30,710 matches
-
am mână moartă ,prefer să văd cum vă scoateți ochii,renunță vulpoiul cel bătrân. - Micky și mai cum ? intervine și cel de-al patrulea ,acela care preferase până acum să tacă. - De fapt e Mikos .... Atanasiu . - Mikos ?! Și de pe ce insulă ai emigrat tocmai aici? După accent, nu ești francez cu siguranță. - Cipru ! - Ciprot deci... Luigi,sper să te țină buzunarele. Trei mii de euro,ce zici? Ai încredere în Mikos cipriotul, că știe ce face ? O umbră de-ndoială străbate
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
Tăcerile iubirii sunt sublime, iubirea nu are nevoie de vorbe, senzațiile ei unice creează Edenul, acolo unde cei doi se găsesc, se regăsesc, se intuiesc unul pe celălalt. Ivită ca din spuma mării, precum o nouă Afrodită, ori ca o insulă mirifică născută din marea ce îi poartă pe cei doi îndrăgostiți în sclipiri de constelații ce nasc și alimentează visele, apare lumea din sufletul poetei: //în lumea mea e pace/și multă iubire/între noi perdea de lacrimi/astăzi am
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
potolește gândurile./ Aduce calmul,/ liniștea./ Universul capătă unitate./ Lumea ideilor se prinde în/ lanțul de mire./ În undele cristaline/ rutina se smulge/ spre calea deschisă/ prin piatră./ O cunoaștere se deschide./ Ființă fluidică/ În aerul mișcător,/ Scânteie crescută la văpaie,/ insulă cu priviri ațintite/ în ceață/ coloane în câmpul universal/ al cunoașterii.” Imaginea este una puternică spre desăvârșire, e o multplicare ideatică mai rar întâlnită. Metamorfozarea metaforică și metamorfică este întreținută de un suflu categoric. Se creează un colț anume de
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
cu poeme scurte și bune ca inspirație pentru pictori: „amurg purpuriu din septembrie/ inundat în culorile razelor de soare/ visul de odinioară a prins aripi/ un curcubeu într-un colț de cer” (Peisaj). Sau: când se-mpart drumurile vieții/ în insula din Itaka sau Kreta/ adevărului i-se prăbușește visul” (Drumurile vieții) Prin structura ei, lucrarea de față nu este dedicată doar artiștilor ci și amenilor de rând. Într-un mod autentic, pornind din gândire precum din suflet, poetul îmi inundă
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
visul” (Drumurile vieții) Prin structura ei, lucrarea de față nu este dedicată doar artiștilor ci și amenilor de rând. Într-un mod autentic, pornind din gândire precum din suflet, poetul îmi inundă sufletul în „Geografia sufletului”, „închizând porțile și ușile/ insulei tale ofilite prin timp/ în vaporul speranțelor s-au ars farurile/ pornite spre tine prin lumină” (Pornit înspre tine). Pare a fi o tresărire spre rostire într-o altă valorizare a destinului uman într-un loc profund-fecund. Se poate face
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
Mi-a răspuns prietenul. Banii sunt doar simple bucăți de hârtie, adică reprezintă “nimic”. Sau mai bine zis, nimic important pentru om. Noi le dăm importanță. Banii reprezintă doar o convenție între oameni. De exemplu, dacă ai ajunge pe o insulă pustie cu un sac de bani lângă tine, tot nu ai avea ce să faci cu ei. Ai muri de foame. Astfel ai avea “nimicul” în portofel. În schimb ai putea avea "TOTUL", pentru că ai exact restul lucrurilor! Acum să
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
și-ar putea dori un om: sănătate, libertate, stima oamenilor, iubire, o familie frumoasă, o viață liniștită și echilibrată, iar toate acestea sunt produsul unui suflet curat și a unei minți echilibrate. Despre chestiunea cu sacul de bani pe o insulă pustie, cunoșteam și eu vorba. Și sunt de acord cu afirmația. Cât despre chestiunea cu lipsa banilor, iarăși sunt de acord cu afirmația prietenului. De exemplu, în eseul “Prinț sau cerșetor” ce l-am scris în luna aprilie a anului
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
înseamnă Ha Noi. Acesta e doar inima părții de nord. Trei milioane de locuitori. La 160 de kilometri spre Est, în Golful Tonkin, se află Ha Long, minune a lumii recunoscută ca atare de UNESCO. O aglomerare de peste 9000 de insule dintre care vreo 8000 au nume proprii în mijlocul unei mări perfect calme și puțin adînci. Insule înalte de pînă la 400 de metri, împădurite, nelocuite, sau simple stînci ieșind din apă. Vapoarele se înghesuie la mal, se sare din punte
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
de kilometri spre Est, în Golful Tonkin, se află Ha Long, minune a lumii recunoscută ca atare de UNESCO. O aglomerare de peste 9000 de insule dintre care vreo 8000 au nume proprii în mijlocul unei mări perfect calme și puțin adînci. Insule înalte de pînă la 400 de metri, împădurite, nelocuite, sau simple stînci ieșind din apă. Vapoarele se înghesuie la mal, se sare din punte în punte, ca la Lepanto. Un astfel de vas, echipat cu motor dar avînd și pînze
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
mal, se sare din punte în punte, ca la Lepanto. Un astfel de vas, echipat cu motor dar avînd și pînze tradiționale, ne-a dus printre aceste magnifice și inexplicabile coline ieșite din mare. Ha Long - Baia Dragonilor - are pe insulele mai mari peșteri uriașe, extinse pe verticală la zeci de metri. Sînt iluminate, amenajate, pot fi vizitate cu uimire pentru hornurile lor și dantelele de calcar ce atîrnă din plafoane. Am fost în Peștera Palatului Ceresc, cu o sală centrală
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
de biografie ale câtorva dintre victimele represiunii. Pe parcursul a 250 de pagini, numărul 2-3/2006 al revistei reușește să ofere o imagine grăitoare a universului concentraționar românesc. Majoritatea marilor închisori sunt descrise de supraviețuitori ai detenției, care punctează particularitățile fiecărei insule a arhipelagului concentraționar. Amintirile lui Ion Diaconescu (fost președinte al Camerei Deputaților) surprind atmosfera de coșmar kafkian a închisorii de la Râmnicu Sărat, unde singurele forme de comunicare erau tusea în ritm de Morse și bătăile în pereți. Adrian Hamzea relatează
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
Cronicarul se simte solidar: "Încep să mă satur de vechea consolare că dacă în țara asta lipsesc multe, ea îți oferă în schimb marele avantaj că te împiedică să te plictisești. România e o țară obositoare, cu tot mai puține insule de bun-simț și de seninătate". Citiți tot răspunsul, că merită. Pe aceeași pagină, într-un scurt, reușit și pesimist exercițiu de retorică, Octavian Paler se întreabă Care Românie?, așa cum acum 16 ani se întreba Care normalitate? și, după ce înșiră vreo
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
premiul acela... - Ar trebui să te ajut. Dar dacă scrii bine, n-ai nevoie, tot ce trebuie, e să scrii. Ti-a luat mult timp? - Nu prea mult. Unde ai auzit tu vorbindu-se de specia aia de pescăruși? - în insulele Bahamas. - Dar tu n-ai fost niciodată acolo,... la Dog Rochs, la Elbow Key . - Am fost la Kilem Peters. Cu siguranță. Se refugiază acolo, pe reciful de corali. - Prin părțile mai joase, poate. Totuși, unde și când ai putut tu
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
mele, care sunt numeroase, mă simt incapabil să-mi apăr spiritul de seducțiile și abisurile care îl amenință. Nu am sustras hârtia pe care scriu din stocul de registre ce-mi servesc pentru calcule. Am mers să o cumpăr pe insula mea, la Groix. Este un carnet de pescar. L-am văzut pe tatăl meu însemnându-și capturile într-un carnet asemănător, făcând bastonașe pe care le unea cu o liniuță orizontală. Când barele se atingeau, mâncam după pofta inimii. Când
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
într-un carnet asemănător, făcând bastonașe pe care le unea cu o liniuță orizontală. Când barele se atingeau, mâncam după pofta inimii. Când erau rare, făceam foame. Tatăl meu a fost unul dintre primii care au cerut cu tărie ca insula noastră să-și trimită și ea caietul de doleanțe. Dar nu știa să scrie nici o literă. Așa că preotul a preluat sarcina. Eram foarte tânăr, pe vremea aceea, dar amintirile îmi vor rămâne pentru totdeauna gravate în memorie. Mâinile noduroase ale
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Femeilor le era frică, dar mânia pusese stăpânire și pe ele. Pe deasupra gardurilor vii ale grădinilor, stăteau de vorbă, la fel ca bărbații lor în biserică. Iar preotul a făcut caietul. A fost trimis la Paris, împreună cu cel al celorlalte insule. Și nimic nu s-a schimbat. Deputații bretoni din Starea a Treia au fost cei care au început Revoluția, dar nu au terminat-o. Nu au fost în stare. În ciuda războaielor, în ciuda masacrelor, nu au fost în stare. Tot sângele
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
capul și cornul îi sînt îndreptate tot în jos. S-ar zice că se complace în brațele doamnei. Poate chiar că, mulțumit, a ațipit. Dar, la o privire mai atentă, constatăm că și capul și cornu-i depășesc puțin covorul/cîmpul/insula pe care e așezată doamna și pe care îi făcuse și lui loc. }inînd cont și de îmbrățișarea posesivă a doamnei, s-ar zice că unicornul se gîndește la plecare. Botul său ce transgresează insula amușină deja alte zări. Ar
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
cornu-i depășesc puțin covorul/cîmpul/insula pe care e așezată doamna și pe care îi făcuse și lui loc. }inînd cont și de îmbrățișarea posesivă a doamnei, s-ar zice că unicornul se gîndește la plecare. Botul său ce transgresează insula amușină deja alte zări. Ar putea fi vorba de aceleași orizonturi pe care le întrevede și privirea doamnei și stăpînei sale. O posibilă interpretare - poate, cea mai simplă - a alegoriei ar fi aceea că pictorul anonim a surprins momentul de
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
faptul că iubirea a făcut-o să întrevadă orizonturi noi, să cunoască mult mai mult, să se cunoască mai adînc. E posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și potolească setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
făcut-o să întrevadă orizonturi noi, să cunoască mult mai mult, să se cunoască mai adînc. E posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și potolească setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a-l împiedica
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a-l împiedica să cadă în apă. Cîtă vreme e pe insulă și în poala ei, unicornul e în siguranță. Și totuși dorința de plecare, fie și în germene, în viitor, e manifestată de ambii parteneri. Nu putem ști ce se va întîmpla într-o ipotetică secvență ulterioară a narațiunii. E posibil
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Nu putem ști ce se va întîmpla într-o ipotetică secvență ulterioară a narațiunii. E posibil ca iubiții să rămînă totuși împreună, fiecare cu alte dorințe, amîndoi cu vise diferite. Chiar dacă licornul va decide să rămînă în poala doamnei de pe insulă (în fond, cei mai mulți bărbați afirmă că doresc să vadă în iubită o mamă) și chiar dacă ea va continua să îl rețină ca pe o podoabă sau ca pe un passe-temps, în lipsă de altceva, asistăm totuși la o plecare, la
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
cele șase țesături în care mai multe doamne și mai mulți licorni vorbesc nu numai despre simțuri, ci și despre introspecție pare a fi luat sfîrșit. Văzul este singura tapiserie în care doamna este așezată. Tot pe un covor/o insulă (acum, numai metaforică), ca și tînăra înfățișată în pictura, ulterioară, de la Biblioteca Națională a Franței. Licornul își ține labele din față în poala doamnei. Ea îl domină cu un cap, el o domină cu un corn. Pe acest covor, în
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
foarte învățat (ŤMă interesează totul: științele naturii, lingvistica, istoria, politica.ť), dar totodată de un mare artist, ultrasensibil la emoția umană, capabil să o exprime cu claritate, atât în sunete, cât și în cuvinte ("Pentru mine muzica nu e o insulă, ci o bucată complexă de viață și experiență" ). A murit Ligeti, vrăjitorul sunetelor, omul cel mai neliniștit și curios din lume. Dacă l-am fi întrebat cine a fost, ne-ar fi răspuns cu sinceritate: "Un ungur născut în Transilvania
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
de frauda argumentativă. Suntem din nou unici în Europa: în interpretarea acestor avocați ai neantului valah lipsiți de harul imprecațiilor cioraniene, istoria noastră nu are continuitate și nici substanță. Am fi, singuri în lume, un mare zero; sau poate chiar insula minus într-un ocean de realizări. Să presupunem, prin absurd, că așa ar sta lucrurile: ce ar reprezenta, atunci, severii noștri monitori ieșiți din humusul patriei? Am conturat această polaritate nu pentru a-l încadra neapărat pe Radu Pavel Gheo
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]