2,033 matches
-
această necesitate este o povară, nicidecum pentru că îmbracă cutare formă specifică, pentru că este cutare sau cutare nevoie naturală, cea de a bea sau de a mânca, sau nevoia sexuală, ci în virtutea subiectivității sale care o încarcă de ea însăși până la insuportabilul acestei încărcări. Prejudecățile obișnuite ale gândirii occidentale ne împiedică să înțelegem pe deplin ce se întâmplă în acel moment. Noi nu concepem exercitarea acestei forțe care ia naștere în încercarea de sine a subiectivității, care este condusă, la paroxismul acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această forță se exteriorizează, această tensiune se destinde, această încărcare în afect se descarcă de sine. Pretutindeni acțiunea este interpretată ca o exteriorizare și ca o obiectivare reală, în așa fel încât într-un astfel de proces și prin el insuportabilul vieții, dacă ar fi plasat într-adevăr în fața ei și astfel separat de ea, aceasta s-ar trezi deposedată de el din punct de vedere material și, în sensul propriu, "descărcată". Din nefericire, aceasta nu se întâmplă niciodată, dacă este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asumate de către ea două posibilități, numai două. Cea dintâi este tocmai cultura. Dacă acțiunea nu este niciodată aruncarea în afara sa a ceea ce constituie în viață tocmai esența sa, adică patosul oricare ar fi el al purei sale încercări de sine, insuportabilul de pildă, dacă ea, dimpotrivă, îl reține în sine ca ceea ce este ea și ca ceea ce o motivează, atunci ea se ridică până la înălțimea acestui patos, operația sa nu are altă finalitate sau, mai bine spus, altă realitate decât de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
milenii ca o "cheltuire de forță de muncă", așa cum spune Marx, și străbătând formele sale cele mai dificile și cele mai respingătoare, ea nu a fost la urma urmei suportabilă decât în măsura în care se opera în mod tainic în ea exorcismul insuportabilului. Însă ea nu era astfel decât ca praxis viu, ca expansiune a puterilor subiectivității organice și, astfel, ca realizare ultimă a subiectivității înseși și a Energiei sale. Să presupunem o lume în care nu mai există nici biserici, nici temple
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
operație care să-i fie conformă cum îi este sieși propria sa operație, ea nu se inversează în nici o clipă în bucuria sporirii. Dimpotrivă, imobilizată în ea însăși, abandonată și redusă la pura sa suferință, ea o trăiește ca pe insuportabilul căruia nu poate totuși să i se sustragă, de care nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viziunii, și aceasta în exercițiul său repetat, este prin chiar acest fapt exaltarea patosului său, adică autodezvoltarea sa potrivit legilor proprii potrivit legii fundamentale a inversării suferinței în bucurie. Mai mult, această lege cea mai interioară a vieții, nestăvilita și insuportabila suferință a ființei aruncate în sine și prinse în sine este cea care constituie forța sa ca și pe aceea a fiecăreia dintre puterile sale, care i le dă propriu-zis pe acestea și le constrânge una după alta să se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că tu nu vei putea citi niciodată această scrisoare. Este singurul folos de care m-am bucurat vreodată de pe urma nenorocitei tale înapoieri mentale: pot să scriu adevărul. Nu pot preciza cu exactitate când am înțeles că făptura ta îmi era insuportabilă, da, mă dezgusta. Dar a fost devreme, foarte devreme în mult dorita ta viață deplorabilă. Mucii verzi care-ți atârnau din nas, urechile scârboase, grotesc de clăpăuge, oribila duhoare a trupului tău, micile crăpături ale ochilor mereu inflamați - toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și a literaturii și vom munci, ca să zic așa, în poziție de drepți. Există ceva liniștitor și consolator la cei mai mulți dintre oamenii lui Gustave Doré: se răsucesc, se scufundă și țipă spre cer, gata să fie distruși de o durere insuportabilă, dar nu o simt. Manfred a primit de la comună paie de plastic. Ele pot fi îndoite, ca să le poată ține mai ușor în gură. Trei picături pe zi în paharul cu apă, spune Manfred. Sau șase. Sau nouă. Sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
plină cu vile din epoca interbelică, în care se instalase pe furiș dar confortabil, începând din 1948, protipendada postbelică a regimului comunist. Întrevederea îndelung pregătită avu loc într-o duminică liniștită de la începutul toamnei, care făcuse brusc să înceteze arșița insuportabilă de peste vară, și părinții Cameliei se arătară din prima clipă cât se poate de binevoitori și de afabili cu musafirul lor înalt și bine făcut, cu costum Armani și maniere elegante, pe care îl identificară de mai multe ori, cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
economia mondială. Politicile monetariste și financiare riguroase au luat locul celor voluntariste, etatiste. Lipsa de motivație, lipsa de inovație, productivitatea scăzută, calitatea precară etc. au obligat și întreprinderile publice la schimbare. Costurile sociale deveniseră exorbitante, ducînd la deficite bugetare cronice, insuportabile. A fost restrîns numărul de obiective non-comerciale, reduse costurile, introduse noi norme și noi criterii de evaluare a performanței. Astfel, a fost introdus indicatorul numit "beneficiu public", pentru a reflecta contribuția netă a întreprinderii publice la bunăstarea socială: Bp = BpN
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de superstiții, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu Penciulescu. Am privit acea reprezentație prin starea lui Penciu. Nu mișca, nu respira, se cutremura, se bucura, lăsa lacrimile să curgă. Spre sfîrșit, cînd cruzimea și durerea deveneau insuportabile, ne-am luat de mînă. Mîinile lui la fel de frumoase ca cele ale lui Ștefan Iordache. La urmă, mi-a spus, la ureche, atît: "incredibil...". Incredibil cum se juca în pielea Generalului Cearnota din "Fuga" Cătălinei Buzoianu de la Teatrul de Comedie
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
imbecil mai e și materialismul!" Cu toate acestea, Barthes nu ne ajută să pătrundem cu adevărat în mecanismele psihologice ale doliului, deoarece pariul său n-a trecut bariera dublă a egoismului și a tentației literaturizării. O vor face, cu excesele insuportabile, psihanaliștii. Tot ce aflăm din textul lui e că singura ființă pe care a iubit-o necondiționat, fanatic, ideologic, a fost el însuși.
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
50, ci și prin raportare la romane complet dezinhibate, apărute după 1989. Fără scene explicit sexuale și fără termeni luați din așternut sau din closet pentru a fi aruncați în pagină, Proprietatea și posesiunea e de o tensiune erotică aproape insuportabilă. Prozatorul o întreține cu finețe psihologică și o remarcabilă artă compozițională. Avem tot o cronică de familie - un fragment din ea -, în care cronicarul este unul dintre fiii Ionescu (cel mai inteligent și mai ascuns), iar familia... Aceasta e compusă
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
pur și simplu, silueta contorsionată de suferință a unei mame care-și poartă copilul mort, într-un maraton al disperării omenești. Când Irina, împreună cu fata ei Sanda, intră în sfârșit în înfricoșătoarea morgă, asistăm la o scenă de o frumusețe insuportabilă. Paginile 499-505 detaliază disecția, deopotrivă cu vorbăria autopsierului și cu reacțiile mamei distruse. În acest plan mai adânc al romanului, inamicul principal nu mai este societatea românească de azi, demnă de a fi caricaturizată, ci moartea, simțită prin toți porii
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
unui mariaj corect din punct de vedere social pe care-l regăsește cu crizele vârstei a treia la cuplul format de Judy și soțul ei Mark. Vicky face totuși pasul spre aventură pe muchie de cuțit, dar găsește acolo tensiunea insuportabilă dintre Maria Elena și Antonio cu o scenă hilară în care descărcarea unui revolver are ceva din presiunea psihologică a exploziei pe care o face un dop de șampanie. Ceea ce curge nu este nici lacrimă, nici sânge, ci cuvinte, într-
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
spectacole, festivaluri, congrese" neîntrerupte, iar "vechii poeți de curte", C.V. Tudor și Adrian Păunescu, se află în preajma d-sale. Cultul lui Ceaușescu, recunoscut ca "un mare om de stat", chiar dacă bemolizat, continuă: "Explicația? Frica de adevăr! Neputința de a suporta insuportabilul revelațiilor și al complicităților! Omul autentic este pe cale de dispariție. Toate aceste considerații ar fi acceptabile Ťla nivel mediuť, este mai grav cînd constați că Ťmaladiať a contagiat elita intelectuală". Un exemplu: "Un scriitor cunoscut din țară, N.B., Ťpersoană importantăť
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
adevărat înseamnă să rănești și să te rănești. Pot foarte bine să-mi fac rău singur". Într-o astfel de patetică viziune, adevărul nu e constructiv precum o formă a evidenței, pe filieră carteziană, ci bulversant, dureros, "un lucru cumplit", "insuportabil", "o povară". Obținut oarecum printr-o maieutică socratică, adevărul e o revelare de sine a ființei, înrudit cu expresia lirică ori pur și simplu consubstanțiat acesteia. Dar ajuns aci, acel homo religiosus ratat care a fost (s-a socotit) Cioran
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
spulberarea visului american; sute de mii de cupluri trăiesc în același anonimat confortabil al banalitafii lăsând deoparte romantismul juvenil al ficfiunilor modelatoare tipice eposului american. În plus, personajele nu sunt confecționate cu croiul tragediei, iar mediocritatea lor nu devine una insuportabila. Ce anume generează atunci dramă? Regizorul a shut s-o caute acolo unde Yates o și plasează, la nivelul acestei bovarice femei la 30 de ani a cărei vitalitate și sensibilitate nu găsesc un plasament, un spațiu de rezonanță, o
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
1978 Moartea mamei: probabil, este singurul lucru, în viața mea, la care nu am reacționat nevrotic. Doliul meu nu a fost unul isteric, abia dacă-i vizibil pentru ceilalți (poate fiindcă ideea de a-l "teatraliza" mi-ar fi fost insuportabilă); și fără îndoială, mai isteric, afișându-mi deprimarea, trimițând la plimbare toată lumea, încetând să trăiesc socialmente, aș fi fost mai puțin nefericit. Și atunci constat că non-nevroza nu este bună, nu este de bine. 25 mai 1978 Când mama trăia
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
experiențe traumatizante. La scurt timp, unul dintre silicoane i-a alunecat la subraț, apoi au început să apară durerile cumplite. Vica a sperat că problemele se vor remedia în timp, dar s-au înrăutățit. Și astăzi este chinuită de dureri insuportabile, iar cicatricele care i-au rămas pe sâni ar îngrozi pe oricine. Dovada este fotografia pe care publicația spune că a primit-o la redacție și care demonstrează aspectul îngrozitor al sânilor Vicăi. Sânul stâng care apare în poză prezintă
Vica Blochina, cu sânii mutilați - FOTO () [Corola-journal/Journalistic/73079_a_74404]
-
nu mai are nimic de oferit. Tocmai de aceea te surprinde elanul cu care Bogdan Ghiu, în postfața volumului, îl laudă pe autorul francez. Excelentul traducător care este Bogdan Ghiu nu se sfiește să-l considere pe Bataille "un scriitor insuportabil, de evitat, de ținut în rezervă. În scrisul căruia spiritul își sărbătorește nunțile imposibile, catastrofale, cu carnea, devenind gîndire pură, impersonal divină." (p. 232) Cu asemenea etichete gongorice de pe urma cărora Bataille aduce cu posesorul unei lucidități impersonale de origine divină
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
teritoriul mlăștinos cu Saună cu tot Suediei, iar abia după ce Erik realizează deplin potențialul malefic al locului, după moartea lui Semenski, modifică tratatul și retrocedează mlaștina Rusiei. Obiectul litigiului se transformă într-un dar otrăvit, dar și într-o povară insuportabilă, capital de crimă și oroare, plasată de pe un umăr pe altul, nimeni nedorind să-și asume responsabilitatea. În romanul său Demonii, Dostoievski privea adânc în abisul despre care Nietzsche spunea că la rândul lui ne privește atunci când ne uităm în
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
curând, dar nici într-un viitor foarte îndepărtat - la capătul unei perioade de timp care, pentru că mă părăsea pentru brațele altuia, avea să treacă aproape imperceptibil, sfârșitul vieții ei derulându-se fără știrea mea printr-o serie de mici programări insuportabile la doctor, spaime, rezultate de laborator triste, radiografii sumbre, mici lupte, mici victorii, acalmii, apoi eșecuri (inventarul de întâmplări mohorâte ale vieții), la acel capăt neașteptat, cețos, când voi primi un telefon sau un mesaj pe robot sau un fax
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
cu cea mai impresionantă pagină din corespondența inedită. E o pagină în care marele poet și filozoful autodidact, gazetarul public și epistolierul privat, scriitorul din om și omul din scriitor apar deodată, sub o sutură perfectă și cu o coerență insuportabilă: "Îți vei fi aducând aminte poate că-ntr-o scrisoare ți-am cerut iertare c-am îndrăznit a te iubi. Știam eu de ce-o cer. Știam prea bine că fondul sufletului meu e desgustul, apatia, mizeria. Eu nu sunt
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
pare benefică, semnalează că educația tinde să acapareze universul ficțiunii, că școala ca microcosmos interesează și generează întrebări. Probabil că școala reflectă acum acut și violent dramele umane și mai ales impasul în care se trezește societatea prinsă în ritmul insuportabil al schimbării. Cum arată școala franceză de astăzi, ce-i frământă pe cei doi, elevul și profesorul dintr-un sistem de educație serios, ai cărui absolvenți se remarcă prin eleganța discursului și prin rigoarea unei argumentații? Dar școala britanică, atât
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]