1,015 matches
-
vorba de Selina. Rânjetul lui batjocoritor s-a lărgit, părând să fie în strânsă legătură cu o luminiță care i s-a aprins brusc în priviri. Pun pariu că e o curvă sadea. Greșesc? — Selina? am spus eu împins de instinctivul meu devotament, idiot sentimental ce sunt - e o stricată. — Dăi drumul, fiule, mormăi el întorcându-mi spatele. Fugi. Pe Vron am găsit-o în salonaș uitându-se la televizor. Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones cufundat în gânduri, iar acesta absent rupse în două niște crenguțe. PAISPREZECE în condiții normale Vultur-în-Zbor ar fi simțit o simpatie instinctivă față de doamna O’Toole, așa diformă cum era. El însuși îndurase împunsăturile sociale adresate ciudatului. Ei doi ar fi trebuit să aibă multe în comun. Știa acum și de ce n-aveau. Dacă Virgil Jones avea dreptate când zicea că muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sale, când puterea a devenit un monstru care s-a întors împotriva lui și i-a prăjit mintea, și ajunse la vremurile bune. Zâmbi. Ce lumi vizitase! Câte lucruri învățase! își amintea cu admirație tehnicile sexuale ale poporului Ydjac, logica instinctivă a plantelor geniale din Poli XI, sculptura tonală a aurelionilor. Acum durerea dispăruse. Virgil depășise blocajul și își dezgropase propria istorie cu plăcerea unui arheolog autentic. Așa că ajunse într-un final la momentul când vizitase Dansatorii Spiralei. Anumite feluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ziua respectivă. Un joc gratuit, desigur. Dar îmi place, din copilărie am descoperit jocul acesta, să-mi agăț minunea zilelor de câte o astfel de întâmplare premonitoare, prevestitoare. Cred în „semne“, trebuie să cred în ele, pentru că știu - la început instinctiv, apoi tot mai conștient - că viața mea nu este întâmplătoare. Că rostul ei este dat, bucuria ei mi-a fost dinainte drămuită, drumul meu este scris, cu capătul și popasurile din vreme stabilite. Eu trebuie doar să descopăr. Viața mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
păcatului, în virtutea acestui gând ascuns al înțelegerii cu Domnul. El mă vede, îmi cunoaște și judecă păcatele și, îmbunat de rugăciunea mea, îmi iartă unele, arătându-mi calea mântuirii. Nu mint când mă rog. Pornirea mi-i sinceră, firească, aproape instinctivă acum. Acum, când, scârbit de mizeriile Lumii care mi se relevă, întristat de orbirea în care am trăit între oameni, acum, când am gândul permanent al apropiatului sfârșit, îmi este împăcată liniștea, rugăciunile mele vin nechemate anume de mine. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la dezastrul de la Mutiny s-a știut că hindu-brahmanii erau vicleni și nedemni de încredere, soldați inferiori musulmanilor indo-gangetici de mijloc, care la rândul lor sunt inferiori războinicilor Sikh și Pathan. Acestea erau rasele față de care englezul avea o simpatie instinctivă. Recrutând doar dintre aceștia, el și-a asigurat generații de soldați loiali, care și-au înțeles locul privilegiat în ierarhia lucrurilor și s-au luptat să-l păstreze. Aceste diferențe de rasă erau evidente chiar și celor mai tineri indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Bette însăși. Nu persoana sau sufletul lui Bette, ci trupul ei, manifestarea ei exterioară, cu ochii ei mici și apropiați și perii negri care îi împodobeau antebrațele cărnoase și care îți tăiau cheful de orice. Harry avea o înclinație instinctivă și foarte dezvoltată către frumos și nu se îndrăgostise niciodată de vreo persoană care să nu fie atrăgătoare. Dacă era ceva care să îl facă să ezite față de căsătoria cu ea era tocmai acest aspect al înfățișării ei. Dar Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
luăm zborul niciodată. Sau să explodăm când facem din nou contactul - făcu un gest ce se voia definitiv. Eu refuz. Era clar că tovarășul său îi împărtășea punctul de vedere. Totuși, Razman insistă: — Chiar dacă ordinul vine de sus? - coborî vocea instinctiv. Știți pe cine căutăm? — Da, încuviință cel ce conducea discuția. Am auzit zvonuri, dar astea sunt problemele politicienilor, în care n-ar trebui să fim amestecați noi, militarii. Tăcu și apoi arătă spre hartă cu un gest larg. Dacă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca un copil prost în fața complicatei mașini întortocheate și indescifrabile. Obiectele fuseseră întotdeauna dușmanii săi, le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv și lui, ca om liber ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu apă și harnașamentul cămilei. Zilele petrecute în El-Akab, așteptând momentul potrivit ca să pună mâna pe guvernatorul Ben-Koufra, îl puseseră dintr-o dată în fața unui univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în același pat în care stai tu acum și cam la aceeași oră, când toți dormeau, bărbatul tău i-a tăiat gâtul căpitanului meu și-a început să-și complice viața și mai mult decât înainte. Laila făcu un gest instinctiv să se ridice din pat, însă sergentul Maik-el-Haideri îi puse mâna cu forță pe umăr și-o obligă să rămână pe loc. — Nu ți-am dat voie să te miști, preciză. Și trebuie să te obișnuiești cu ideea că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
beau o bere Înainte să plec În concediu. Pe masă, o fotografie a Lorenzei Pellegrini, cu o dedicație scrisă cu litere mărunte și cam copilărești. I se vedea numai fața, Însă privirea, numai privirea singură, mă tulbura. Cu o mișcare instinctivă de delicatețe (sau din gelozie?), am Întors fotografia fără să citesc dedicația. Erau și câteva fișe. Am căutat ceva demn de interes, dar nu erau decât tabele, anticipări editoriale. Printre documentele acelea am găsit am găsit Însă o fișă scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă irită faptul că revenea la mine, așa, dintr-o dată, o lume pe care o părăsisem. Acum Înțeleg că ceea ce mă tulbura era, pentru a nu știu câta oară, un fel de complot al asemănării, suspectarea unei analogii. Ca reacție instinctivă, m-am gândit că mă deranja să-l reîntâlnesc pe Belbo, cu eterna lui lașitate. Hotărâi să-mi mut gândul de la toate astea și nu i-am spus nimic lui Amparo despre scrisoare. Am fost ajutat de o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
insanități, concis și la obiect: Ascultă, Boss, avem mare, urgentă și stringentă nevoie, de o foaie! O bagatelă, pentru tine! Hm...! Pricepi ce vreau să zic? De priceput, pricep io, Șefu'! se sumeți șiret veverițoiul înhăiburat (care avea, evident, tendința instinctivă de a transfera oportunist, către orice interlocutor al său, atributul de conducător, fapt ce explica îndeajuns cum de se pricopsise și cu porecla secundă, englezească). S-a marcat! Să trăim! Fără discuții! Limpede și în unanimitate! Drepți și la raport
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
respect cel puțin teoretic. Față de Raul nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. Nici el nu pretindea așa ceva și se mulțumea cu firimiturile ospățului. Era mai ales dansatorul ei și, în calitatea aceasta, util. Grigore avea o repulsie instinctivă de bărbații în genul lui Brumaru. Îi disprețuia. Socotea sincer că Nadina se compromite tolerând pe lângă ea asemenea cavaleri. Se învinovățea pe sine că n-a știut să împiedice alunecarea aceasta, nu prin scene care să o fi înverșunat în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lângă ușă, cu ochii mari asupra lui, parc-ar fi nimerit într-o casă străină. ― Iartă-mă, Tănțico! reluă Titu dezmeticit. Uite cum mă găsești!... Lucram, voiam să fac lumină și... Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv și, după câteva secunde, șopti: ― Așteptai pe cineva? Când tânărul vru să răspundă, altă întrebare îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așternut. Rămase goală, cum îi plăcea atât de mult să umble acasă, în dormitorul ei, între oglinzile care-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. Deși în odaie era cald, o cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și sânii cu brațele încrucișate pe piept. ― Doamne, coniță, frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz, aducîndu-i halatul și văzînd-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Deschide acum în exterior. Kane repetă aceeași procedură care le îngăduise intrarea în sas. După coborârea ultimei manete, se înapoie lângă colegii lui și așteptă. În mod inconștient. Lambert se întoarse pe jumătate la deschiderea spre exterior, ca o reacție instinctivă la apropierea necunoscutului. Tambuchiul alunecă pe-o parte. Valuri de praf și vapori se-nvolburau în fața oamenilor. Zorile aruncau pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dezgustător, fetid, pestilențial, ajunse la nările celor care, țintuiți, asistau la această scenă. Apoi, toți strigară îngroziți și fugiră cât mai departe de masă și de monstrul orb care se răsucea în pieptul lui Kane. În această acțiune de retragere instinctivă, disperată, motanul le-o luase înainte. Cu coada ridicată, cu blana zbârlită, cu gheruțele scoase, din două salturi părăsi masa și încăperea. Micul craniu dințat se zbătea convulsiv pentru a se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Jeudi sau Vendredi sau Samedi sau Dimanche. Și-i scoase pe ai lui și și-i trase pe cei care veniră satisfăcător, încercă apoi o pereche de ciorapi negri de plasă cu ochiuri destul de mici, care îi atenuară puțin jena instinctivă că nu găsise nimic cu care să se poată epila, și se gândi multă vreme dacă să-și pună sau nu sutien. Dar, în parte pentru că nu prea purtase nici înainte, în parte pentru că i se părea grotesc să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndoieli și ezitări, chiar dacă clarificarea unor obiective s-a realizat pe parcurs, în strânsă legătură cu mersul războiului și a situației din capitala Rusiei, procesul declanșat nu mai putea fi oprit. Revoluția rusă din februarie a dat acestei mișcări încă instinctive - aprecia Gh. I. Brătianu - impusul decisiv, proclamând dreptul popoarelor din imperiu la autonomie națională. Ca un fel de febră, în primăvara anului 1917, avea loc o astfel de mișcare, de la un capăt la celălalt al imensei Rusii; revendicările sociale și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
singură persoană, ci cu mai multe). Ți se permite, din acest motiv, dreptul la trei încercări, importantă fiind ordinea alegerilor. Și, cum momentul adevărului a sosit, răspunde la următoarele întrebări: "1. Spre care parte a încăperii te îndrepți în mod instinctiv? În care dintre aceste grupuri te-ai simți cel mai bine? Prima alegere 2. După 20 de minute, toți cei din grupul pe care tocmai l-ai ales pleacă la o altă petrecere, lă-sîndu-te singur. Dintre grupurile rămase, de care
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
uită pe nimeni și intuiește (sau află) cum poate fi abordat fiecare : aici o mică atenție, dincolo o slăbiciune galantă, dincolo o intervenție prin a treia cunoștință... Un rețetar simplist pe care l-ai putea și tu aplica dacă neplăcerea instinctivă pe care o ai față de asemenea lucruri nu ar crea în tine senzația că pentru ele niciodată nu ai suficientă vreme. De aceea te uiți cu compătimire la bietul Ialomițeanu care acceptă să se ocupe numai de treburi agasante, dintr-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
33) "nevoile organismului operează atât în formarea obiceiurilor, cât și în funcționarea lor ulterioară, i.e. în motivația de bază. Datorită sensibilizării sau energizării acțiunii ele sunt numite trebuințe (drives)". Trebuințele sunt atât primare, legate de nevoile fiziologice, fiind înnăscute și instinctive, cât și secundare/derivate, învățate și dezvoltate ca urmare a relației cu elementele mediului înconjurător. Eficiența răspunsului la stimuli conduce la întărirea comportamentului de reacție, Hull identificând două categorii de întăriri ale comportamentului. Întărirea primară apare atunci când există o legătura
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de nevoi, cele de autorealizare (self-actualization) exprimă dorința de autoîmplinire, de realizare a potențialului fiecărui individ: "...ființele umane trebuie să fie tot ceea ce pot să fie" (Maslow, 1945/2007, p. 93). În ceea ce privește natura acestor nevoi, Maslow afirmă caracterul de tip instinctiv, înnăscut: "avem nevoie de dragoste la fel cum avem nevoie de iod sau vitamina C" (Maslow, 1999, p. 28). Acest fapt generează următoarea consecință: dacă există predeterminare, atunci există și limitare a posibilității de autorealizare în funcție de dotarea biologică a fiecărui
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
a canalului, spartă de cerculețe tremurătoare, ca niște monede cenușii. Zări, în spate, arcada elipsoidaiă a podețului de fier. Mașina cu roțile aproape de muchea cheiului, se mișca încet sub forța inerției. Probabil că în momentul în care făcuse virajul frânase instinctiv. Scoase un vaiet puternic de furie și disperare. De ce nu se prăbușise mașina în apă, așa cum dorise el? De ce trebuia să ia toată treaba de la capăt? Ar fi vrut să piară tot ceea ce ținea de el! Mâinile îi alunecau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]