3,324 matches
-
0,25 Hz) sau activității oscilante a centrilor vasomotori (~0,1 Hz). Valori considerate normale sunt de 90 mmHg minima și 120 mm Hg maxima (pentru variația datorată vârstei se aplică corecții: ). Presiunea arterială și debitul sanguin sunt în strictă interdependență; (). Astfel, presiunea arterială este condiționată de factori cardiaci (debitul cardiac), vasculari (rezistență periferică, distensibilitate) și sanguini (volemie, vâscozitate). Așa cum am văzut anterior, debitul cardiac este la rândul lui condiționat de frecvența cardiacă și debitul sistolic, iar acesta depinde de forța
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
și abordare micro / 111 10. Este familia o comunitate? / 113 10.1. Familia în istorie / 113 10.2. Nepotism și reciprocitate / 115 Capitolul VII. Dinamică socială / 117 1. Trecerea sat oraș / 117 2. Libertate sau securitate? / 122 3. Autonomie și interdependență / 124 4. Comunitate și egalitate / 129 5. Comunitate și ordine socială / 131 6. Dialecte și comunitate / 132 Capitolul VIII. "Autopsia" comunității / 135 1. Trepte și mecanisme ale disoluției comunității / 135 1.1. Eclipsa comunității / 140 2. Forme contemporane de comunitate
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ce se formează prin socializare. Totuși, formarea identităților poate conduce și la distrugerea comunității în cazul în care apar fenomene de insularizare, afirmarea unui parohialism exagerat. Trebuie urmărit echilibrul prin cultivarea unor atitudini comprehensive, mai incluzive, mai integratoare. Reciprocitatea și interdependența reprezintă fundamentul inițial și ingredientele ce susțin comunitățile. Aceste elemente fac trimitere la componente voluntare, raționale ale comunității. În absența nevoii de celălalt, dacă nu se câștigă nimic din cooperare, comunitățile nu pot rezista, în măsura în care măcar reușesc să apară. Oricum
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
elemente care ne-o prezintă ca fiind: 1) o grupare de indivizi, având 2) o localizare geografică, 3) o cultură comună, 4. un sistem social care ghidează și definește comportamentul social, 5) o structură socială, și fiind caracterizată de 6) interdependența funcțională a indivizilor și grupurilor. Astfel, aria geografică, altfel spus un spațiu de viețuire comun, este un element al comunității. Alături de acestea, relevante sunt persistența în timp, prezența unei culturi mai mult sau mai puțin cunoscute și împărtășite, a unui
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
spus un spațiu de viețuire comun, este un element al comunității. Alături de acestea, relevante sunt persistența în timp, prezența unei culturi mai mult sau mai puțin cunoscute și împărtășite, a unui sistem social și a unei structuri sociale, existența unei interdependențe funcționale precum și conștientizarea de către indivizi a faptului că ei au suficiente lucruri în comun pentru a se delimita de alte grupări. Într-o reprezentare ce ne amintește de Blaga, rețeaua lor unică de viață este un model de existență bazat
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
din vedere faptul că, pentru a se menține, comunitățile au nevoie de ceva mai mult decât de sentimentul comunității, chiar dacă acesta este indispensabil. Este un element rațional eludat de mulți teoreticieni. Comunitățile se mențin (și) prin realitățile vieții zilnice, incluzând interdependența, reciprocitatea și propriul interes. Dacă oamenii nu au nevoie unii de alții, dacă nu prea au ce câștiga din participare și angajament, comunitățile nu au de ce să apară și să se mențină. "Propriul interes nu este neapărat un inamic al
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
capitol. Menționăm aici că acceptăm ideea că egalitatea și libertatea sunt constitutive comunității dacă vorbim de libertatea de a te orienta spre o comunitate și de egalitatea cu ceilalți. 4. Comunitatea calpă. Imitarea sau falsificarea principiului comunității În comunitate, din interdependență și din conștiința identității împărtășite răsar legăturile comunitare. Se au aici în vedere obligațiile pe care oamenii și le datorează unii altora, precum și întregului din care fac parte. În comunitate oamenii nu pot fi considerați ca mijloace sau resurse ce
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
se petrece în comunități. Din această perspectivă, imperativul comunității nu este opus judecății raționale și autonomiei personale. Dimpotrivă, atenuarea accentuată a acestor valori ar fi semnul distrugerii comunității. Se poate spune că integrarea comunităților depinde cel puțin la fel de mult de interdependență "solidaritatea organică" a lui Durkheim cât depinde de coeziunea simbolică sau "solidaritatea mecanică"" (Selznick, 1992: 369). După cum arată Nisbet, în concepția lui Durkheim adevăratele rădăcini ale cuvântului societate se găsesc în communitas, și nu în societas. "Gândirea lui Durkheim a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
stratificare socială rigidă, elite dedicate luptei ca mod de viață, un sistem de producție crud, precum și restricții accentuate în privința circulației și schimburilor. În toate acestea se făcea simțită puterea persistentă a valorilor și modurilor de viață rurale. 3. Autonomie și interdependență Modelul troglodiților este însă neatrăgător. Unitatea în diversitate este necesară într-o comunitate sau, altfel spus, este nevoie de o anumită separare a părților pentru ca întregul să fie considerat o comunitate. Aceasta derivă din ceea ce înseamnă împărtășirea unei vieți comune
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
d. sunt modalități fundamentale în care ne manifestăm autonomia. Dar acestea le datorăm părinților, dascălilor, instructorilor, opticianului, oftalmologilor, scriitorilor, publiciștilor, celor ce fabrică și furnizează curentul electric, diversele piese ale autoturismelor etc. Din această perspectivă, autonomia reclamă comunitatea și necesită interdependență. Astfel, persoana autonomă este aceea care depinde de ajutorul altora pentru a căpăta și a-și menține autonomia în mod substanțial. Autonomia reclamă comunitatea deoarece conștiința despre noi ca ființe capabile de alegere este ceva ce ne învață alții. Chiar dacă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în comunitate poate fi menținută astfel ordinea socială. La rândul ei, comunitatea reclamă o anumită egalitate economică pentru că dacă crește distanța dintre bogați și săraci, valorile acestora vor fi diferite, relațiile vor fi mai puțin directe și multi-fațetate, iar sensul interdependenței care sprijină sistemul de reciprocitate va fi slăbit. O atenuare a ideii egalității economice apare totuși atunci când arată că ea este departe de perfecțiune. În fapt, adevărata amenințare la adresa comunității ar veni în condițiile unei inegalități sporite. Deci statul a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
acele grupuri aveau nevoie de un teritoriu cuprinzător. La acel moment, toate comunitățile mici erau într-adevăr mici, destul de izolate unele de altele, și în bună măsură independente. Cursul istoriei a implicat creșterea numărului, descreșterea izolării și creșterea semnificativă a interdependenței mutuale a oamenilor. Aceasta a făcut ca în momentul în care Redfield își scria cartea (în jurul anului 1955) comunitățile observate să nu mai fie complet distincte, incluse fiind în alte comunități. Accentuarea tendințelor spre mondializare și globalizare au adus în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a rupturii dintre comunitate și societate istorică este expresia marii rupturi europene, de care se leagă mai toate manifestările omului european modern" (Bădescu, 1994: 56). Dacă ar fi să identificăm aspectul esențial al oricărui comunitarism, acesta ar fi reprezentat de interdependența colectivistă. Comunitariștii încearcă să găsească ordinea socială care combină cele mai dezirabile atribute atât ale colectivismului, cât și ale altor isme, ajungând la dezbateri considerabile și la forme variate, îndreptându-și, în general, săgețile către liberali. Pentru exemplificare, Harry Triandis
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
este fenomenul de raționalizare. Societatea umană premodernă se baza pe autoritate tradițională, în timp ce societatea modernă recunoaște autoritatea rațională (legală). Odată cu Tönnies și Weber imaginea comunității se conturează clar, aceasta bazându-se pe o serie de elemente esențiale (Zani, Palmonari, 2003): * interdependența sistemelor de relații între persoane; * grad ridicat de omogenitate în raport cu valorile și normele împărtășite de comunitate; * valorile și normele sunt interiorizate și mai puțin exprimate; * sentiment puternic de ingroup. În timp ce Weber se referă în principal la tipul de autoritate pentru
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
O definiție a comunității specifică ecologiei umane și care evidențiază trăsăturile esențiale ale comunității ar fi: o populație, organizată teritorial, mai mult sau mai puțin înrădăcinată în spațiul pe care îl ocupă și ai cărei indivizi trăiesc în relație de interdependență reciprocă, care este simbiotică, mai degrabă decât societală.(Robert Park 1952, apud Linda Stoneall, 1983: 67). Ecologia umană își extrage multe din ideile ei din comparația între comunitățile umane și cele subumane (plante și animale) și privilegiază aspectele legate de
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
reciprocă, care este simbiotică, mai degrabă decât societală.(Robert Park 1952, apud Linda Stoneall, 1983: 67). Ecologia umană își extrage multe din ideile ei din comparația între comunitățile umane și cele subumane (plante și animale) și privilegiază aspectele legate de interdependență, simbioză, de competiție pentru supraviețuire, fiind interesată de colectivități și nu de indivizi luați separat. De asemenea ecologia umană pune accent pe aspecte legate de distribuția resurselor naturale, pe caracteristicile spațiale ale comunităților, preferând metaforele de factură biologică pentru a
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sociale și culturale își pierd din importanță, simultan cu conștientizarea de către oameni a acestei situații" (Waters, 1995 apud Guillen, 2001) sau, accentuând relațiile între state și implicațiile globale ale diferitelor evenimente locale, ca un proces extrem de dinamic de creștere a interdependenței între statele națiune, consecința fiind faptul că problematica socială devine mai degrabă globală decât națională, solicitând o atenție globală mai degrabă decât națională" (Robinson, apud Guillen, 2001). sau în opinia lui Sztompka (1993) procesul ce duce la o structură globală
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
comunității și globalizării (capitolul 4). Azi toată lumea este de acord că transformarea sistemului internațional și procesele de globalizare au dus la un puternic curent de revitalizare a diferențelor, la o nouă percepție a identităților...De fapt globalizarea redeschide problema identităților. Interdependența economică generează o reacție de fragmentare. (Georgiu, 2001: 151) Cele două procese acționează în sens invers: în timp ce globalizarea presupune integrare, creșterea interdependenței economice între diferite puncte ale lumii, identitatea culturală sau mai ales modul în care este utilizat astăzi acest
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
puternic curent de revitalizare a diferențelor, la o nouă percepție a identităților...De fapt globalizarea redeschide problema identităților. Interdependența economică generează o reacție de fragmentare. (Georgiu, 2001: 151) Cele două procese acționează în sens invers: în timp ce globalizarea presupune integrare, creșterea interdependenței economice între diferite puncte ale lumii, identitatea culturală sau mai ales modul în care este utilizat astăzi acest concept în discursurile sociologice, politice sau de altă natură implică ideea de diferențiere, specificitate, unicitate. Pentru a ajunge însă la tema identității
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
face și prin folosirea "spațiilor de atribute", adică printr-un ansamblu de celule constituite la intersecția a două/trei caracteristici. În anumite cazuri, însăși construirea acestor spații de atribute, cu menționarea frecvențelor corespunzătoare, este suficientă pentru sesizarea unor tendințe și interdependențe privind fenomenele studiate. Întrucât construirea colecțiilor sau seriilor nominale se întemeiază pe logica noțiunilor și a operațiilor cu noțiuni, cerințele de corectitudine privind acest nivel al măsurării rezultă în principal din regulile logice ale definiției, clasificării și diviziunii. Studiul relației
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
8.4.1. Noțiuni introductive Analiza factorială se referă la o varietate de tehnici statistice a căror obiective comune este să reprezinte un set de variabile în termenii unui număr mic de variabile ipotetice. Analiza factorială urmărește cercetarea legăturilor de interdependență dintre mai multe variabile cu ajutorul cărora se caracterizează un anumit fenomen, prin reducerea volumului datelor cuprinse în variabilele inițiale și construirea unui set mai mic de dimensiuni. Spre exemplu, să presupunem că am intervievat 1000 de indivizi care au fost
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Taiwan, pe care o ocupa de un secol și cu care constituia un arc maritim ce mărginea China. La nord, pierde insulele Kurile În favoarea Rusiei sovietice. În acest arhipelag lipsit de bogății și de resurse naturale, copiii Învață foarte devreme interdependența și spiritul de veghe. Existența nu e posibilă În afara grupului căruia i te dedici fără rezerve și oferind tot ce ai mai bun În tine, e condiție a supraviețuirii colective. Pe de altă parte, ceea ce spațiul restrâns nu permite În privința
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
să ne fie asemenea apei care ia forma vaselor ce o conțin”, scria Musashi. În timp ce merge, Dersu Uzala primește și dialoghează cu reacția solului, nu se afundă În el, căci solul face parte din mișcarea lui Într-o unitate de interdependență complementară. Acest comportament raportat la mediu și relațional se Întemeiază pe comunitatea pe care o Împărtășește. Dersu Uzala nu e niciodată singur și rupt de lume, ca un personaj ce acționează din exterior asupra unei situații date. Energia ce Însuflețește
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Întreprinderea japoneză, principiul yang se regăsește În bazele de cunoaștere, În vreme ce principiul yin se manifestă, de pildă, În intranet. Atât informația În devenire (yin), cât și cea atestată, manifestă și transmisibilă (yang) rămân Însă Într-o permanentă stare de transformare. Interdependența celor două este esențială În procesul creării de cunoaștere, căci, dacă ne-am sprijini doar pe ceea ce este solid și verificat, nu am face decât să reproducem și să subliniem evidențe cunoscute de toți și improprii să facă diferența față de
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
practice cu care ei se confruntă În procesul Învățării. Într-un sens mai larg, se poate spune că metoda nu separă, ci unește Într-un tot organic actul Învățării și cel al predării și invers, acestea aflându-se Într-o interdependență și influență reciprocă, strâns legate prin scopul sau obiectivul urmărit și prin munca În comun a celor doi parteneri. Așadar, metodele de predare și de Învățare nu se identifică cu metodele de investigație științifică, ele având un specific aparte, o
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]