834 matches
-
unei alterări a răspunsului vasodilatator dependent de endoteliu la nivelul microcirculației. Mai mult decât atât, rudele de gradul I ale pacienților cu DZ de tip 2 care sunt normoglicemice prezintă un deficit similar cu cel anterior descris, probabil legat de insulinorezistență. În ultimii ani, s-au acumulat o serie de date care sugerează o legătură între greutatea scăzută la naștere și riscul de a dezvolta la vârstă adultă DZ tip 2, HTA sau boală macrovasculară. La copiii cu greutate mică la
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
a vasodilatației mediate de endoteliu la nivelul microcirculației cutanate. O ultimă volută în evoluția datelor a constituit-o descoperirea că insulina își exercită efectul vasodilatator printr-un mecanism dependent de endoteliu, iar un defect la acest nivel ar putea explica insulinorezistența. Deocamdată nu există suficiente argumente pentru extrapolarea acestor ultime date la om, iar studiile pe animale sunt pentru moment neconcludente. Există un număr crescând de dovezi că endoteliul reprezintă ținta și punctul de plecare al afectării angiopatice în DZ. Dacă
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
HTA esențială care survine la pacienții nediabetici. Cu toate acestea, HTA survine de două ori mai frecvent la pacienții diabetici decât la nediabetici. Acest exces de HTA ar putea fi explicat pentru majoritatea cazurilor prin hiperinsulinemie, care face legătura între insulinorezistență și HTA în cadrul sindromului dismetabolic. HTA sistolică izolată se definește prin valori ale TA sistolice mai mari sau egale cu 140 mmHg, asociate cu valori normale sau reduse ale TA diastolice și poate fi prezentă în diferite contexte clinice cum
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
regulă una sau mai multe din următoarele tulburări: obezitatea (mai ales cea abdominală), dislipidemia (scăderea HDL-colesterolului, creșterea trigliceridelor serice și a LDL-colesterolului), anomalii ale coagulării, toleranța alterată la glucoză și altele, reunite în cadrul sindromului dismetabolic. Acesta are ca substrat patogenetic insulinorezistența (de unde și numele de „sindromul insulinorezistenței”) și precede adesea și cu mult timp înainte, uneori până la 5-10 ani, apariția diabetului. Patogenia HTA este în bună parte legată de obezitate, care determină creșterea debitului cardiac și stimularea activității adrenergice, mecanism care
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
următoarele tulburări: obezitatea (mai ales cea abdominală), dislipidemia (scăderea HDL-colesterolului, creșterea trigliceridelor serice și a LDL-colesterolului), anomalii ale coagulării, toleranța alterată la glucoză și altele, reunite în cadrul sindromului dismetabolic. Acesta are ca substrat patogenetic insulinorezistența (de unde și numele de „sindromul insulinorezistenței”) și precede adesea și cu mult timp înainte, uneori până la 5-10 ani, apariția diabetului. Patogenia HTA este în bună parte legată de obezitate, care determină creșterea debitului cardiac și stimularea activității adrenergice, mecanism care, în timp, conduce la creșterea valorilor
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
cu mult timp înainte, uneori până la 5-10 ani, apariția diabetului. Patogenia HTA este în bună parte legată de obezitate, care determină creșterea debitului cardiac și stimularea activității adrenergice, mecanism care, în timp, conduce la creșterea valorilor TA. La rândul ei, insulinorezistența se manifestă, printre altele, prin creșterea nivelului de acizi grași liberi (AGL) circulanți ceea ce promovează activitatea 1-adrenergică cu efect vasoconstrictor și de creștere a rezistenței vasculare periferice. În plus se reduce fluxul sangvin muscular scheletal agravând creșterea rezistenței vasculare periferice
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
acizi grași liberi (AGL) circulanți ceea ce promovează activitatea 1-adrenergică cu efect vasoconstrictor și de creștere a rezistenței vasculare periferice. În plus se reduce fluxul sangvin muscular scheletal agravând creșterea rezistenței vasculare periferice. Medicația antihipertensivă ar putea agrava în anumite circumstanțe insulinorezistența, așa cum a arătat un studiu în care s-a făcut o urmărire pe durată de 9 ani a unor pacienți tratați pentru HTA cu asocieri medicamentoase din clasele betablocante, diuretice și hidralazină. Studiul s-a soldat cu apariția clinică a
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
făcut o urmărire pe durată de 9 ani a unor pacienți tratați pentru HTA cu asocieri medicamentoase din clasele betablocante, diuretice și hidralazină. Studiul s-a soldat cu apariția clinică a diabetului, la unii dintre pacienții care prezentau de la debut insulinorezistență, fără ca inițial să fie diabetici (25, 51). Totuși, apariția de noi compuși medicamentoși din categoria celor clasici și a altor clase medicamentoase „neutre” din punct de vedere metabolic, asigură o gamă largă de medicație care poate fi folosită astăzi în
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
nivelurilor serice ale trigliceridelor și scăderea nivelurilor de HDL-colesterol alcătuiesc tabloul biologic al dislipemiei diabetice însoțită de hiperlipemie postprandială. La subiecții la care se asociază una sau mai multe dintre tulburările componente ale sindromului dismetabolic - IGT, obezitate abdominală, hipertensiune, hiperinsulinemie, insulinorezistență, creșterea unor reactanți de fază acută și anomalii ale coagulării și fibrinolizei - apare un cumul al unor factori de risc pentru ateroscleroza care aduce un risc cardiovascular crescut. Există astăzi un consens în ceea ce privește agregarea mai frecventă a mai multor factori
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
precondiționării ischemice, ca rezultat al potențării mecanismelor dependente de bradikinină, aflate în legătură și cu eliberarea de vasodilatatori de origine endotelială cum este oxidul nitric (NO). Pe de altă parte se sugerează și un efect al IECA de reducere a insulinorezistenței și ameliorare a controlului glicemic. Ca și betablocantele, și IECA sunt de cele mai multe ori subutilizate din teama unei eventuale instabilități hemodinamice, a unor eventuale retenții azotate sau hipercalcemii. Aceste efecte secundare pot fi evitate dacă introducerea IECA în terapie se
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
și ca urmare o agravare a ischemiei miocardice. Predominența tonusului simpatic care rămâne necontracarat de componenta parasimpatică defectivă duce la o predispoziție pentru aritmii, cu atât mai mult în condițiile ischemiei miocardice. IC este categoric o stare patologică asociată cu insulinorezistență (44, 57). Pacienții nediabetici cu insuficiență cardiacă prezintă scăderea sensibilității la insulină comparativ cu subiecții de control de aceeași vârstă și sex, dar fără IC. Mai mult, pacienții cu IC în clasele NYHA III-IV au prezentat o incidență mai mare
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
al abordării profilactice a IC la diabetici care asociază multipli factori de risc coronarian, prin folosirea IECA. La pacienții diabetici nu este de neglijat nici contribuția IECA la reducerea progresiei complicațiilor finale ca retinopatia sau nefropatia. IECA par să amelioreze insulinorezistența și pot contribui în acest fel la un control mai bun al diabetului. Chestiunea privitoare la alegerea dozelor mici sau mai mari de IECA a fost abordată în mai multe metanalize și datele obținute au sugerat recomandarea utilizării dozelor maxime
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
manifestările sindromului X a fost o problemă controversată, atât datorită prevalenței sale relativ scăzute, în special la populația non-diabetică, cât și faptului că nu a putut fi demonstrată o relație cauzală directă (ci numai o corelație statistică), între MA și insulinorezistență. Cu toate acestea, MA este indicată de majoritatea studiilor ca un predictor independent important de morbiditate și mortalitate cardio-vasculară (RR=2,8-3,3 [93]), ceea ce coincide cu semnificația predictivă a sindromului dismetabolic și justifică integrarea MA în acesta. Prevalența bolii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
dintre componentele sale (efect sinergic); - prezența dislipidemiei este asociată cu risc crescut pentru BCI și IM, în special la pacienții cu T2DM; - hipertensiunea arterială este asociată cu risc crescut de BCI, în special pentru pacienții cu scăderea toleranței la glucoză; - insulinorezistența (definită ca valori ale HOMA în cvadrantul superior) aduce un exces de risc pentru BCI și IM la pacienții cu scăderea toleranței la glucoză. Riscul relativ global dat de prezența sindromului dismetabolic este de aproximativ 3 pentru dezvoltarea BCI și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
spre deosebire de alte loturi. Relația dintre MA la părinți și HTA la descendenții diabetici sau non-diabetici ai acestora, poate fi interpretată ca o predispoziție familială pentru boala cardio-vasculară, manifestată la început prin HTA. 3.1.2. Predispoziția familială pentru sindromul dismetabolic. Insulinorezistența periferică Insulinorezistența periferică este definită ca o situație în care o concentrație normală de insulină produce un răspuns biologic suboptimal. Aceasta este o caracteristică fundamentală a T2DM, însă apare relativ frecvent și la indivizi cu toleranță la glucoză normală, reprezentând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
loturi. Relația dintre MA la părinți și HTA la descendenții diabetici sau non-diabetici ai acestora, poate fi interpretată ca o predispoziție familială pentru boala cardio-vasculară, manifestată la început prin HTA. 3.1.2. Predispoziția familială pentru sindromul dismetabolic. Insulinorezistența periferică Insulinorezistența periferică este definită ca o situație în care o concentrație normală de insulină produce un răspuns biologic suboptimal. Aceasta este o caracteristică fundamentală a T2DM, însă apare relativ frecvent și la indivizi cu toleranță la glucoză normală, reprezentând trăsătura definitorie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
o concentrație normală de insulină produce un răspuns biologic suboptimal. Aceasta este o caracteristică fundamentală a T2DM, însă apare relativ frecvent și la indivizi cu toleranță la glucoză normală, reprezentând trăsătura definitorie a sindromului dismetabolic. Cele mai importante sedii ale insulinorezistenței sunt țesuturile-țintă (hepatic, adipos și în special muscular), unde sunt afectatel principalele procese metabolice insulino-dependente: preluarea hepatică și musculară a glucozei din sânge, supresia postprandială a producției hepatice de glucoză, respectiv sinteza și stocarea trigliceridelor în țesutul adipos. În mod
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
liniei eritroide la nivelul măduvei hematopoietice (efect sinergic cu eritropoietina), cu creșterea consecutivă a masei eritrocitare circulante, care reprezintă la rândul său un factor independent de risc cardio-vascular. Gradul de creștere a masei eritrocitare circulante este corelabil atât cu severitatea insulinorezistenței (indicele HOMA) cât și cu celelalte manifestări importante ale sindromului dismetabolic: hipertrigliceridemia, scăderea HDL-colesterolului, HTA. Una dintre aspectele importante legate de transmiterea predispoziției pentru BDR la pacienții cu T2DM este dacă această transmitere este sau nu separată de predispoziția pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
pacienți de origine chineză cu T2DM [123]; de asemenea, a fost detectat un polimorfism (K121Q) al PC1 (plasma cell differentiating antigen 1), un inhibitor specific al acțiunii post - receptor a insulinei [177] , iar acest polimorfism a fost incriminat în producerea insulinorezistenței și accelerarea evoluției BDR la pacienții cu T1DM; totuși, alte studii au infirmat recent aceste ipoteze [226]. Este posibil ca aceste rezultate contradictorii să fie explicabile prin diferențele etnice dintre grupurile studiate . Genele paraoxonazelor (PON) 1și 2. Paraoxonazele sunt enzime
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
că în cazul unei malnutriții fetale, indiferent de cauză, se produce o redistribuire a circulației pentru a proteja dezvoltarea creierului chiar în detrimentul altor organe, cum sunt pancreasul și rinichii. Studii mai recente [80] au relaționat malnutriția fetală de sindromul de insulinorezistență (sindromul dismetabolic), boala coronariană ischemică și microalbuminurie prin intermediul ipotezei „genotipului economicos” (thrifty genotype); de asemenea, a fost raportată asocierea dintre MA și talia mică ca și evoluția mai rapidă a MA către proteinuria clinică la pacienții cu T1DM hipostaturali [187
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
slab semnificative. De asemenea, s-a constatat că există corelații semnificative între markerii de creștere intrauterină întârziată, respectiv malnutriția fetală, și prezența componentelor sindromului dismetabolic la vârsta adultă: IMC (p=0,004), glicemia postprandială (p=0,05) și indicele de insulinorezistență (p=0,01). Aceste rezultate demonstrează că o creștere intrauterină deficitară, evidențiabilă prin indice staturo-ponderal scăzut la naștere, se corelează semnificativ cu statură redusă la vârsta adultă și cu prevalența crescută a insulinorezistenței, care este asociată (în cadrul sindromului dismetabolic) cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
postprandială (p=0,05) și indicele de insulinorezistență (p=0,01). Aceste rezultate demonstrează că o creștere intrauterină deficitară, evidențiabilă prin indice staturo-ponderal scăzut la naștere, se corelează semnificativ cu statură redusă la vârsta adultă și cu prevalența crescută a insulinorezistenței, care este asociată (în cadrul sindromului dismetabolic) cu exces de risc cardio-vascular, ca și cu risc crescut de apariție a T2DM. Un alt studiu [88] a confirmat rezultatele anterioare ale lui Brenner și col., arătând că scăderea drastică a ratei de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
special la nivelul țesutului muscular striat, creștere care ajunge în condiții experimentale până la dublarea acestuia, iar acest efect este modulat de statusul nutrițional al pacientului (scade în obezitate, [114]). Constatarea că acest efect este mult diminuat la pacienții care prezintă insulinorezistență a condus la presupunerea (fără a fi însă dovedit) că aceste proprietăți vasoactive intrinseci ale insulinei sunt determinante pentru preluarea periferică a glucozei, prin creșterea disponibilității de insulină și glucoză la nivelul țesutului-țintă. Efectul vasodilatator al insulinei este NO-dependent și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
importantă decăt valoarea absolută a fluxului sanguin) este procesul de recrutare a capilarelor prin efectele insulinei ca factor de creștere. b. Efectele renale ale insulinei Insulina are efecte semnificative asupra funcțiilor glomerulare; s-a arătat că hiperinsulinemia în condiții de insulinorezistență induce o creștere a REA cu aproximativ 50% la pacienții normoalbuminurici, albuminuria fiind acompaniată la acești pacienți de o creștere a eliminării urinare a unor proteine care sunt în mod normal filtrate și reabsorbite în tubii proximali, cum este proteina
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
predominențe accentuate a ATR1; aceste date au condus la dezvoltarea unei noi clase de medicamente, blocantele selective ale ATR1 (sartani), care și-au demonstrat efectele renoprotective atât experimental cât și în BDR clinică. 3.4.6. Rolul hiperinsulinemiei și al insulinorezistenței periferice în patogeneza BDR Insulinorezistența periferică are la bază mecanisme celulare complexe care acționează atât înainte cât și după legarea insulinei de receptorii celulari, însă defectele post-receptor par a avea o semnificație patogenetică mai mare la pacienții hiperglicemici, iar dintre
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]