1,213 matches
-
oferite de condițiile lor naturale, trebuie surprinse și „faptele de cultură care li se adaugă” (J. Starobinski). Boala mintală nu va rămâne o temă pură și exclusiv medicală. Ea va constitui un subiect de reflecție continuă pentru morală și filozofie, inseparabilă de sfera culturii. Boala mintală, pentru G. Gusford, este percepută sau trăită, ca o stare de alienație, ca o distanțare în raport cu norma socială, ea fiind mai mult o „patologie de cultură” decât o „patologie naturală”. Acceptarea ideii de boală psihică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o determinare polivalentă a faptului psihopatologic. Orice modificare psihopatologică reprezintă o trăire a unui individ, unică în perspectiva istoriei sale psiho-biografice, izolată de societate, autonomă în originalitatea sa, solitară ca suferință morală (M. Thuilleaux). În felul acesta faptul psihopatologic devine inseparabil de teoria personalității. În raport cu filozofia, psihopatologia are ca obiect studiul faptelor net determinate, izolate în câmpul cunoașterii de percepția științifică a cercetătorului. Spre deosebire însă de aceasta, psihiatria se înfățișează ca ramură strict medicală, înclinând către științele biologice. Spre deosebire de psihopatologie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
modificări de ordin funcțional, având ca rezultat apariția stării de boală psihică. Este pus, în felul acesta, în raport de comparație, normalul cu patologicul, respectiv, starea de sănătate cu starea de boală. Se demonstrează astfel că cele două concepte sunt inseparabile, ele având caracter de complementaritate. Faptul este esențial în înțelegerea persoanei atât în stare de normalitate, cât și de boală psihică, așa cum se poate vedea mai jos: fig. p. ms. 29 Abaterea de la medie Abaterea staționară (anomalii de stare) Abaterea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rezonanța interioară, în sfera subiectivității medicului psihiatru a subiectivității alterate a bolnavului. Raportul „trup/suflet” în psihopatologie Problemele mai sus discutate pun în evidență faptul că persoana este sinteza realizată de trup (soma) și suflet (psyché), elemente componente care sunt inseparabile. Acest aspect se înscrie în dimensiunile unei antropologii psihopatologice obligându-ne să insistăm asupra lor. Lumea personală a unui individ este reprezentată prin „experiențele și datele incarnate” ale acestuia. În interiorul specialității fizice, concrete, reprezentată de „trupul carnal” al individului, se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obiectivat prin categoriile materiale” el fiind resimțit ca o „energie interiorizată a trupului”. Corpul unui individ este „spațialitatea” persoanei acestuia, ceea ce este „vizibil” în exterior din acesta. Sufletul este interioritate pură, imaterială. Cele două părți, trupul și sufletul sunt însă inseparabile, această „separație” operându-se numai în planul conștiinței propriului Eu. Plotin afirmă că „sufletul raționalizează trupul după imaginea sa”. După E. Mounier „omul este în fiecare moment suflet și trup, conștiință și gest, act și expresie”. D. Stăniloaie susține că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și tulburarea stării de echilibru fizic, sufletesc și moral al omului. Răul este atât boala, cât și păcatul. Corelată cu istoria culturală a sănătății și a bolii, este istoria culturală, atât morală, medicală, cât și psihologică, a terapeuticii. Ele fiind inseparabile, vom prezenta în continuare, cele mai importante momente ale etapelor istorice ale evoluției ideilor și practicilor terapeutice. Epoca paleoistorică, dominată de gândirea și practicile magice, a produs, în planul terapeuticii generale, o formă de terapie specifică, reprezentată prin șamanism, perpetuată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
față de bolnav și gândirii medicale, așa cum se va vedea în continuare. Gândirea medicală și atitudinea față de bolnav Gândirea medicală, în sensul ei adevărat, este o gândire clinică. Ea implică din partea medicului o anumită „atitudine” față de omul bolnav. Gândirea medicală este inseparabilă de spațiul clinic care reprezintă „spațiul vizibil” al bolii. În spațiul clinic, „corpul bolnavului” devine un spațiu supus observației și reflecției medicale. În felul acesta clinica medicală se constituie ca o știință bazată pe analiza câmpului perceptiv (spațiul corporal al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului, decât prin verbalizarea acesteia. În felul acesta „obiectul discursului” bolnavului va deveni „subiectul clinicii”. Clinica va transforma „discursul bolnavului” în „observație medicală”. Orice act de observație medicală implică două domenii: domeniul spitalicesc și domeniul pedagogic, ambele la fel de importante și inseparabile. Domeniul spitalicesc este cel în care fenomenul morbid apare în singularitatea sa ca „eveniment” într-o serie de date care se succede în mod cronologic. Domeniul pedagogic urmărește descoperirea și cunoașterea adevărului. Nu trebuie făcută diferența între „clinică” văzută ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt în toate situațiile aplicabile sau utilizabile în sfera psihiatriei. Singurul concept care poate desemna „boala” în sfera psihiatriei trebuie să se raporteze la valorile psihologice ale ființei umane sau, mai exact, la persoană. Boala mintală este un fenomen clinic inseparabil de bolnavul mintal, o manifestare morbidă de factură particulară a personalității sale. Din acest motiv, în înțelegerea realității bolii psihice, ca dezordine a personalității, nu trebuie să ne limităm la dimensiunea clinico-psihiatrică a acesteia, ci să luăm în considerare și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
existență” diferit de cel considerat normal, fiind recunoscut și etichetat ca atare; d) o conștiință analitică a nebuniei, referitoare la cunoașterea obiectivă a nebuniei ca „parte” integrantă a manifestărilor de a fi ale persoanei umane. Ca fenomen uman, nebunia este inseparabilă de persoană, ea fiind un atribut sau o posibilă ipostază a acesteia. Din acest motiv ea ne apare cu mai multe sensuri: a) un mod particular de cunoaștere al umanului; b) un mod particular al conștiinței; c) un mod particular
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indolență; - vivacitate de inițiativă și lentoare de execuție. La baza stării de instabilitate se află un fond de afectivitate ambivalență și neliniștită, la care se asociază o componentă motorie mai mult sau mai puțin accentuată. Instabilitatea mintală și emoțională este inseparabilă de instabilitatea motorie. Să insistăm un moment asupra stărilor de instabilitate. H. Abramson distinge trei grupe diferite de instabilitate psiho-afectivă la copii și adolescenți, după cum urmează: 1) instabilitatea primară și esențială care cuprinde: a) cazurile de instabilitate psiho-motorie pură; b
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și mișcărilor; b) memoria autistă raportată, la vise, delir, cu un caracter strict personal și care exprimă o funcție a inconștientului; c) memoria socială, caracterizată prin „conduita recitării” (P. Janet) implicând o ordine rațională și o concepție socială asupra timpului, inseparabilă de categoriile logice. Aspectele psihopatologice Tulburările de memorie așa cum sunt ele întâlnite în psihopatologie sunt cuprinse cu denumirea generală de „amnezie”. Acestea pot fi de mai multe forme și anume: a) amnezii anterograde, privind amintirea evenimentelor în curs de desfășurare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Angoasa ne revelează dimensiunea timpului care „începe să se scurgă” în sensul de „cum” și de „ce va fi ?” Din acest moment, perspectiva viitorului omului este pusă sub semnul angoasei. Ea devine, în sens ontologic „frica de viitor”. Angoasa este inseparabilă de păcat, considerat ca vinovăție morală, care stă la baza acesteia. Să vedem ce este păcatul, pentru a putea deduce din acesta natura angoasei. Păcatul nu este un „obiect al gândirii” ci un „obiect al voinței”, o „tentație a voinței
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ști dacă soma și psyché sunt sau nu părți distincte ale persoanei, cum sunt unite și cum se influențează acestea reciproc. De fapt, aceasta este întreaga problemă a psihosomaticii, în realitate coexistența somaticului și a psihicului, dovedesc că ele sunt inseparabile și complementare. Omul concret este o unitate somato-psihică, fapt admis de specialiști. G.R. Heyer (1932) afirmă că „lumea somatică și lumea psihică nu sunt separate, ci trebuie să le considerăm ca pe două forme de manifestare ale vieții”. Pe aceste
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în istoria sa trăită în intimitate, există într-o anumită măsură un teren comun corporal, psihic și spiritual al persoanei umane”. Acesta ne oferă cheia înțelegerii fenomenelor psihice normale, dar și a fenomenelor psihice morbide. Apariția și evoluția bolii este inseparabilă de istoria vieții individului. Boala psihosomatică nu este decât un mod de a fi al persoanei umane. Un tip de „răspuns” al acesteia la evenimentele psihotraumatizante emoțional-afective ale vieții cotidiene. Acest grup de afecțiuni nu trebuie privite ca „întâmplător” ci
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al psihopatologiei. Ele dovedesc că între somatic și psihic, nu trebuie trasată o limită, ci, dimpotrivă, somaticul și psihicul constituie două părți ale întregului care este persoana umană. În cazul acesta fenomenele psihice morbide ca și fenomenele somatice morbide, sunt inseparabile, întrucât ele se regăsesc într-o formă comună în sfera fenomenelor psihosomatice morbide. Această concluzie este de o importanță deosebită pentru psihopatologie. În sensul acesta fiind considerată problema, sfera antropologiei psihopatologice se lărgește considerabil. Psihopatologia devine astfel o interpretare a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai simtă liberă. Cele de mai sus demonstrează faptul că între Eul personal și conștiința morală a unei persoane există o legătură directă, permanentă, de o mare importanță. Că, de fapt, aceste două instanțe ale aparatului psihic al personalității, sunt inseparabile. Conștiința morală „dublează” Eul persoanei. Aceasta este atât de importantă, încât putem spune că nu se poate vorbi în mod deplin despre un Eu în absența conștiinței morale. Ea este cea care desăvârșește Eul. În mod egal, nu putem vorbi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte ale umanului. Din acest moment nebunia devine obiect de studiu, domeniu de reflecție, în care sunt descoperite „aspectele refuzate ale umanului”. Psihopatologia afirmă că nebunia nu este „o stare de rău”, ci „o altă față a umanului”. Ea este inseparabilă de persoana umană ca și starea de sănătate mintală cu care trebuie permanent comparată și înțeleasă ca o formă de complementaritate a acesteia. Concluziile psihopatologiei nu sunt, din acest motiv, numai de ordin științific, ci ele sunt și de ordin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Clarificarea statutului metodei fenomenologice în teoria curriculumului a fost realizată la sfârșitul deceniului opt de către Paul Willis (1979), care a definit metoda ca fiind o tehnică de explorare estetică și prehermeneutică a fenomenelor și proceselor educaționale. După el, fenomenologia este inseparabilă de hermeneutică. De fapt, constituie un tot metodologic, un canon intuitiv și neraționalist, dar care oferă o cale disciplinată și riguroasă de înțelegere a experiențelor educaționale în profunzime și în modul cel mai autentic cu putință. Pedagogia fenomenologică este de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
percepe ca elemente ale Pământului însuși, aflat într-un proces de evoluție cosmică ce poate fi înțeleasă plenar. Noi am descoperit că întregul Pământ este un glob viu, o planetă care trăiește și în care suntem părți intime, nedetașabile și inseparabile 201. Cândva, filosoful reconstrucționist Theodore Brameld (1904-1987) atrăsese atenția însă că acest „mare pas” al omenirii va putea fi făcut numai depășind un obstacol (care, în opinia noastră, nu a fost depășit): Noi, oamenii, trebuie să abandonăm îngustele înclinații naționaliste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-și dezvălui amploarea și profunzimea. În linii generale și simplificând drastic analiza, s-ar putea spune că au existat trei maniere principale de reconstituire a cotidianului. Cea dintâi și, totodată, cea mai veche și mai durabilă a fost aceea descriptivă. Inseparabilă de biografia „marilor oameni” (principi, monarhi, lideri politici etc.), dar și de formele de sociabilitate ori de instituțiile dominate de ei (curte, parlament, partide), această modalitate - precumpănitor ilustrativă - de examinare a vieții de altădată se reducea la înfățișarea cadrelor de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
găsesc prinse „microsocietățile” cercetate, un context care lasă să se ghicească, în exergă, conturul întregii societăți. Postulatul implicit al acestei relații - curentă în antropologia culturală - este că „textul” unei acțiuni sociale (adică normele, regulile și principiile ce o guvernează) e inseparabil de „pretextul” ei, altfel spus, de sistemul de simboluri și semnificații comune, împărtășite spontan, „ca aerul pe care îl respirăm” (cf. Robert Darnton, apud Lepetit, 1999, p. 98), de toți cei care fac parte din ansamblul social. Cu toate că acțiunile sociale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o scurtă prezentare a cunoștințelor teoretice actuale privind patologia abordată, modul în care a lucrat cu pacientul pe parcursul unei terapii. Cunoștințele clinice și competența teoretică se intersectează, se asociază, se distanțează fără încetare, susținute de raționamentul experimental care le face inseparabile. Capitolul se încheie cu o discuție concretă asupra cazului prezentat. Care este calitatea rezultatului obținut? Am fi putut proceda altfel? Mai sunt și alte aspecte de luat în considerație, în continuare, pentru a stabiliza rezultatul obținut? etc. Bibliografia a fost
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de Albert Einstein. De data aceasta era vorba despre o cunoștință mai veche, viteza luminii în vid, c , dar al carei rol în natură nu fusese înțeles până atunci. Teoria relativității a demonstrat că spațiul și timpul formează un continuum inseparabil și că în relațiile care leagă aceste două entități viteza luminii apare că o constantă caracteristică. “Măsură” care stabilește când se pot manifesta efectele relativiste este viteza luminii: daca vitezele sunt apropiate de c, fenomenele pot fi descrise corect numai
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de care a fost legat ori pe care i-a frecventat pot fi amintiți, Tudor George („Ahoe”), Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Stan Palanca, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș, graficianul Florin Pucă (cu care P. forma un fel de duo inseparabil, frapant și prin, de altfel absolut întâmplătoare, paronimie onomastică). Debutul editorial, întârziat de statutul de „suspect” politic al autorului, este reprezentat de volumul Poezii (1970), singura lui carte publicată în timpul vieții. A colaborat cu versuri la „Tânărul scriitor”, „Luceafărul”, a
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]