3,604 matches
-
pepsinogenului în pepsină se produce spontan în soluții cu pH sub 6. Ea comportă mai multe etape cu pierderea a 20% din molecula sa, concomitent formării de pepsină. În soluție slab acidă, pepsina catalizează conversiunea pepsinogenului într-un compus pepsină + inhibitor, acompaniat de formare de peptide X. În soluție cu pH inferior lui 5,4, acest compus se disociază în pepsină liberă și inhibitorul respectiv. Acesta este degradat ulterior de pepsină cu o viteză maximă la pH = 3,5-4. Combinarea între
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formare de peptide X. În soluție cu pH inferior lui 5,4, acest compus se disociază în pepsină liberă și inhibitorul respectiv. Acesta este degradat ulterior de pepsină cu o viteză maximă la pH = 3,5-4. Combinarea între pepsină și inhibitor este o reacție reversibilă, rezultatul final fiind dependent de pH. Catepsina participă la digestia proteinelor numai la sugar, unde sucul gastric este slab acid. Labfermentul, denumit și presură sau renină gastrică, produce coagularea laptelui prin mecanismul precipitării cazeinogenului solubil, pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulilor vagali, fie direct prin influența asupra celulei hepatice, fie prin intermediul gastrinei cu efecte stimulatoare asupra secreției biliare, ceea ce ar atesta un mecanism central vago-vagal de reglare. În același timp, stimularea simpaticului și adrenalina ar reduce producția biliară, o acțiune inhibitoare exercitând și distensia colonului. Reglarea umorală. Dacă în timpul repausului digestiv volumul secreției biliare variază între 5 și 10 ml/kg corp/24 de ore, în cursul digestiei el atinge 20-27 ml/kg corp/24 de ore. Un rol însemnat excitosecretor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
are acțiuni inverse. Obținerea însă de efecte inconstante și variabile la stimularea vagului, ca și faptul că spasmul sfincterului Oddi este suprimat de atropină și vagotomie sugerează că, în realitate, vagul și simpaticul conțin atât fibre motorii, cât și fibre inhibitoare, cu receptori diferiți. Răspunsul vezicular de un tip sau altul depinde de preponderența fibrelor excitatoare sau inhibitoare stimulate. La închiderea și deschiderea sfincterului Oddi participă și un mecanism de origine miogenă, determinat de contracția pereților duodenali. Astfel, prezența alimentelor în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spasmul sfincterului Oddi este suprimat de atropină și vagotomie sugerează că, în realitate, vagul și simpaticul conțin atât fibre motorii, cât și fibre inhibitoare, cu receptori diferiți. Răspunsul vezicular de un tip sau altul depinde de preponderența fibrelor excitatoare sau inhibitoare stimulate. La închiderea și deschiderea sfincterului Oddi participă și un mecanism de origine miogenă, determinat de contracția pereților duodenali. Astfel, prezența alimentelor în duoden stimulează creșterea peristaltismului acestuia, unda peristaltică în deplasare atingând și sfincterul Oddi; oricum, unda de contracție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
destinate pancreasului și a cărui stimulare determină o secreție foarte activă din punct de vedere diastazic. Apariția acestui suc ecbolic se produce prin mecanism colinergic, întrucât ezerina (parasimpatomimetic) întărește acest efect, iar atropina (parasimpatolitic) îl suprimă. Simpaticul (nervul splanhnic) este inhibitor (fig. 114). Stimulul ce declanșează secreția este deglutiția. Vagotomia determină dispariția secreției. Se apreciază, în ultimul timp, că reglarea nervoasă din cadrul fazei cefalice are și o componentă umorală, reprezentată de gastrina stimulată pe cale vagală. Gastrina ar stimula, la rândul ei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din stomac; eliberarea de secretină reprezintă astfel un mecanism de protecție a mucoasei intestinale față de acțiunea peptică a sucului gastric. Ajunsă pe cale sanguină la nivelul stomacului, secretina stimulează secreția de pepsină și inhibă formarea de HCl și motilitatea gastrică. Efectul inhibitor al secretinei asupra acidității gastrice predomină asupra celui eliberator de pepsină și este probabil că se realizează prin suprimarea secreției de gastrină. Pancreozimina - Un al doilea hormon izolat din mucoasa duodenală, de către Harper și Raper (1943), este numit pancreozimină. Aceasta
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul L1-L3 pentru nervul hipogastric (splanhnicul pelvin). Creșterea bruscă a presiunii într-un punct oarecare al intestinului subțire inhibă momentan tonusul și mișcările întregului tub digestiv, de la cardia la ansa sigmoidă. Este o reacție neuro-reflexă de protecție realizată de reflexul inhibitor entero-enteric. Teoria acțiunii antagoniste stimulatoare-inhibitoare de tip vago-simpatic asupra motilității intestinale este înlocuită, după opinii recente, cu sistemul antagonic stimulator-inhibitor de tip colinergic-peptidergic/ purinergic, pentru a cărui existență s-au acumulat multe dovezi. Influențe nervos-superioare pot acționa asupra motilității. Stările
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a hormonilor intestinali, dar și a unor amine biogene sau a altor substanțe biologic active. Astfel, motilinul, gastrina, CCK-PZ, serotonina, prostaglandinele (PGE, PGF) stimulează motilitatea intestinală, în timp ce secretina și VIP o inhibă. De asemenea, unele glande endocrine au o acțiune inhibitoare asupra motilității intestinale, ca suprarenala și gonadele (constipația din hiperfoliculinemie). Așa după cum s-a arătat și la reglarea digestiei gastrice, există un hormon eliberat de mucoasa duodenală, enterogastrona, care modulează indirect activitatea de evacuare a intestinului subțire superior prin intermediul influenței
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra motilității intestinale, ca suprarenala și gonadele (constipația din hiperfoliculinemie). Așa după cum s-a arătat și la reglarea digestiei gastrice, există un hormon eliberat de mucoasa duodenală, enterogastrona, care modulează indirect activitatea de evacuare a intestinului subțire superior prin intermediul influenței inhibitoare pe care o are asupra motricității gastrice. Enterogastrona este un polipeptid ce a fost extras de Ivy (1928) din mucoasa duodenală la contactul acesteia cu uleiul de măsline. Unii autori îi contestă specificitatea, considerându-l încă ipotetic. O serie de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În ceea ce privește reglarea nervos-reflexă, colonul proximal are un grad mai mare de automatism, putând să-și efectueze aproape normal funcția motorie în condiții de vagotomie, în timp ce colonul distal prezintă în acest sens posibilități mai reduse. Rolul predominant al inervației intrinseci este inhibitor; în absența acesteia, intestinul gros prezintă contracții tonice. Inervația parasimpatică stimulatoare este asigurată de vag pentru colonul proximal (parasimpaticul cranian) și de nervii erectori pentru colonul distal (parasimpaticul sacrat). Nervii splanhnici asigură inervația simpatică-inhibitoare. Ambele componente ale inervației extrinseci vago-simpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fecal. Dacă din diverse motive defecația nu poate avea loc, acest act poate fi inhibat voluntar prin menținerea sfincterului extern contractat. În același timp, impulsurile de distensie ano-rectală se transmit pe calea simpatică senzitivă a nervilor hipogastrici la un centru inhibitor lombar al defecației din L2-L4 (simpatic). De aici se descarcă impulsuri pe calea nervilor hipogastrici (fibre motorii), care determină scăderea peristaltismului colonului descendent și contracția sfincterului anal intern. O parte din materiile fecale vor fi trecute înapoi în rect, în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
căi eferente inițierea de acte somato-vegetative motorii și secretorii, necesare procurării, ingerării și digestiei alimentelor. Când ingestia a atins un anumit grad de distensie gastrică și încărcare metabolică, pe aceleași căi aferente sunt stimulați centrii sațietății, care, acționând în sens inhibitor asupra primilor, limitează aportul alimentar. Rolul inhibitor al centrilor sațietății asupra centrilor foamei este dovedit de faptul că simpla întrerupere a releelor neuronale dintre hipotalamusul median și lateral, prin secționare, duce la dezinhibiția acestora din urmă și la obezitate. De
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și secretorii, necesare procurării, ingerării și digestiei alimentelor. Când ingestia a atins un anumit grad de distensie gastrică și încărcare metabolică, pe aceleași căi aferente sunt stimulați centrii sațietății, care, acționând în sens inhibitor asupra primilor, limitează aportul alimentar. Rolul inhibitor al centrilor sațietății asupra centrilor foamei este dovedit de faptul că simpla întrerupere a releelor neuronale dintre hipotalamusul median și lateral, prin secționare, duce la dezinhibiția acestora din urmă și la obezitate. De asemenea, distrugerea centrului foamei, asociată simultan cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
teoria glucostatică prin aceea că, în condițiile hipoglicemiei, celulele neuronale hipotalamice ventro-mediane (centrul sațietății) prezintă o scădere a nivelului lor de activitate, ceea ce duce la diminuarea inhibiției pe care o exercită asupra hipotalamusului lateral (centrul foamei). Scăpat de sub acțiunea impulsurilor inhibitoare, acesta va declanșa comportamentul alimentar corespunzător stării de foame. În cazul ajungerii la valorile normale ale glicemiei, nivelul de activitate a nucleilor hipotalamici ventro-mediani este înalt și ei își exercită acțiunea de inhibare a hipotalamusului lateral, favorizând astfel senzația de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și anume o cale a antisațietății și o cale a antiingestiei (Grossman, 1960). Calea antisațietății, noradrenergică, este reprezentată prin fibre ce pleacă din nucleul dorsal al vagului și ajung la nucleul hipotalamic paraventricular din hipotalamusul anterior, descărcarea noradrenalinică având rol inhibitor asupra acestuia. Calea antiingestiei (adrenergică, noradrenergică și dopaminergică) este formată din fibre ce pleacă din neuroni catecolaminergici ai etajelor nervoase inferioare pe calea fasciculelor adrenergice ascendente până în regiunea perifornicală a hipotalamusului lateral, descărcarea aminelor respective având rol inhibitor pe regiunea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
având rol inhibitor asupra acestuia. Calea antiingestiei (adrenergică, noradrenergică și dopaminergică) este formată din fibre ce pleacă din neuroni catecolaminergici ai etajelor nervoase inferioare pe calea fasciculelor adrenergice ascendente până în regiunea perifornicală a hipotalamusului lateral, descărcarea aminelor respective având rol inhibitor pe regiunea respectivă. Conform acestei teorii, administrarea de alimente în tubul digestiv al șobolanului ar determina sațietate, prin impulsuri gastrice și intestinale ce inhibă eliberarea noradrenalinei în nucleul paraventricular (dezinhibarea intrahipotalamică a sațietății), și creșterea eliberării catecolaminelor în hipotalamusul lateral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
A fost găsită în circulația periferică sub formă liberă și legată, acționând asupra unui receptor prezent în hipotalamus (nucleul arcuat) și alte structuri subcorticale. Activarea receptorilor hipotalamici de către leptină provoacă stimularea producției de peptide anorexigene și inhibă sinteza neuropeptidului NPY, inhibitor al apetitului. Totodată, leptina determină prin intermediul nucleului arcuat activarea căii simpatice însoțită de intensificarea atât a oxidațiilor lipidice, cât și a termogenezei, favorizând cheltuieli energetice și scăderea în greutate. Orexina denumită și hipocretină (Yanagisawa și colab., 1998) este un neuropeptid
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorilor alfa1-adrenergici în ambele teritorii. Efectele stimulante asupra celulelor granulare ale aparatului juxtaglomerular (AJG) eliberatoare de renină sunt mediate de receptorii beta1-adrenergici. Neuropeptidul Y potențează ambele acțiuni ale noradrenalinei, iar prostaglandinele, oxidul nitric, histamina și bradikinina le modulează în sens inhibitor. Un rol modulator activator important deține angiotensina II rezultată din metabolizarea angiotensinogenului plasmatic de către renina renală și enzima de conversie pulmonară. Aceasta participă la reglarea activității cardiovasculare și renale prin mecanisme centrale și periferice complexe atât modulatoare, cât și neuromediatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
specii (om, șobolan, iepure) s-au descris și alte țesuturi responsabile de secreția acestui factor. Din datele prezentate rezultă că eritropoietina reprezintă o verigă a unui sistem tisular activat de hipoxie. Mai mult, s-a descris ulterior și un factor inhibitor care ar avea efect de blocare a eritropoietinei. Referitor la mecanismul de formare, cât și la efectele eritropoietinei, s-a încercat o analogie cu sistemul renină-angiotensină și plasmakinine. Eritropoietina s-ar produce, ca și angiotensina și plasmakininele biologic active, în urma
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tumori ale ventriculului al III-lea. Pe de altă parte, sunt binecunoscute diureza și natriureza de cauză psihoemoțională sau neurovegetativă din timpul crizelor de migrenă, tahicardie paroxistică etc. Interesante din acest punct de vedere sunt cercetările care au precizat efectul inhibitor al somnului fiziologic și medicamentos asupra diurezei. Dependența diurezei de dinamica proceselor corticale a fost confirmată și de experimentele care au arătat că anuriile sau poliuriile reflexe persistă după extirparea hipofizei, dacă integritatea inervației renale este păstrată. Stimularea directă și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de excitabilitate a centrilor reflecși sacrați. ). La nivel bulbar există centri facilitatori și inhibitori ai micțiunii în formația reticulată bulbară laterală și dorso-mediană. Centrii pontini exercită o acțiune facilitatoare prin nucleul detrusor pontin situat în formația reticulată dorso-laterală. Un centru inhibitor situat în jumătatea laterală a ventriculului IV este considerat arie de control a sfincterului extern. Centrii mezencefalici vezico-constrictori sunt localizați în zona dorso-laterală a substanței cenușii periapeductale, iar cei vezico-relaxanți sunt situați în profunzimea coliculului inferior. În hipotalamus se găsesc
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
control a sfincterului extern. Centrii mezencefalici vezico-constrictori sunt localizați în zona dorso-laterală a substanței cenușii periapeductale, iar cei vezico-relaxanți sunt situați în profunzimea coliculului inferior. În hipotalamus se găsesc, de asemenea, un centru facilitator situat în hipotalamusul posterior și altul inhibitor în hipotalamusul posterior. Influența acestor structuri supraspinale se exercită atât pe căile reticulo-spinale cât și a căilor piramidale. Alți centri supramedulari, cum ar fi nucleii bazali, cerebeloși și corticali sunt implicați pe căi somatice în declanșarea, inhibarea, întreruperea sau oprirea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hormoni adenohipofizari și doi hormoni retrohipofizari. Fiecare din hormonii adenohipofizari este sub controlul unuia sau doi neurohormoni hipofizotropi hipotalamici, ce se comportă ca factori activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării hormonale specifice. Excepție face doar factorul unic inhibitor al prolactinei (PIF) care a fost identificat cu dopamina rezultată din decarboxilarea DOPA ca precursor al catecolaminelor cerebrale. La rândul lor, hormonii retrohipofizari (ADH, OXT) sunt sintetizați în hipotalamus de către nucleii paraventricular și supraoptic și doar depozitați în hipofiza posterioară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
3. HORMONI HIPOFIZOTROPI HIPOTALAMICI Fiecare din hormonii adenohipofizari este sub controlul unuia sau a doi neurohormoni hipotalamici, transportați pe calea umorală a sistemului port hipofizar de la nivelul neuronilor parvocelulari ai regiunii infundibulo-tuberiene și eminenței mediane la hipofiza anterioară. Exceptând factorul inhibitor al prolactinei (PIF), care a fost identificat cu dopamina, aceștia au structură chimică peptidică și se comportă ca factori trofici hipofizari activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării de hormoni adenohipofizari. Până în prezent, au fost izolați și studiați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]