2,412 matches
-
care nu renunță. „Asta este drama mea, mă adaptez prea repede”, conchide, asumându-și eșecurile interioare. Dialectica istoriei e cu atât mai complicată. Ca roman al crizei identității și dramă a ratării etice, Negru și Roșu pornește ca o anchetă inițiatică și sfârșește în mistificarea accidentului biografic. Farsele etnicității ascunse, regia identităților în genere, duc la ideea că „istoria se repetă, doar învinșii se schimbă”. Derutant moto. Dar care interoghează foarte bine conceptul înfrângerii. Cine este învins în cele din urmă
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
și prieten Petru Poantă, plecat de curând dintre noi, a evocat în paginile splendide ale cărții sale de acum un deceniu, Efectul „Echinox”, acest „loc, într-un timp suspendat; un fel de insulă mitică, unde erau posibile evenimente fondatoare și inițiatice. În acest adăpost miraculos s-a născut Echinoxul, ca o epifanie secularizată. Spațiul acesta, devenit, pentru moment, centrul lumii”, un „tărâm, fericit al culturalismului”, definit de un Gabriel Liiceanu ca „idee profană a mântuirii prin cărțile citite și scrise”. O
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
Într-un du-te-vino sprințar, autoarea sare de la potențialul fantasmatic al graniței concrete la acela al frontierelor simbolice, de la geopolitică la peratologie, atrăgând pe orbita centrală o întreagă constelație de motive (călătoria, grădina de dincolo, vânătoarea, erosul, pactul conjugal, seducția, aventura inițiatică, barbarul, Fata Morgana etc.) din varii literaturi și opere (Danubius și Dincolo de Itaca de Claudio Magris, Limba salvată de Elias Canetti, Semne lângă drum, Podul pe Drina de Ivo Andric, Enciclopedia morților de Danilo Kiš, Insuportabila ușurătate a ființei de
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
muzicale partajează fiecare act al unei piese care se joacă doar pentru cunoscători și pentru care urechile nu sunt suficiente pentru a auzi și ochii pentru a vedea așa cum o demonstrează cu cruzime Chang. Refn ne-a oferit un scenariu inițiatic, un exercițiu de meditație în centrul unuia dintre limburile infernului.
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
și adevăruri profunde pe care le-a dezvoltat cu un simț special în toată creația sa muzicală. Mărturisesc că mi-au trebuit și mie mulți ani pentru a ajunge la înțelegerea și aprofundarea operei wagneriene, iar la capătul acestui drum inițiatic am avut acele revelații și iluminări de care aminteam mai sus. Am avut privilegiul de a efectua, în doi ani consecutiv, acea călătorie magică la Bayreuth pentru a participa la câteva spectacole wagneriene în Festivalul renumit ce se ține vara
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
universul a recăpătat dintrodată în ochii mei un preț infinit” 7. În liniștea catedralelor gotice a întâlnit el o „mare democrație tăcută” (grande démocratie silencieuse)8, cu trimitere aproape explicită la masoneria lucrativă și la simbolismul ei ocult. Acest periplu inițiatic se va încheia în Mélanges (1919) cu o concluzie care transgresează esteticul pentru a atinge încărcătura de simbol al pietrei fasonate din breviarul masonic: „Piatra sculptată de natură nu este mai instructivă decât piatra sculptată de către artist și nu avem
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
vom înțelegea poate mai bine și dimensiunea ocultă a prieteniei romancierului cu frații masoni Bibescu. Sub semnul misterioasei litere G Considerat doar „o carte despre snobism”, Guermantes devine, din perspectiva acestor deschideri esoterice din biografia autorului său, un roman eminamente inițiatic, un jurnal al unei labirintice apropieri personale, prin saloanele pariziene, de misterul unui nume care se revelează totodată ca un important semn pentru autor. Căci Guermantes nu e doar numele unui ținut mirific care a înflăcărat cândva imaginația copilului Proust
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
copilărești din „poveștile lui Bănică” (mai ales Caii albi din orașul București); „revoluționarea” acestui tip de literatură de către Fănuș Neagu prin amintitul personaj-copil e probată în pagini de neignorat, cum de neignorat sînt și interpretările privind implicațiile politice contextuale, dimensiunea inițiatică a povestirilor, imaginarul feeriei hibernale și al „buimăcelii” văratice etc. Inclusiv disputatul manierism metaforizant al prozatorului se lasă mai bine înțeles ca un corelativ stilistic al principiului magic generativ al povestirilor. Dar, bineînțeles, miza majoră rămîne aceea de a contracara
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
brutalitate în filmul lui Piotr Trzaskalski au ceva emoționant tocmai prin stângăcia lor. În parte, mi-au amintit de cele din Întoarcerea (2003) al lui Andrei Zviaghintev, este drept, pe un ton mult mai moderat, dar tot cu un scenariu inițiatic. Reconcilierea între tați și fii are loc treptat, fără efuziuni, parcursul până la acest final constituindu-se ca o mică odisee, din care lipsește Penelopa, dar este prezent Telemac. Pentru că Ithaca este acel moment inefabil al tinereții, iar excursia celor trei
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
și le-a dorit nicidecum publicate). Autorul rezuma așa, perfect, planul fenomenologic, cum ar veni, al textului. Ne aflăm, desigur, înaintea unui Bildungsroman, dar nu a unuia oarecare. David Copperfield joacă rolul neofitului care are revelația lumii în trei trepte inițiatice, pe care le vom vedea după o scurtă digresiune teoretică. Jacques Lacan, în Stadiul oglinzii (Le stade du miroir), va vorbi, justificat, în secolul XX, despre faptul că individul își descoperă sinele în trei momente distincte ale vieții: primul (așa-
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
supraviețuiri ale aceluiași glosem celtic: lair - plus anafora de adstrat creștin Doamne/ Bog. Între clasa sacerdotală a geto-dacilor și druizii celților s-au făcut numeroase apropieri. Ca și druizii, preoții getodacilor au avut un cult misteric cu caracter noocratic și inițiatic, scrierea tabuistică, sacrificii umane și ritualuri de trecere centrate pe epifania unui zeu urano-htonian. Interrelaționarea cultică a celor două etnii are și o mărturie istoriografică, Origene spunând în Philosophumena, 1, 2, că: „Nu Pythagoras a introdus druidismul la celți, după cum
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
cu funcție gnoseologică, ontologică și metafizică. Dacă fantasmele reprezintă, pe de o parte, o fugă de realitate, ele sînt, în același timp, și un refuz al sterilității existențiale, prin tehnici care trimit către Dincolo. De aici rolul lor revitalizator și inițiatic. în sfîrșit, cît din toate acestea va fi izbutit de Centrul de Cercetare a Imaginarului rămîne de văzut. Deocamdată, Phantasma a luat naștere, iar website-ul său poate fi consultat pe adresa: www.lett.ubbcluj.ro/-phantasma.
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
cum apar și dispar de pe hartă în timp ce fiara e acolo unele cuvinte pe care mi le aduci ofrandă mă fac să gâfâi și atunci te agăți de traheea mea ca de un arcuș ce scoate note solitare atent la ritualurile inițiatice, îmi scuturi pământul de pe buze cu palmele deschise în evatai apoi îmi măsori cu aceleași palme aromate pântecele ca un țăran ogorul dimineața în fiecare zi el crește cu încă o cuantă, luminos și ascuns printre bărcile de santal valuri
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
doar lui după care anunță prin glasul unui alt clopot de pene că din grădinile Edenului s-au prăbușit planete și numai în umbrele aripilor îngerii continuă truda de-a veghea din înalturi tirania aripilor aureolată numai de umbre. Cântec inițiatic Doar el își plimbă umbra trupului damnat să preamărească citadele vămii la fiecare poartă și prag întrebat cine se încumetă să te primească pe tine netrebnic sub pecinginile rănilor de la cine naști tu întrebări și-ți răspunzi că lumina e
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
ale ierburilor precum un altar de sâmburi pe care-l ridici. Oare el unde este, de cine te temi doarme-n sâmburele catedralei de maci o lacustă mă sperie, are aripi de întuneric pe malul Styxului unde mai zaci. Cântec inițiatic X Emisferele sângeră hohote de zgură îmi cară umbra imaginea tatălui și-a mamei decupată dintr-un tablou îmi spun tot noapte bună, bună lună nebună beznă de lună călător doar c-o aripă ce oracol să bântui în mareea
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
repetam apăsat și în surdină, ca atunci cînd rostești în sinea ta o rugăciune sau o incantație menită a te pune în contact cu forțele nevăzute ale universului. Și nu visam decît ziua în care eu însumi, școlit în arcanele inițiatice ale acestei științe conceptuale, să pot să urzesc după voie expresii de aceeași tărie existențială. Astăzi tăria existențială a acestor expresii mă cufundă într-o stare de revoltă și mai ales de rușine, căci mi-e rușine să recunosc că
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
avea atunci o frumoasă Ťpoiatăť a literelor!" Dar soarta snobului, mai exact a ,diletantului" în cazul de față, nu e totdeauna trandafirie. în timp ce tovarășii lui Mateiu, după ce și-au făcut stagiul în rîndul acestor ,originali", ca un fel de ,încercare inițiatică" pentru cei cu o anume profunzime, ca un simplu capriciu pentru alții, au părăsit pozițiile, dezertînd în favoarea unor averi ori funcții sonore, acesta a rămas fidel opțiunii sale articulate în junețe. Scriitorul are aerul unui ratat din toate punctele de
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
sub-dumnezeiască, creat în durata inițială, omul a căzut pradă uneltirii altei ființe, superioare lui, îngerii cei căzuți, ai lui Lucifer. în apocrifele lui Enoh, în Manuscrisele de la Marea Moartă (Qumran), dar și în alte mărturii, mituri și documente ascunse, ori inițiatice, doar pentru unii știute, a fost păstrată prin „timpul“ omului, istorie, din protoistorie, această decisivă faptă. Omul nu are decât să suporte consecințele complicității (prin ignoranță, prin înșelăciunea luciferică), cu acei îngeri căzuți. însă Creatorul ia păstrat șansa întoarcerii, mântuirii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la cer...”. Din nou întâlnim raportarea la înalt, la cer, verticalul ca dimensiune existențială, redată prin metafore. Durerea l-ar putea omorî, dar cuvântul primordial l-ar putea salva. E o cauzalitate metafizică. Iov, figură biblică, cheamă în ajutor cuvântul inițiatic, să depună mărturie în numele său. Ce mare-i puterea cuvântului! Inspirată este și imaginea unei nave făcută din cuvinte utopice. Nava navighează în direcția orizontală, în timp ce la începutul poeziei, Iov a fost capabil să se deplaseze prin durere, vertical. Amândoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
neagră ori poate un semizeu al timpului declarat triumfal, indiferent și posac sau un fel de paznic discreționar și arogant al saivanelor noastre unde el, îngâmfatul total, adună oile grase ale neamurilor lăturalnice, pe care le consideră doar bătrâne și inițiatice. Deși-i încălțat cu cizme mari, coloniale, suntem siliți, pe sub sprâncene, să-l vedem în pantofi de tenis albi, inofensivi, chiar de are spatele atât de lat și masiv. Atât de masiv. Semizeul merge pe ziduri străvechi, numără totul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
O, cum mă satur de lună și timp hulit de femeia zăpezii albastre, pe care o port în umăr ca pe un inestimabil trofeu al iubirilor noastre. Mă ridic clătinându-mă alb de-nserare și caut pata galbenă din nucleul inițiatic al vieții n-o găsesc și plec nepătruns de vârtejul ascuns în culoare, ca și când statornica mea neclintire cade instantaneu ca o brumă sfioasă din amintire. și iată, pe diagonala din pătratul solemn al distanței dintre mine și cel prins în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
eu am învățat de la text cum să sângerez./ chipul textului nu poate fi privit fără traumă" (p. 158), esențial fiind "a nu lua leac după otravă" (p. 155). în această viziune, poezia s-ar putea defini ca proiect și traseu inițiatic, dar și labirint profuz, sufocat uneori de pasaje obscure sau apoetice, degajând, în mod paradoxal, peste abstracțiunile oricum îmblânzite de un suprarealism resuscitat, ca și de o discretă vână mazilesciană, un aer de viață incandescentă, de experiment concret, înscris pe
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
Perle de umor caragialian și accente sarcastice, personale, apar din loc în loc, în conversațiile protagonistului cu amici și cunoștințe întâmplătoare, care îl ,liniștesc" cu vorbele magice: ,totul se rezolvă până la urmă, dar mai întâi ți se scoate sufletul". Un drum inițiatic, care va să zică, în plină modernitate... Pe de altă parte, în acest vârtej tulbure de frustrări și dezamăgiri, greutăți și ghinioane, Virgil Duda ține deschis un ochi de romancier veritabil. În cele mai albastre situații, găsește un grăunte epic, un profil tipologic
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
fatală și în gestul cultural corespunzător, nu desenele lui Ilfoveanu și nici manuscrisele lui Agopian sînt importante. Sau, mai bine zis, importanța lor este una de context, pentru că în primul plan trece necruțător comuniunea lor ca act existențial, ca scenariu inițiatic, ca regăsire simbolică sau ca reconstrucție mistică. Indiferent care din ei ar deschide gura pentru a-și declina identitatea, identificarea cu celălalt ar fi varianta obligatorie (și unică) a enunțului: Agopian (sau Ilfoveanu) cîest moi, iată cea mai lapidară formulă
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
autoarei. Cum se explică succesul real (am citit cronicile!) al acestui roman, scris direct în limba franceză, dar cu personaje purtând nume românești și având drept cadru un perimetru foarte restrâns (Murfatlar, Constanța, Mangalia, cu o escapadă cât o călătorie inițiatică la Lindenfeld, în Banat) în viața literară canadiană? Terre salée este o tragedie antică derulată în plină modernitate. Cu sau fără știință, Irina Egli reia într-un fel recomandarea făcută de Mihai Zamfir ca, în locul experimentelor mai mult sau mai
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]