419 matches
-
În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se Îndreptă spre cafenea. Imediat după picador plecară și preoții, care-și dădură repede seama că sunt singurii care au mai rămas În sufragerie, așa că Paco și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
două". O privesc pe adolescenta care putea fi mugur alb și roz și pur. Asta v-am făcut. Am dat anomaliile drept evenimente, v-am bombardat cu pornografie, cu scatologie tipărită. Pînă și manualele de liceu vă propun neonaturalisme. Aplaudăm insolența cu care vă arătați buricul. Buricul, ca punct fix, de răsturnat universul. Gaura buricului, în jurul căreia se învîrte lumea. Aici v-am adus: la o limbă jalnică, la senzații jalnice, la isteria "Maicîl", la "iarbă", la sexualitate ca miza secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de studenți sînt interogați. Vor fi mai mult de cincizeci de condamnări. Romancierul Paul Goma, care a fost arestat atunci pentru prima dată din cauza solidarității sale cu Budapesta, își amintește de aceste zile deosebite în care domnea un fel de insolență a tineretului față de putere: "Eram mulți, foarte mulți în favoarea Ungariei. Din această toamnă pînă în vara următoare, comisariatele de miliție și închisorile regionale nu s-au golit, ca și în anii anteriori, cînd mai multe valuri fuseseră duse spre a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
tineretul sărac al României pledează nevinovat deoarece consumația facilă nu-i este accesibilă. Spre deosebire de Uniunea Sovietică, unde se ivesc, încă de la începutul anilor '60, dizidenți îndîrjiți Bukovski, Siniavski, Daniel România produce o generație disciplinată și totodată autoconvinsă de propria-i insolență pentru că spațiile jocului intelectual și ale familiei rămîn apărate. Pentru alții, pentru copiii celor excluși de la putere și de la prosperitate între cele două războaie, timpul care vine este pur și simplu timpul speranței: munca este recunoscută, partidul este instrumentul natural
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prin consecințele ei psihologice și sociale și prin rădăcinile ei istorice"146. În acest drum al transformării realității, al creării unei noi lumi, literatura poate să devină o piedică: "Urăsc uneori literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate unul câte unul, ale butucilor"147. Poetica nouă pe care o promovează Ana Blandiana este, în consecință, o reiterare a poeticii anterioare stănesciene. Dar puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ordinii evenimentelor și, implicit, al acțiunii și al intervenției; el se expune, deci, acelorași incertitudini, posibilități sau imposibilități, ca oricare alt gen de acțiune, acelorași exigențe, în orice caz: "Urăsc, uneori, literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul, pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate, unul câte unul, ale butucilor". (Ana Blandiana, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 112)". 101"Poate că puritatea și eleganța discursului poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în imaginar, dar sunt uciși de acesta. La urma urmei, autorul scrie select (fără economie de cuvinte) despre o sinucidere în doi. Pentru vremea cînd a fost scrisă, drama reprezintă un caz salutar de abatere de la "cumințenia" stilului oficial prin insolența tonului (mai cu seamă în partitura lui Ilie), dar și prin refuzul programatic al realismului de comandă. Piesa "Gheorghe Popescu" începe cu o bună pagină de proză camilepetresciană care introduce o întreagă epocă în descrierea unui decor, urmată de un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
revenirea constantă la o imagistică a revoltei imposibil de reprimat (și care, în opinia membrilor familiei, trebuie să-l fi costat chiar propria viață). Pe bună dreptate, într-unul dintre textele de escortă ale cărții, Ioanid Romanescu apreciază tocmai "o insolență aparte (nu doar specifică vârstei) în abordarea temelor, un nonconformism extrem (...) cât și previziunea în legătură cu destinul său tragic". Deghizarea metaforică ("să dau foc la narcise") a gesturilor de temeritate pe care și le asumă de la un punct încolo foarte tânărul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care instituie și generalizează nu numai temele majore ale luptelor politice ulterioare de la simplul "Jos Iliescu" la "16-22, cine-a tras în noi?" -, ci și un stil care va dura până azi, folosind din plin umorul, ironia, caricatura, satira ca insolență sfidătoare și juvenilă la adresa puterii, alături de gestica solemnă a rugăciunilor și de comemorarea victimelor represiunii. Efortul sistematic de instituire a sensului anticomunist și eliberator al Pieței a fost însă imediat deformat de mediile politice și de informare pro-FSN, prin împingerea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ne va teroriza în continuare. Și poate pentru mult timp. Fără o reală privatizare, o reală proprietate particulară, fără o reală pătură mijlocie, fără eliminarea efectivă a poliției politice, noua clasă își va agita, flutura în continuare și cu toată insolența, mitul său genetic: al situației ireversibile 4. Asemenea unei corăbii de siniștri pirați care arborează la catarg, cu toată agresivitatea, ca să intimideze, să sperie, steagul său negru cu un craniu și două oase încrucișate. Ca să ne paralizeze voința de a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a nu mai vorbi de solicitanții modești și debutanți, acest nou ciocoi roșu promotor pe scară largă al culturii oficiale, transformată, în sfera sa de activitate, într-o proprietate personală, exploatată din plin, abuziv și corupt a marcat o epocă. Insolența, siguranța de mișcări și abilitatea combinațiilor profitabile, cinismul și lipsa conștiinței responsabilității personale, convins definitiv că sistemul este etern și situația ireversibilă, definesc un tip, un stil de viață și o epocă. Evident, el nu se lasă nici azi dislocat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
moartă. Continuă să fie favoritul Academiei, emisiunilor culturale la TV, al publicațiilor oficiale, premiilor unor Asociații etc. Deși a depășit de mult vârsta legală de pensionare, el pur și simplu nu vrea să plece... Mentalitatea aceasta, de mare suficiență și insolență, este de altfel specifică întregii vechi administrații de stat. Invocând într-un oraș oarecare de provincie existența unei cărți de telefoane, alta decât cea oficială ieșită de mult din circulație și deci total inutilizabilă o telefonistă de serviciu m-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în același timp) este cazul revendicării monopolului opiniei literare, ce se vrea definitivă și inatacabilă de către instanța culturală supremă. Un caz tipic: a apărut, după mari eforturi, Dicționarul scriitorilor români I, A C, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (1995). Insolență, bineînțeles, un atentat direct la monopolul ierarhiilor oficiale, deși în treacăt fie spus concesiile Dicționarului sunt destul de numeroase. Autoritatea opiniei critice unice, indiscutabile, trebuia grabnic restabilită și orice concurență, neloială prin definiție, eliminată. Și atunci... Academia trece rapid la contraatac
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al elevilor este contestată, considerând că prin costumul românesc se îndepărtează influențele străine pe care bucovinenii le-au îndurat până la unire 41. Posibilitatea desființării teatrului și a conservatorului cernăuțean, în anii '30, stârnește nemulțumirile bucovinenilor ce acuză Bucureștiul manipulat de "insolența minoritară" că "ne reduc doar la rolul de simpli contribuabili coloniali" sau că această capitală s-a îndepărtat de orice chemări la viața românească (VIII, nr. 1, 1933, p. 1). Față de un astfel de gest protestează și Torouțiu în articolul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
nici cu M. Houellebecq, altfel, ce monstru..." Indiscutabil, el dispune de un 'organ' special pentru dezastru și provocare; "sfîrșitul naturii și sfîrșitul dorinței sunt lucruri mai degrabă bune ", lansează el calm, mărturisind, în alt loc, că "îi plac absurditatea și insolența", că nu crede "în posibilitatea unei societăți fără religie" și că face parte dintre utopiști, "oameni care consideră că mișcarea Istoriei trebuie să conducă spre o absență a mișcării"... Și dragostea în toate acestea? A, da, dragostea. Ei bine, să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca Figaro, nu știe nici pe cine să înțeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și ale tribunei îi strigă în același timp: Organizați munca și muncitorii. Extirpați egoismul. Reprimați insolența și tirania capitalului. Faceți experiențe asupra bălegarului și asupra ouălor. Brăzdați țara de căi ferate. Irigați câmpiile. Împăduriți munții. Fondați ferme-model. Fondați ateliere armonioase. Colonizați Algeria. Alăptați copiii. Instruiți tineretul. Ajutați bătrânii. Trimiteți la țară locuitorii orașelor. Ponderați profiturile tuturor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a blocat. Neștiind ce să facă, punându-și încrederea în Dumnezeu, și-a deschis Psaltirea și a citit aceste cuvinte: Toată ziua chipul meu este acoperit de rușine (Ps 43,16). Și, vorbind în limbajul poporului, a predicat îndelung despre insolența prelaților și despre exemplul lor urât, despre faptul că întreaga Biserică trebuia să suporte această rușine. Le-a spus apoi că ei sunt chipul Bisericii, pe care trebuia să strălucească toată frumusețea ei. Sfântul Augustin spune referitor la aceasta: un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
85. După el, a urmat fratele Aymon, care s-a preocupat să continue opera începută de predecesorul său. În timpul mandatului său, a fost ținut primul și ultimul capitul al definitorilor, care nu a mai fost niciodată convocat în Ordin din cauza insolenței acestora. Aceștia au încercat în toate modurile să-i îndepărteze pe miniștrii provinciali ce erau la capitul împreună cu ministrul general și au reușit. De aceea, statutul referitor la acest capitul al definitorilor și la cel cu privire la alegerea canonică a custozilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au reușit. De aceea, statutul referitor la acest capitul al definitorilor și la cel cu privire la alegerea canonică a custozilor și a guardianilor, făcut în prezența papei cu ocazia demiterii fratelui Elia, a fost abrogat în următorul capitul general, tocmai din cauza insolenței acelor reprezentanți. Unii frați, într-adevăr, cereau să fie eliminați definitiv custozii din Ordin, spunând că slujirea lor era superfluă. Fratele Aymon se afla dincoace de Alpi când, în miezul iernii, i-a venit citația din partea protectorului Ordinului și a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nu era fiul său. Tot așa i-a răspuns și mamei sale care îi ceruse același lucru. Când tatăl l-a întrebat al cui fiu credea că este, dacă nu era al său, el i-a răspuns cu mânie și insolență: «Eu sunt fiul meu». Așa sunt și cei care sunt sclavii propriilor pasiuni și capricii. 106. Adăugire. În timpul conversației de mai înainte, fratele Albert a povestit o parabolă împotriva aroganței tinerilor, spunând: «Un taur obișnuia să se plimbe în fiecare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Acest personaj, Brutus, care, grație vicleniei și curajului său, reușește ca în cele din urmă să dea lovitura mortală tiraniei, este elogiat de Ovidiu și ridicat la rangul de simbol al eroului înflăcărat de iubire de libertate, de ură față de insolență și dictatură, care se remarcă însă printr-o excepțională prudență, impusă de vicisitudinile prin care trecea în acel moment Statul roman. Se pare că Ovidiu a regăsit asemenea trăsături în persoana lui Fabius Cunctator, pe vremea lui Hanibal și, în timpul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
1780. Deschiderea Începe, dar, la primul dintre Văcărești prin Încercarea de a pune ordine În albia limbii. Nu putem zice: a crea o limbă, pentru că Ienăchiță nu se gîndește pe sine decît ca un dregător În lumea gramaticii. N-are insolența, superbia geniului care vrea să recreeze totul vrea numai să ferească pe alții de greșeală și să Îndrepte proastele obiceiuri ale vorbirii. Artist, totuși, În fundul sufletului său, nu Împinge rigorile sale morale și scriptuale pînă la despotism. Lasă și plăcerii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o strategie la mijloc și strategia constă În răsturnarea raporturilor reale dintre subiect și obiect. Subiectul (seducătorul) se constituie În victimă potențială, În timp ce adevăratei victime (obiectul erotic) i se atribuie puteri dominatoare. Don Juan leapădă, la porțile orientului, teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit. Pentru a ajunge mai repede la țintă trebuie să apuce pe calea umilinței de sine. Nu există, adevărat, un rege Marc (marele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decît cînd vîlvătăile focului sînt mai mari și chinurile mai adînci”. „Judecind cu miturile propuse de Denis de Rougemont, Conachi este un Don Juan care se ia drept un Tristan”. Un Don Juan care „leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul”). Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Toată compoziția asta, cu dichisul ei apăsat balcanic, are legătură cu stadionul cum are... plăcinta cu arahida. Pe cînd taraf și scripcari la ureche? Continuînd să sugă încă din ugerul Ministerului Culturii, pe care l-a onorat cu indolențele și insolențele lui de oltean șmecher, Mărinică Sorescu deschide expoziții după expoziții în străinătate. Ce nu reușesc profesioniștii de marcă ai plasticii românești, în lupta dură cu piețele străine, reușește profitorul poet al glumițelor agreste. Nu mă poate abate nimeni de la raționamentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]