingrată în care vă complaceți. Aplecați-vă cu mai multă dăruire asupra durerilor celor de jos. Ia vedeți ce-i prin Gara de Nord, care ar trebui să fie o poartă de intrare demnă de tradiția civilizată a orașului, nu un focar de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
importanța acordată "curățeniei" rituale. Pentru lezechiel, "păcatele", și în primul rând idolatria, îl făcuseră pe Israel "impur". Iahve va îndeplini izbăvirea poporului său "curățindu-1" cu o "apă curată" (36: 25)34. La început, lezechiel își considera sarcina ca o muncă ingrată, dar indispensabilă demistificării: el trebuia să nimicească speranțele primilor deportați iudaici în invulnerabilitatea Ierusalimului și, prin urmare, să-i întărească, după zdrobirea orașului sfânt 35. În această primă perioadă a predicării sale, lezechiel anunța apropiatul sfârșit al Ierusalimului, urmare ineluctabilă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imaginea unui președinte, un președinte de dreapta la fel de bine ca pe unul de stînga). Am scris acum vreo zece ani o carte complicată și destul de voluminoasă consacrată iluziei religioase, cu un titlu sforăitor, Critica rațiunii politice reunire a trei cuvinte ingrate. Prezint acolo destul de greoi una din cele două sau trei descoperiri majore ale secolului, și anume explicarea rațională a permanenței și a necesității iraționalului în orice societate organizată. Dacă nu v-aș vedea încruntînd sprîncenele în fața iluminatului megaloman care vă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în mod aparte, obscur. Bastard straniu și fascinant, acest termen al fiziologiei este împrumutat în secolul al XIX-lea de sociologie datorită lui Auguste Comte, care (printr-una din acele geniale intuiții, pe uitarea cărora s-a construit sociologia, fiică ingrată în acest context) vedea în "acestă corelație esențială între ideea de societate și ideea de guvernare" "ideea mamă a staticii sociale", permițînd, în sfîrșit, "o concepție pozitivă asupra armoniei sociale"60. În mod curios, elementul care unește "societate" și "politică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sofisticate. Pentru mofturoși. Sunt și sicrie de șaișpe milioane. Frumos pe-afară, scoate ochii omului. Le pune un fel de mânere. Și ce sens au ele, tot acolo-l bagă! Tot pământ toarnă peste el! Sigur că e o slujbă ingrată, da’ și popa și doctoru’ n-au la fel? Am dat și pe datorie, nu să-i cer buletinu’, mergem pe încredere. Mai fac mulți bancuri. Mi-a zis cineva am și io o garsonieră colo-n cimitir, să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește. Din ce cauză a fost arestat? Întrucât a îndeplinit ingrata muncă de polițist. Cum s-a desfășurat viața noastră în ghetoul comunist din comuna Bumbăcari? Citiți rândurile acestea și veți afla. Rezervele noastre de combustibil solid, grație cărora supraviețuiam în timpul iernii erau depozitate în partea stângă a holului, cameră pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind justificată și apreciată strict la ingrata muncă pe care o îndeplinea. Era un paria, un nimeni, un zero social; admiterea lui în comunitate fiind limitată și admisă doar în timpul programului de lucru. Odată activitatea terminată, devenea o persoană indezirabilă, neavenită, o persona non grata. Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
jos de cârligele din abatoare? Ce v-a venit să faceți și ce-ați făcut după ce-ați fost exmatriculată din considerente rasiale? Cine din familia dumneavoastră a purtat steaua galbenă în piept? Știu că e greu, știu că e ingrat, dar, dacă puteți să amănunțiți, vă rog s-o faceți. A.R. Am tot vorbit despre spaime. Nu vreau să dau impresia că am trăit sub amenințarea unui permanent bau-bau. Rebeliunea legionară și pogromul de la Iași, care n-au fost
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
toate manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia au luptat pentru cucerirea independenței de sub coroana spaniolă, au supraviețuit comploturilor, atentatelor și bătăliilor și unii dintre ei, ca și Bălcescu al nostru, au avut un sfârșit ingrat, murind departe de "madre patria", în exil. E și cazul generalului Bernardo O'Higgins, de origine irlandeză, fiu "natural" al unui guvernator. A fost alături de generalul argentinian Jose de San Martin, cel care a luptat pentru independența Chile, profitând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
important în bătălia pentru pagina întâi care s-a desfășurat de-a lungul acelei zile memorabile. Meritele cele mai mari revin însă în această împrejurare colegilor din conducerea revistei, lui Roger Câmpeanu în primul rând, aflați, număr de număr, în ingrata situație de a parlamenta cu „forurile”. Ei n-au așteptat indignarea noastră pentru a începe, încă de dimineață, lupta. Au încercat să convingă, să explice (că s-ar comite o mare gafă politică). S-a ajuns la discuții tăioase, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața unui magazin privatizat, un nenorocit de descărcător, pe jumătate beat și din cap până în picioare murdar cum nu se mai poate, foarte supărat pe condiția sa ingrată, se saltă deodată deasupra ei înjurând în gura mare... guvernul. La teatru, cu ocazia înmânării unor premii, un actor de talent face glume subțiri (subțirele) la adresa puterii și sala elitistă se prăpădește de râs. Ce trist, ce mizer poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
blonde ș-al tău chip mai mult decât s-ar fi cuvenit, și de ce m-am lăsat impresionată atât de dulceața înșelătoare a vorbelor tale? Măcar dacă - după ce nava străină a atins țărmul nostru și au debarcat acei bărbați îndrăzneți - ingratul fiu al lui Eson ar fi înfruntat singur, neînarmat, flăcările aruncate de nările taurilor și ar fi semănat, sub brazda arată cu ei, sămânța din care să iasă războinicii inamici ca însuși cultivatorul să cadă victimă propriei lui semănături! Câtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să iasă războinicii inamici ca însuși cultivatorul să cadă victimă propriei lui semănături! Câtă necinste, o sceleratule, ar fi dispărut odată cu tine! Și câte nenorociri mi-ar fi fost luate de pe cap! Îți dă oarecare satisfacție să-i amintești unui ingrat binefacerile uitate: de această plăcere vreau să mă bucur, fiindcă e unica ce pot să mai am de la tine. Fiind constrâns să-ți îndrepți nava spre Colchida, deși erai un tânăr fără experiență, ai ajuns în regatul prosper al patriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ea încearcă să transfere îngrozitoarea crimă asupra seducătorului ei. Dar oare Orfeu este chiar nevinovat? El a făcut parte dintre ciracii lui Iason, girând astfel o aventură antieroică. Nu se înțelege cum de a acceptat, ca poet, un asemenea rol ingrat. Această situație trebuie să-l fi impresionat în chip deosebit și pe Euripide, care a sfârșit prin a o condamna pe Medeea. Cred că problema nu trebuie pusă însă în acești termeni. Căutarea eroinei mele este una exclusiv lăuntrică: în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]