25,327 matches
-
tremurînd sub puful ca de păpădie la fiecare adiere de vînt. Un uliu îi dă tîrcoale. în pustnic se trezește mila: îl alungă pe răpitor, salvînd astfel viața puiului de codobatură. Totodată, supărarea lui pe mizerabila lume își pierde din intensitate. E gata să renunțe la a-l mai ruga pe Dumnezeu s-o nimicească, din teama că va pieri, o dată cu ea, puiul din cuib. Uimit și copleșit, pustnicul se gîndește că poate, în ochiul divin, lumea toată se înfățișează ca
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
Să ne întoarcem la prima pagină, la editorialul lui Cristian Crăciun, intitulat Generație în răspăr și avînd ca temă eterna cherelă literară între tineri și bătrîni. Editorialistul crede că, după '90, conflictul "a reizbucnit în forme schimbate și cu o intensitate greu de bănuit înainte. Franc spus, este vorba de o luptă pentru putere, fie ea și pur simbolică". Nimic nou sub soare, fenomenul e normal și prezent în toate culturile, numai că acum și aici capătă accente ridicole: "Niciodată[...] "bătrânii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
scenariu monstruos, a unui complot pregătit cu minuțiozitate, dar ale cărui rațiuni îi rămân necunoscute, teroarea pe care o are de suportat este dublată de absența unui scop al acestei înscenări. Evenimentele se succed într-un ritm și cu o intensitate care ajung să o copleșească pe eroină: "...Am vrut să țip, să mă ridic, dar n-am reușit să articulez nici un sunet măcar și nici să mă mișc n-am putut, dominată deodată de senzația că devenisem lichidă și dintr-
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
optzecistă. De curând, Lucian Vasilescu a publicat o carte - Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară - care îi aparține întrutotul, din punct de vedere estetic, și care reprezintă, fără îndoială, cea mai bună carte a sa. Ceea ce produce o impresie puternică este intensitatea calmă a trăirilor. Asemenea unui credincios fanatic, poetul ar putea să facă să se topească și fierul cu fixitatea privirii lui. Pe el nimic din ceea ce e lumesc nu-l perturbă și nu-l iluzionează: " Am născocit un cuvânt de
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
are și un înțeles mai larg, dar nu foarte depărtat de cel primar: "adîncul trupului omenesc considerat ca centru al forței, al sensibilității etc." (Dicționarul limbii române, DLR, tomul IX, 1975). Acest sens apare cu claritate în construcțiile care exprimă intensitatea, forța unei stări sau a unei acțiuni fiziologice: din rărunchi, pînă-n rărunchi, pînă în fundul rărunchilor. în citatele din DLR, sintagmele cu sens intensiv determină verbe ca a se bucura, a se opinti, a geme, a suspina, a ofta, a se
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
în limba standard, iar bojoc a rămas un cuvînt popular, chiar mai puternic marcat decît rărunchi, mai ales în expresii ca a-și vărsa bojocii, a se umfla în bojogi etc. Și bojoci e folosit astăzi în expresii care indică intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a țipa. Și în acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi, deci ar exclude determinantul toți; acesta e însă folosit, ca un banal mijloc
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
postmodern, simplu în expunerea datelor tragediei. Spectacolul citește textul, limpezit prin traducerea Ninei Cassian de reperele temporale și spațiale care l-ar situa într-o anume epocă și un anume loc. E folosit un vocabular viu, suculent, poezia țîșnește din intensitatea gîndirii, din tulburările simțirii. Dialogul este intens, viu, replica este destinată interlocutorului, monoloagele nu fac decît să puncteze singurătatea personajului într-un anume moment al acțiunii. Cuvintele se leagă în frază și frazele expun limpede raționamentele și sentimentele, reținerile și
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
discretă, dar tulburătoare. Prințul lui nu va deveni niciodată rege, el nu vrea să impună altora nimic, dar nici nu vrea să accepte ceea ce-i impun alții. Ceea ce se întîmplă în Danemarca este mai întîi o dramă personală și prin intensitatea ei devine universală. Iureș se potrivește cel mai bine cu desenul general al spectacolului, cu retorica lui anti-retorică. Actorul a renunțat la procedeele, lipite parcă de piele, ale unei teatralități răsfățat-demonice, pentru exprimarea inteligentă a unei sensibilități îndurerate. Hamlet iubește
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
bulevard. în scena duelului, încrucișarea spadelor acoperă trăirea oamenilor. O contribuție esențială la dezordinea din final are Ștefan Bănică jr, interpretul lui Laertes, agitat fără înțeles. Este încă unul din momentele cînd gesturile și vorbirea actorilor sînt în dezacord cu intensitatea momentului dramatic. Fortinbras (neidentificat, alt interpret decît cel trecut în program), anunță într-o recitare calpă surlele și fanfarele, fără prea multă legătură cu ceea ce s-a întîmplat pînă atunci pe scenă. Restul e hărmălaie, nu tăcere. Poate că Liviu
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
care nu se pierde ci sporește mereu. Aceste clipe enorme găzduiesc suferințe și bucurii pe măsura lor. Toată această zonă întunecată a afectelor nu cunoaște nicicum o scurgere cît de cît liniștită, calmă și echilibrată a ceea ce se denumește timp. Intensitatea este aici singura dimensiune. Pur și simplu ea se abstrage din timp și nu cunoaște paralelism. Sentimentele nu pot fi prevăzute, închipuirea le prezice eronat pe baza unei experiențe care se dovedește aproape totdeauna ca fiind nerepetabilă. Deci iată-ne
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
cuprinde fără să aibă în privirea ei intimă vreo evidență, o anume imagine mai clară despre ce se întîmplă. Căci în interiorul eului nu se află decît acest gen de prezențe bizare și nedeslușite. Niște curenți de viață în mișcare, cu intensitate variabilă, sentimentele și din loc în loc cuvinte care enunță și anunță anumite adevăruri de netăgăduit, repetabile, refolosibile mereu. Ele, cuvintele, sunt ca puncte luminoase, invariabile în întunericul eului care nu se înseninează, care nu vede lumina decît privind pe fereastră
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
lor de către toate apele, dar numai pe partea care ți se cuvine pe acest imens cîmp irigat. Ele vin din același loc și umplu șanțurile deschise în fața lor și uneori se revarsă peste ele. Poate așa mi-aș putea reprezenta intensitatea sentimentului care se aseamănă vîltorii apelor care cuprind ce le iese în cale dar urmează direcția formelor preexistente, umplîndu-le în limite anumite sau ștergîndu-le din cale. Unicitatea fiecărui eu vine din această șansă nerepetabilă de a se afla cîndva la
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
procentaj din scriere. La nevoie, G. Călinescu nu ezită a inventa halóuri (verbale) pentru a ne fascina cu fantasme de-ale sale în jurul textului, luminându-l orbitor, sonorizându-l excesiv și... antrenându-ne în entuziasmul sau! El subliniază cu insistență intensitatea "materială" a frisonului gotic la autorul cu pricina: "Prologul, deschizând poemul asupra unui miez de noapte în munți, are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă". Nada groazei - cu formule pregnante - e folosită de istoricul literar încă o dată (pe aceeasi pagina
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
morților -/ Umblau să stingă focul.// O babă, ce oroarele/ Uscaseră în lume,/ Tot răscolea vulvoarele,/ Șoptind încet un nume." Bolintineanu scrie biserică, deci "pacinații" săi erau creștini, ori un locaș creștinesc se înălțase peste vechiul lor "templu"; ceea ce contează în intensitatea poemului e prezenta spațiului consacrat care subliniază demonismul babelor "blestemate"... Să ne oprim o clipă asupra unei splendide mișcări: în lumina palida a flacării "misterice": "stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină". Acest joc de umbre admirabil prins ne duce
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
libertinilor postideologici. Cu atît mai important cu cît opunea unui contingent corupt tabloul unei utopii absolute, mîntuitoare. Două au fost mijloacele prin care libertinii democraturii au acționat împotriva Pieței Universității, pe care o dușmăneau pentru că erau incapabili a-i atinge intensitatea purgatoare: represiunea cu mîna armată, ce a avut loc, prin decizia lui Ion Iliescu, la 13-15 iunie, și represiunea verbală, prin speculația tendențioasă ori de-a dreptul calomnioasă. Ne vom ocupa, în rîndurile de mai jos, de partitura unui atare
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
de peste 70 de ani. Dar nu trăiește. Nu a murit gazată, a murit de tifos - ne spun cei care consideră că Holocaustul nu este decît produsul propagandei evreiești. Toate acestea nu modifică în nici un fel vibrația adolescentei trăind cu aceeași intensitate firescul vîrstei și nefirescul epocii. Visul Annei Frank, imaginat de autorii spectacolului, sintetizează experiența fetei, încă fetiță, și complexitatea devenirii ei. Criza vîrstei, a femeii-boboc, se întrepătrunde cu imaginile plantei moarte, călcată în picioare de destin. Mijloacele cu care operează
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
A trebuit să bat în retragere, modest, copleșit... Cineva propuse să repetăm experimentul, așa, ca chestie. Ar fi fost a treia oară. Am reluat de la capăt totul. Suzy aștepta nerăbdătoare. Acum sînt sigur că știa. Se uita la mine cu intensitate și cu acea astuție feminină comună întregii specii a mamiferelor antropoide dezvoltate. Ea primi din nou bomboana, o mirosi cochetă o secundă, două, - și aici trebuie să fac stop cadru și să reproduc două observații... Prima din dec. 1978, de la
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
ceață. O evidență, în sfîrșit, una autentică: goliciunea noastră în mașina care, după pasarelă, gonește pe străzile cunoscute. Dar cine știe de această goliciune?" Așadar o discretă călătorie inițiatică. Obosit de forme și de culori - nu întîmplător ele capătă ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
încă niciodată până acum o asemenea mărturie despre actul morții. Moartea trebuie asumată ca un act, cel mai semnificativ și, desigur, cel mai important din viața unui om. Ea se trăiește, așa cum se trăiește viața însăși, numai că la o intensitate nebănuită vreodată. E viața la puterea infinit."; " Viața mea crește dintr-o imensă și adâncă oboseală; urcă la cer anapoda, împleticindu-se la fiecare secundă, cu aripile pleoștite, ca o pasăre beată. Credința, cărțile, iubirea nu fac decât să-i
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
parfumate ale/ corneliei și/ sandwich-urile elenei/ te-am iubit și/ am pierdut cheile/ apartamentului când/ mă alergau/ borfașii prin/ piața sudului/ atât de mult te-am iubit" (neoplazie). Angoasele pe care le transcriu poemele din volum nu ating niciodată totuși intensități paroxistice, căci Gelu Vlașin nu este un confesiv și, de aceea, textele sale au mai degrabă aerul unor "puneri în scenă", al unor scenete absurde pe care po Gelu Vlașin, Tratat la psihiatrie, Editura Vinea, București, 1999, 52 p.
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
trebui amintit un lucru important, și anume acela că în viața pictorului prezența mamei a fost una exemplară. Ea a constituit un adevărat obiect de adorație și a fost sursa unui cult pe care Baba l-a întreținut, la aceeași intensitate, de-a lungul întregii sale vieți. Existența aproape mitică a mamei îi oferă artistului, în proporții sensibil egale, o grijă domestică blîndă, o permanentă securitate morală și chiar o formă reală de protecție magică. În cadrul unei ședințe de spiritism, de
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
duc în fiecare dimineață, să văd cum se face Arderea de toamnă." "Domniță, care te iubesc eu pe Tine, și atunci când vorbesc, și atunci când tac. Nu-i așa c-o știi și Tu?" Acesta e tonul greu de definit ca intensitate a poeziei și afecțiunii dintre cei doi corespondenți, Lucian Blaga și Domnița Gherghinescu-Vania, în perioada 1941-1948, Domnița fiind un "personaj" blagian clasic, de o enigmatică feminitate "runică", șăgalnică Domniță pentru care poetul nutrește sentimente și mai greu de definit. Să
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
Paplica - aveam piesele în sectorul acestei companii - pe Cota Ungureanu, Valea Oituzului. încă din seara de 25 iulie 1917 inamicul a început pregătirea de artilerie, care a devenit violentă în dimineața zilei de 26 iulie continuând cu cea mai mare intensitate până la ora 10 când s-a produs un atac general pe toată Valea Oituzului. Am respins însă ușor acest atac. A urmat o nouă pregătire de artilerie mai violentă, care ne-a îngropat cea mai mare parte din oameni sub
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
joc de societate, cînd fiecare dintre cei prezenți încearcă să răspundă la întrebarea pe cine ar învia dacă i s-ar oferi această posibilitate, Maria Leonidovna se gîndește în tăcere la Mozart. Nu spune nimic nimănui, dar se gîndește cu intensitate; pentru ea Mozart e o dorință, una frumoasă care ține loc de ideal și de speranță. "Mozart, firește, cine altul decît Mozart", își repetă în gînd eroina. "Din fericire nu mai sînt așa de tînără, iar dorința mea nu mai
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
cultură? Credeți că se poate supraviețui, ca nație, numai prin cultură? Ar fi cu totul exagerat să spun că treizeci și șase de ani am supraviețuit în România numai prin cultură! Am trăit în România, aceea care era atunci, cu intensitate, am amintiri care nu se vor șterge niciodată, nu toate neapărat oribile. Am avut o familie, prieteni dragi pe care-i port mereu în suflet, experiențele esențiale ale vieții mele s-au întîmplat acolo și atunci. A spune că am
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]