425 matches
-
Oamenii zburători erau tineri și frumoși, numerele spectaculoase și poate că și starea mea de spirit era de așa natură încît se lăsa dusă în zbor o dată cu trupurile legănate la trapez. Deodată, îmi dau seama că mă învăluie un parfum insinuant de iasomie, parcă m-aș afla într-o grădină înflorită, după ploaie. Și coborînd ochii, pe fotoliile din rîndul de la picioarele mele, o zăresc pe fata cu părul pînă la brîu împletit într-o coadă grea, întunecată, însoțită de prevenitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ani. Luni, a doua zi, lucrurile s-au îndreptat acasă la el. Doamna a înțeles că era “o problemă de serviciu” și “nebunia” ei dispăruse. A TREIA CALE -Nu cumva crezi că sunt o desmățată? -De ce “desmățată”? întreabă el insinuant. -Că mă joc cu sexul tău... -Că ce?.. -Că-mi place să-ți fac sex oral. -Și ce?.. De-abia îi auzise cuvintele și-și puse ușor capul pe umărul lui. -Aș face orice să nu te pierd. Mi se pare
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
meu! Mi s-a comunicat recent (Gabriela Negreanu) că există serioase probleme cu intrarea cărții mele în tipografie. Cică nu mi se mai fac "reproșuri ideologice", dar s-au luat de stil, că e "pe muchie de cuțit", că e "insinuant", că-s "prea trist" în tot ceea ce scriu. Evident, Trăiască veselia! Dar ce-or fi crezînd deștepții aceia că structura interioară a unui poet poate fi hotărîtă oficial?! Mi s-a mai spus că acum totul depinde de "instructorul" de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
aceea. După un discurs rostit de șefă, care ne înșiră palmaresul și trâmbițează despre „bravele tradiții” ale sanctuarului pe care îl păstorește, ne vine și nouă rândul „să evoluăm”. Colegii belaruși, Andrej Federanka și Leonid Dranko-Majsjuk, au de înfruntat întrebările insinuante ale unor femei din asistență, care păreau că aplică un scenariu regizat în prealabil, de pildă: „De ce vă cramponați atâta de limba belarusă, de ce nu treceți la rusă?”. Acest „atac frontal” îl obligă pe Leonid - băiat educat și politicos - la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Preda, Nichita Stănescu!... Ceea ce Eug. Ionescu și suita sa au făcut, cu o violență ce-i amesteca pe călăii ceaușiști cu victimele lor, moștenind de la aceștia - o ironie a timpului - o boală gravă a politicii „moderne”, suspiciunea, șarpe veninos și insinuant ce se prelinge și linge obiectele și oamenii, falsificând și umplând de venin chiar și actele cele mai curate, mai îndrăznețe. Marele, cu adevărat genialul și inovatorul dramaturg Eug. Ionescu era mânios nu pe România istorică și fizică, precum Cioran
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Care e, de fapt, diferența dintre poezie, eseu și proză, că mie, de o vreme, mi se cam șterg diferențele...! După părerea ta, Homer a fost (mai mult) poet sau (mai mult) prozator? Dragă prietene, fiecare dintre întrebări fie ea insinuantă, gravă, pe jumătate ironică sau direct provocatoare ar merita un răspuns distinct și detaliat (adică pe măsură). Dar, la drept vorbind, atacând poate inima taurului, cum să te faci ceva anume? Nu-i vorbă, de la un moment dat ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doilea, cel mai dramatic și oarecum dramaturgic, îl aflăm pe poetul, în "Parcul Sanatoriului Dr. Șuțu", având "o înfățișare destul de îngrijită", în care se adresează publicului, asistat din umbră de câteva prezențe hilare, desigur pacienți al stabilimentului. Poetul perorează îndelung, insinuant ironic, comentându-și situația de om bolnav, pe de-o parte, și de poet, pe de alta: "Mă recomand Mihai Eminescu. Curând voi fi declarat Poet național. Acest lucru mi l-a declarat solemn Domnul Maiorescu. Dânsul e un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din cauza izbiturilor, nu m-a auzit. De fiecare dată când nu înțelegea ce-i spui, hăhăia aprobator și zicea ceva de genul „Păi, da!“. Ca și cum te-a înțeles la perfecție, îți dă dreptate întru totul. Io am uneori un ton insinuant, sarcastic, și interlocutorul meu trăiește de multe ori cu impresia că-l iau la mișto, că-l iau peste picior sau am spus ceva hazliu și, în consecință, râde de se prăpădește. Așa pățesc și cu străinii. De exemplu, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se prăpădește. Așa pățesc și cu străinii. De exemplu, cu niște sârbi care veniseră la noi la facultate. Ne conversam în engleza mea de baltă, ei nu pricepeau nimic din limba mea, dar erau pe jos de râs, din cauza tonului insinuant. La fel și cu nea Titi. Îl întreb cât e ceasul, întrebare factuală, de la care nu te poți aștepta decât la un răspuns extrem de precis - și el se crăcănează de râs. - Păi, da! Așa răspunde, ca și cum ai absolută dreptate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Rodica și să aibă loc un dialog jenant despre patul scârțâit și toate alea. Mă rog, hai să fac cafea. Măcar nu-mi mai cară Miruna pumni în spinare să mă convingă de necesitatea cafelei. - Iar faci pregătire? zice Rodica, insinuant, când ne ciocnim pe hol. - Da, de toți banii. - Aha, așa se zice acuma! Nu fierbe cafeaua mai repede, bulbuci maronii, temători, și ea mă ține de vorbă. Mirunei îi place să se converseze cu Rodica, mă rog, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
râde. De ce credeți voi toți că inventez? face. Mă rog care toți? O fi ceva adevărat cu șeful ei și toată inocența ei e doar mimată? Sau folosind pluralul i se pare interesant să joace rolul ăsta de vampă. Bea insinuant din ceașca aia fără toartă. S-a spart odată când am încercat s-o spăl și a venit apa neagră, mâloasă, s-a izbit de chiuvetă, mi-a fugit din mână. Bea, așa, cu figura aia mofturoasă, râzgâiată. Să mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un mucos ca mine, și altul ar fi fost Întreg cursul vieții mele!... ...Ca atunci când, mult mai târziu (1925), la fel ca pe [al] pezevengh[ei] din stabilimentul din Calea Oilor, aveam să aud, dar fără să-l ascult, sfatul insinuant al vechiului meu prieten Nae Ionescu de la Noua Revistă Română și Ideea Europea nă, pe atunci un țigănos de golan, levantin isteț și ros de ambiții, care-mi spunea tot la ureche: — Degeaba, bă! n-o s-ajungem la nimic decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca pe un pescuitor dibaci din acele vremuri cu apele atât de tulburi - pe M.B., fost șef de cabinet al lui Ionel Brătianu și conferențiar la Drept, bărbat tânăr și activ, afectând simpatie tuturor, dar cam prea agitat și prea insinuant și cam prea din cale-afară de zelos, de amabil și de curtenitor și, de aceea, dubios, mai ales când Îl priveai cu de-amănuntul; nedat la rândea, dar cu pretenții, prost disimulate, de șef spi ritual al cercului nostru de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ai genului „ichiul“ - spaima soalbelor și a mielelor la jocul de arșice - umplut În scobitura lui cu plumb topit șlefuit, patinat și lustruit cu răbdare și meșteșug mare pe marginea de bazalt a trotuarului, până ce căpăta silueta lune coasă și insinuantă a unui mic proiectil cu efecte percutante; Învârtit la joc, până ce-și lua vânt, Între degetul cel mare și cel arătător, ochit și lansat „pe târșite“ și cu dexteritate greu dobân dită drept În grămada soalbelor și mielelor rânduite pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să ia inițiativa, să iasă din schema convențională, medic-pacient, și să mute relația acolo unde era de fapt. Ceea ce era mai complicat, fiindcă exista un intrus în această scenă, antipatica soră medicală pe care tata o bănuia a fi băgăcioasă, insinuantă, bârfitoare. N-a fost nevoie însă de o rezolvare a situației din partea tatei. S-a dovedit că doctorița Stănescu gândise ea propria soluție: -Marinela, ține-mi tu locul, cum te-am rugat. Astăzi eu îmi iau o zi de concediu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vizitat ca de obicei, dar nu l-a mai pus să toarne pe unul sau pe altul, ci i-a comunicat pe tonul său exasperant de protocolar, de amabil, dar de data asta cu o nuanță nouă (categoric și deopotrivă insinuant), că domnul profesor se cade să-l însoțească întrucât cineva, un apropiat de-al său, dorește neapărat să-l vadă. Vlad s-a supus, n-avea de ales. Și a avut surpriza ca în clădirea fără nume de instituție unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
devin un locuitor al cerului, să mă aclimatizez, cum s-ar zice... În acest timp, Truman nu se arată deloc interesat de schimbul nostru de replici: se agită zgomotos în jurul nostru - dă din aripi excesiv, fluieră o melodie veselă și insinuantă, ce mai, se străduiește din răsputeri să ne îndepărteze de la discuția aceasta care-l plictisește. El arde de nerăbdare să asiste la o anumită scenă care, în mod sigur, deține el informații, va avea loc îndată. Mă uit la micul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un târziu, simțindu-se mai în largul său, sub înrâurirea binefăcătoare a alcoolului, datorită amabilității de care făcea gazda dovadă, sau poate sub impulsul amintirilor duioase din trecut, individul are momente de transfigurare: ochii încep să-i strălucească, zâmbetul devine insinuant - întreaga lui făptură exprimă dorință! E tendința lui spre mai bine și spre mai frumos și - de aceea, poate - e partea cea mai valabilă dintr-însul... Nimic din cele petrecute nu mi-a fost propriu zis neplăcut. Fiind pus însă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ani, în zilele Marelui Octombrie. [...]“ (Gazeta literară, 7 noiembrie 1957) Principiile lui Georgescu (nota V. I.) „Este clar că în această uriașă bătălie ideologică (reflectare a luptei de clasă), ideologia burgheză exercită asupra frontului nostru ideologic o presiune continuă, proteică, insinuantă, prin care caută să provoace diversiune, să slăbească forța noastră revoluționară. Este clar că această presiune poate deveni extrem de primejdioasă în măsura în care, în loc de a găsi un front ideologic ferm, combativ, ar afla o atitudine «comprehensivă» liberalistă, predispusă la flexibilitate oportunistă. Presiunea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
secție pentru a afla care este situație. Acolo mă aștepta o altă surpriză. D-l polițist Florea mă întreabă dacă am primit răspuns (Nu!-nu primisem), mă ia de sus, că de ce nu recunosc că am primit răspuns (?), mă întreabă insinuant dacă aveam probleme cu ficatul ( da, aveam probleme - dar cineva îl informase despre acest amănunt?!) și că de ce nu recunosc că fusesem internat la ,,Socola” (Spitalul de Psihiatrie Iași). N-aveam ce recunoaște, la acel moment nu avusesem acolo nici o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la organe artificiale, sau că Mircea Dinescu are un sifilis cronic. Nimeni nu se gândește să-i protejeze măcar pe copii de pornogra fiile isterice ale unui domn cu mustață și laptop, pe nume Stan, combinate cu pornografiile mieroase și insinuante ale unui domn fără laptop, pe nume Cristoiu. Nimeni nu este scandalizat de prezența pe sticlă a unor moderatori care sunt și codoși, căci ne bagă în casă astfel de exemplare obscene, dar se și prostituează la greu, executânduse cuminți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tocmai adevărurile banale e nevoie să ni le repetăm. Ca, de pildă, acela că orice referință la curaj În afara memoriei e o vorbă goală. E mult Înainte, de răsăritul soarelui, totul e Încă tulbure și suflă un vînt umed și insinuant. Aud marea fără s-o văd. Dacă m-aș apropia de fereastră aș și vedea-o, prin Întuneric, albind ca o insomnie stîncile. Îmi place Însă mai mult să dau fiecărui val, după sunet, forma imaginată de mine. Dealtfel, cunosc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
potopul“. Dar mai bine că am fost silită să stau în pat, altfel m-aș fi aruncat cu siguranță de pe vreun pod, sau chiar de aici de sus. Sunt la capătul puterilor. Curaj, nu-i așa? O otravă lentă și insinuantă, asta mi-ar trebui. Nu mă aștept să am succes cu procesul. De la ora două, radioul zbiară ca la țară pentru mujici, și de plătit, eu am să-l plătesc. [...] Individul se numește Leși, sau cam așa ceva, iar numele mic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și ipocrită, o paliditate măslinie a omului care nu roșește decât de frică, o lașitate uleioasă răspândită peste Întreaga lui făptură. În figura ca și În viața lui nu afli o singură linie dreaptă ; numai linii curbe, trăsături sinuoase, apucături insinuante - care dau pielii lui, Întotdeauna rece și umedă, ceva reptilian... etc.” <endnote id="(857, p. 79)"/>. În această stranie Încercare de „iudaizare a adversarului”, consemnată neutru de Constantin Argetoianu În Memoriile sale, Nicu Filipescu dă dovadă nu de „antisemitism fără
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în pronunția lui Capote, understand devine inner stain (pată lăuntrică), iar White House devine wide ass (cur lat). Hoffman e un maestru al efectelor vocale (oricît m-aș spăla în urechi, nu pot să scap de amintirea rostirii scîrboase, grohăit insinuante, pe care personajul său din Talentatul domn Ripley o dădea întrebării : Cum merge voyeurismul, Tom ? ) și sunetele pe care le produce în Capote (cuvinte care dau din coadă ca pudelii unei babe, cuvinte care se sting ca niște vrăbii în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]