968 matches
-
mai bine decât ceilalți, așa că și-a canalizat atenția pe curățenie. Se autocaracterizează ca fiind o „persoană impulsivă“, care nu se gândește înainte să acționeze. Cred că toate astea au la bază severitatea și încăpățânarea lui. Domnul Ishikura nu a inhalat gaz din cauza faptului că a fost în stație sau în metroul cu sarin. Trecea din întâmplare pe lângă stația Kodemmachō și a văzut o persoană care a căzut la pământ. Nu știa ce se întâmplă și a coborât să arunce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
seama că nu era de glumit. M-am ridicat de pe scaun. În momentul acela mi se înmuiaseră genunchii. Mă gândeam că era din cauza sperieturii. Cred că, mai degrabă era vina sarinului, decât a fricii. Fără să-mi dau seama, am inhalat gazul. Chiar dacă voiam să închid magazinul, nu puteam să o fac așa, pur și simplu. Multe lucruri erau scoase afară. Le-am aruncat pe toate înăuntru: ziarele, revistele. Am închis magazinul, am urcat scările în grabă și am ieșit afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
30 ca să-i văd trupul neînsuflețit. Am așteptat la secție. Telefonul suna întruna și toată lumea alerga în dreapta și în stânga. Era nebunie mare. Încă nu se știau toate detaliile. Cei de la poliție și șeful de la Japan Tabacco mi-au zis: «A inhalat ceva și a murit.» O explicație banală. L-am sunat imediat pe tata și i-am spus: «Vino!» Când l-am văzut, am început să plâng. La casa de la țară a soțului meu nu era nimeni. Era o zi frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
accident. Mă aflam la al doilea etaj din Satyam nr. 7, odihnindu-mă, când acel fum albicios a ajuns lângă noi. Tipul de alături mi-a zis că ar fi mai bine să fugim. Am luat-o la goană. Am inhalat puțin fum, dar nu mai vedeam și aveam o durere puternică în gât. Avea un miros înțepător de acid. «Dacă rămân aici cu siguranță voi muri», m-am gândit eu. Satyam nr. 7 e un loc periculos. Pe 1 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
piedici. Nu contează sarinul, ci până unde s-a ajuns. Mi-a lăsat un gust amar: „Iar au făcut-o japonezii!“. Murakami: Așa e. Este subiect de discuții și acum, continuă și acum de nu știu câți ani în fiecare zi. Cu toate că inhalaseră sarin și erau amețiți, majoritatea s-a dus așa la firmă. Au avut o răbdare incredibilă. Cu toate că nu mai era conștient, unul dintre ei a făcut gimnastică. Kawai: Chiar așa. Noi suntem total diferiți (râde). Murakami: Există două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
intervievat nu au avut nici o legătură cu crimele. De aceea nu regretă, ba chiar li se pare normal să rămână în sectă. Așa cum ați menționat și dumneavoastră, chiar dacă ar renunța la sectă, ce ar putea face? De exemplu copiii care inhalează aurolac. Oricine le poate spune că nu este bine ceea ce fac. Chiar și persoana în cauză este conștientă că ar fi mai bine să nu inhaleze halucinogene. Ar renunța, dar atâta timp cât societatea în care trăiește nu-i oferă nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dumneavoastră, chiar dacă ar renunța la sectă, ce ar putea face? De exemplu copiii care inhalează aurolac. Oricine le poate spune că nu este bine ceea ce fac. Chiar și persoana în cauză este conștientă că ar fi mai bine să nu inhaleze halucinogene. Ar renunța, dar atâta timp cât societatea în care trăiește nu-i oferă nimic, nu poate face acest lucru sub nici o formă. La fel și bețivii. Ar fi mai bine să renunțe la băutură. Ei au un motiv pentru care fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
musafiri și singurul meu prieten au rămas afară, în hol, în timp ce eu am făcut o sumară inspecție în apartament. Ferestrele erau toate zăvorâte, cele două aparate de aer condiționat puse pe „Închis“ și prima gură de aer pe care o inhalai îți dădea impresia că respiri în buzunarul unui palton vechi din blană de raton. Singurul sunet din apartament era sfârâitul tremurat al bătrânului frigider pe care eu și Seymour îl cumpărasem de ocazie. Sora mea Boo Boo, în felul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se păru lui Ippolit destul de neverosimilă. Poate că Iona avusese o viziune. Trăise, ca și Subotin, din pricina unor abuzuri, o halucinație. Nu era posibil să stai trei zile și trei nopți În șir În pântecul unei creaturi marine și să inhalezi un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe masa de sticlă: geanta se deschise. — Ai făcut niște prespapieruri. — Nu sunt prespapieruri. Le poți folosi și așa, tată-socrule, dar sunt medalioane. Nu Îl puteai jigni pe Eisen pentru că era atât de Încântat de realizările sale. Ca și cum ar fi inhalat o aromă rară, Începu să Închidă ochii și să-și arate acele oase fără seamăn, dinții, și cu ambele mâini Își netezi buclele după urechi. Am inventat un nou proces În turnătorie, spuse el. Începu să explice În limbaj tehnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întregii întâmplări fusese cel care o luase pe nepregătite, a zis ea. Nu-i anticipase mirosul sau, dacă o făcuse, se gândise la ceva tipic adolescentin, gumă de mestecat, Cola, picioare. În momentul acela, m-am trezit că de fapt inhalez un miros de săpun, de rufe abia scoase din mașina de spălat. Mirosea a scrupuloasă grijă de sine. Știi mireasma aceea de mașină de spălat, care te învăluie câteodată, când treci pe lângă ferestrele de la subsol ale blocurilor de locuințe. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
gest cu un alt elev, mai puțin atrăgător. Dar ce-i cu asta? Nu putea să pretindă de la ea însăși să nu simtă cum arătau și cum miroseau copiii. Își petrecea întreaga zi confruntându-se cu realitatea lor corporală: le inhala pârțurile, se uita, cu milă, la coșurile lor. Unii dintre ei arătau vulgar, alții erau atrăgători. Ce fel de sfânt ar fi acela care n-ar vedea diferențele? Plăcerea pe care i-o trezea ființa fizică a lui Steven nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
seama că furia o părăsea, că umerii începuseră să i se relaxeze. Ăsta era efectul aerului de munte. Te obliga ca, în plină luptă, să te oprești și să-ți tragi sufletul, să faci o pauză din plâns, doar ca să inhalezi profund. Aerul de munte nu-ți era niciodată de-ajuns. Până la urmă, ai căpătat ceea ce ți-ai dorit, a concluzionat Jina, cu o fluturare de mână înspre cabană, înspre munții negrii din spatele ei, înspre sălbăticia monstruoasă dinprejur. Ai rămas aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
raportul meu. PÎnă acum citisem tot felul de expresii pe chipul ei, dar acum arborase una nouă, una pe care n-am mai văzut-o pînă acum: implorare... Marginile pleoapelor i se Înroșiseră, privea speriată, respira anevoie ca și cînd inhala aerul, dar uita să expire. Primele ei cuvinte au fost imperceptibile. Apoi, după o clipă spuse: — Există o legătură. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. Cursele de cai sau de biciclete? — Nu. Numărul de telefon. — Telefon? — Zău că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fuseseră aruncate pe foc. Stăteam cu toții în jurul focului, fumul avea un miros dens... și deodată mi s-a părut că-mi iau zborul. Ai încercat vreodată așa ceva? — Da, în Tracia. Împreună cu Julius Civilis. Valerius zâmbi. El nu avea nevoie să inhaleze fum ca să-și ia zborul. În clipa următoare, Antonius începu din nou să vorbească pe un ton precaut, temându-se parcă de cuvintele pe care le rostea: — Dar ce am simțit astăzi era diferit, cu totul diferit. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
umplut ochii de lacrimi în timp ce îmi alunecau grăbiți pe gât. Apoi am cumpărat o țigară cu marijuana, o capsulă cu amil-nitrit, o fiolă de cocaină și o doză de opiu de la un negrotei gras din Times Square, pe care am inhalat-o în toaleta unui discobar. De fapt, s-ar putea spune că am făcut o prostie, pentru că șmecherii ăștia de traficanți diluează drogul și iese o chestie ca dracu’. Dar unde-i câștigul în toată povestea asta? Pentru că ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu părul rar și ochi de foc, care se sprijinea Într-un baston și Îi privea cu dispreț. — Îți pierzi vremea, tinere. Juanito nu știe altceva decît să tragă bășini, iar ăștia nu știu decît să rîdă și să le inhaleze. Cum vezi, aici structura socială nu diferă cu mult de cea a lumii de afară. VÎrstnicul filosof vorbea cu o voce gravă și o dicție perfectă. Mă privi de sus pînă jos, cîntărindu-mă. — Dumneata o cauți pe Jacinta, dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
menire era să ducă omul la pierzanie. Calea Lactee umplea patul și pătura sub care se ascundea uneori masterandul, degajând un miros destul de neplăcut, care-i aducea lui Oliver aminte de iarbă de mare, dar și de untură râncedă de pește. Inhalând aceste miasme, În fața ochilor masterandului răsări din nou chipul Oliviei, dinlăuntrul căruia, În loc de melci, se revărsau, mișcând din cornițe, un puhoi de zaruri. Umerii lui Lawrence tresăriră. Ceea ce bănuia de mult se concretiza acum sub ochii lui. Înăuntrul zarurilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dubioasă. Tălpile lui Bikinski străbăteau În lung și În lat domeniul său. Asfaltul pe care-l turna pe străzi se Întărea iarna și devenea moale vara, lipindu-se de tocuri. Un om care Își petrece timp de opt ore zilnic inhalând miasmele catranului nu poate avea numai gânduri bune. În plus, pasiunea lui pentru Loto-Prono, Bingo și tot felul de jocuri de noroc putea deveni molipsitoare. Dar oare de ce Noimann Își amintea acum tocmai de Satanovski? Inginerul stârnea repulsie celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
soarele răsărit undeva În spate o Întindea Înaintea lui, Noimann pășea, călcând agale, pe trotuar, cu pași moi, ce parcă nici nu simțeau atingerea asfaltului de pe care se ridicau aburi subțiri de ceață. Ziua Începea pe un ton vesel, optimist. Inhalând aerul În piept, medicul se bucura de viață. În sfârșit, scăpase de coșmaruri. Cohorta de costume rămăsese undeva În spatele său. Noimann Își Întoarse capul și privi, prevăzător, În urmă. În depărtare, casa lui strălucea În soare. Pe stradă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așterne linoleumul de o culoare nedefinită, presărat de mucuri de țigări și urme de flegmă. Și totuși, praful exista și el: erau doar fire infime ce se roteau În aer... Firele se amestecau cu murdăria, cu fumul pe care-l inhala În piept și-l expulza În șuvițe subțiri pe cele două nări și printre buzele umede, Întredeschise. Oare o față sau o mână, de ce nu și-un sân sau chiar o coapsă, s-ar putea reduce la această dispersie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
până În tavan. „Lilith, Lilith, unde ești, Lilith?” Cărămizile zidite În serai cu zeci de Încoronate țeste erau deseori Încornorate. Noimann nu era singurul bărbat din lume Înșelat de nevastă. Alături de el viețuiau și alți, dispersați În aerul pe care-l inhala acum În piept. O gaură e făcută ca să fie umplută cu ceva. Și cu cât o umpli, cu atât gaura simte nevoia să fie umplută și mai mult. Dacă bagi degetul, aproape dai de fund. E doar o impresie. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când mi-a făcut-o. Danny verifică alibiul Sultanilor: — Ceilalți trei băieți au fost pe scenă pentru ultimele două numere? Managerul încuviință: — Ăhă. Apoi au cântat la o petrecere particulară. Marty ce-a făcut? — A fost asasinat. Mulatrul încercă să inhaleze fumul de țigară și se înecă. Tuși, chiștocul îi căzu din gură și îl călcă cu piciorul, întrebând cu voce răgușită: — Și cine credeți c-a făcut-o? Danny spuse: — Nici tu, nici Sultanii. Dar hai să încercăm ceva: își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi își ieși din minți când trecu la Dudley Smith - Dudley era vinovat de moartea lui José Diaz și a lui Charles Hartshorn, de ascunderea unor dovezi, plus o mulțime de alte infracțiuni de tăinuire. Dudley putea foarte bine să inhaleze o doză de gaz la San Quentin. Dar Mal nu merse atât de departe: cei de la putere nu vor permite ca Dudley Smith să fie adus în fața judecătorului. Funcția, influența și reputația lui aveau forța imunității diplomatice. După aceea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vieții) strivindu-și aparatul. Cineva strigă după doctor. Alte figuri indiene și europene fug printre copaci, mai mult sau mai puțin îmbrăcate. Pran urmărește scena cu un sentiment straniu de detașare. Nu au nici o legătură cu el. Fatehpurul l-a inhalat, iar acum îl expiră. Face un singur pas, în spate, ca prin vis. Nici o reacție. Nimeni nu va observa. Se întoarce, mai face un pas, încă unul. Încet, iese din pădure. Aude un zgomot în spate. Se întoarce instantaneu. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]