1,124 matches
-
34, nr. 1, 1989, 30 35 [Engl. Ab]. [61] STANCIU, ALINA, Să scriem scrisori în limba română, RILA, 1989, 119-122. [62] STĂNESCU, CIREȘICA, Caligrafie - ortografie în permanentă acțiune, RPed, 38, nr. 10, 1989, 52-54. [63] STĂNICĂ, VASILE, Posibilități de predare interdisciplinară a limbii române în gimnaziu, ProDid, 3 [1984-1985], 1986, 96-101. [64] STOICHIȚOIU, ADRIANA, Implicații ale relației lexic comun - lexic specializat, LL, nr. 3, 1989, 248-255. [65] STOICHIȚOIU, ADRIANA, O nouă direcție în cercetarea limbii române ca limbă străină: didactica limbajelor
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
gândirii disciplinate” 29 4. Un nou mod de producere a cunoașterii 34 4.1. Producerea cunoașterii: o schimbare de perspectivă 34 4.2. Caracteristicile noului mod de producere a cunoașterii 35 4.3. Producerea cunoașterii transdisciplinare 38 4.4. Cercetarea interdisciplinară 40 5. Mitul obiectivității absolute. Ce (mai) înseamnă știința liberă de valori? 44 6. De la raționalitatea transversală la curriculumul ca praxis 47 Partea a IIa. Fundamentele sociale ale abordării integrate a curriculumului 1. Globalizarea: procese de frontieră și de integrare
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
angajate; este o formă în mișcare și în continuă evoluție morfologică. Unitatea cunoașterii și ambiția „adevărului universal” demisionează în favoarea pluralismului, a cunoașterilor (fr., savoirs). Se schimbă astfel radical sensul ideii de progres științific. 4.4. Cercetarea interdisciplinarătc "4.4. Cercetarea interdisciplinară" La o primă explorare, se pare că noul mod de producere a cunoașterii, situat dincolo de structurile disciplinare tradiționale, sugerează doar schimbări (consistente) de accent: de la cercetarea fundamentală către cea aplicată, de la cercetarea științifică-academică la cea industrială. Dinamica evoluției domeniilor cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
dinamicile instituționale, instrumentale, politice și economice, iar denumirea de „domenii ale cunoașterii”, tributară ideii de teritorialitate epistemică, ar putea fi înlocuită cu cea de domenii ale practicii situate instituțional, instrumental, politic și economic. Noua perspectivă, caracterizată prin integrare și diversitate - interdisciplinară, în natura ei -, aduce un plus de sensibilitate la ceea ce, de regulă, este numit cerere socială. O problemă serioasă și încă spinoasă în ceea ce privește producerea cunoașterii intersau transdisciplinare este reprezentată de posibilitatea de a evalua calitatea acestei cunoașteri. Pe baza unei
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
un tot generativ și coerent (echilibrul în integrarea perspectivelor multiple și diverse); - măsura în care integrarea conduce la progrese în atingerea scopurilor stabilite de cercetători (eficacitate în avansarea înțelegerii). Există diverse percepții și opțiuni cu privire la condițiile care pot face cercetarea interdisciplinară nu doar dezirabilă, ci și riguroasă, responsabilă și productivă. Un element-cheie în acest proces, neglijat în bună măsură, este legat de metodele colaborării interdisciplinare, care, spre deosebire de conceptele și rezultatele concrete ale cercetărilor, rămân mai degrabă opace, nedescrise și necunoscute pe
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și necunoscute pe scară mai largă. Un limbaj comun care poate facilita construirea unui cadru conceptual comun, împărtășit de mai multe discipline, are potențialul de a conduce la transcenderea granițelor disciplinare. Potențialul productiv și inovativ al acestui nivel de colaborare interdisciplinară este considerat foarte înalt de Patricia Rosenfield (1992); dificultatea articulării unui limbaj comun este însă inerentă, de regulă, limbajul fiind considerat de către cercetători un element de bază al identității domeniului. Chiar dacă schimbul conceptual și împrumuturile sunt curente, odată asimilat în
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
curente, odată asimilat în structurile disciplinare, conceptul respectiv este pus într-o structură de interrelații unice, este învestit cu sensuri și semnificații specifice practicilor din domeniul respectiv și, din acest motiv, construirea de platforme conceptuale comune ca teren pentru colaborarea interdisciplinară în cercetare este un demers dificil. Peter Galison (1997) merge mai departe, argumentând că o colaborare fructuoasă între discipline în câmpul cercetării științifice se produce numai atunci când ele împărtășesc nu doar același limbaj, dar și aceleași practici (metode). Numai astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cercetării științifice se produce numai atunci când ele împărtășesc nu doar același limbaj, dar și aceleași practici (metode). Numai astfel se poate crea o zonă de schimb în care „comerțul de idei” și de metode poate avea loc. În concluzie, cercetarea interdisciplinară autentică, având un anumit sens, are nevoie de posibilitatea construirii acestor spații comune, conceptuale și metodologice. Ele configurează modul de interacțiune și de interpenetrare a disciplinelor. Aceste condiții „interne” au nevoie însă și de suportul „extern”, oferit în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
nevoie de posibilitatea construirii acestor spații comune, conceptuale și metodologice. Ele configurează modul de interacțiune și de interpenetrare a disciplinelor. Aceste condiții „interne” au nevoie însă și de suportul „extern”, oferit în primul rând de aranjamentul instituțional în care cercetarea interdisciplinară are loc. Construirea unei platforme instituționale care să favorizeze cercetarea și producerea de cunoaștere integrată (în acest subcapitol folosim în mod interșanjabil, ca și în literatura de specialitate, cele două concepte: interdisciplinaritate și transdisciplinaritate) are în vedere elemente precum: infrastructura
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
departe au mers cercetătorii în articularea unei colaborări interdisciplinare? Se poate vorbi despre construirea unui spațiu conceptual comun, a unui vocabular împărtășit și a noi metode articulate? • Cât de important este rolul instituțiilor în facilitarea sau periclitarea proceselor de colaborare interdisciplinară? • Cât de importantă a fost integrarea perspectivelor disciplinare în coagularea unei explicații ori înțelegeri mai puternice a fenomenului sau procesului investigat? 5. Mitul obiectivității absolute. Ce (mai) înseamnă știința liberă de valori?tc "5. Mitul obiectivității absolute. Ce (mai) înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
o schimbare a accentului de pe cercetarea disciplinară pe cea focalizată pe probleme (engl., problem oriented research). Caracterul complex și integrat al unor probleme cum ar fi globalizarea, migrația, interculturalitatea, protecția mediului, explozia informațională, sărăcia, conflictele etc. revendică o abordare educațională interdisciplinară. Ca fundamente sociale ale abordării integrate a curriculumului, ne vom referi la câteva dintre marile provocări ale lumii contemporane, aflate în strânsă relație și interdependență: globalizarea, interculturalismul și societatea învățării. În plus, tot ca un argument din perspectiva dinamicii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
au un caracter disciplinar), interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii disciplinare. Integrarea propriu-zisă a curriculumului din punct de vedere „teritorial”, marcată de prezența explicită a proceselor de frontieră, se face simțită pentru prima dată la acest nivel. În abordarea interdisciplinară încep să fie ignorate limitele stricte ale disciplinelor, căutându-se teme comune pentru diferite obiecte de studiu, care pot duce la realizarea obiectivelor de învățare de un ordin mai înalt (engl., higher order learning objectives); printre acestea se numără și
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
altă distincție are la bază, drept criteriu de diferențiere, scopul integrării de tip interdisciplinar și domeniul în care se manifestă această integrare. Din acest punct de vedere, se poate diferenția între: a) interdisciplinaritate științifică, ce trimite mai ales la cercetarea interdisciplinară, situată „între” disciplinele științifice, în încercarea de a valorifica interacțiunile dintre acestea, pentru a acoperi, așa cum arătau Dogan și Pahre, „petele albe” de pe harta cunoașterii. Avansul în cercetarea științifică, în producerea cunoașterii conduce la acest tip de interdisciplinaritate; b) interdisciplinaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
perspectivă holistă, reflectând caracterul interactiv al lumii reale (cf. Shoemaker, 1989, p. 5). 2. Dezvoltarea curriculară va avea ca rezultat, în funcție de opțiunea pentru un model de proiectare sau altul: - unități tematice de studiu (integrate în cadrul unei discipline sau de natură interdisciplinară); - module (centrate pe formarea unor competențe clar definite); - teme transversale (care corelează deprinderi și cunoștințe dintr-un ansamblu de domenii și/sau discipline la nivelul proiectării procesului de instruire). Dezvoltarea curriculară în cadrul acestei abordări trebuie să ia în considerare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
mai urmărește doar secvențele clasice de 50 de minute pentru o disciplină, ci se lucrează cu blocuri de timp alocate unor proiecte/teme care își propun formarea unor competențe sau a unor valori și atitudini la elevi. Proiectarea didactică devine interdisciplinară și axată, la rândul ei, pe unități de învățare ce compun proiectul sau tema. Devin deosebit de importante activitățile de învățare, designul situațiilor și al contextelor relevante care/în care se produce învățarea. Fără a ignora importanța rezultatelor așteptate ale instruirii
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Țara Galilor identifică trei caracteristici esențiale ale temelor cross-curriculare: - sporesc cunoașterea și înțelegerea; - stimulează discuția despre valori și credințe; - implică activități practice și luarea de decizii. Unitățile tematice oferă profesorilor o modalitate folositoare, logică și flexibilă de a organiza o predare interdisciplinară/cross-curriculară de-a lungul unei perioade de timp. (Tchudi, 1991) Pe tot cuprinsul unității, profesorii sunt în măsură să integreze studiul ariilor de conținut și să angajeze elevii în activități de învățare semnificative și funcționale. (Tompkins, Hoskisson, 1995) Temele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
angajator(i) (mai ales în cazul învățământului profesional și tehnic). Un exemplu ar putea fi educația pentru mass-media. Toate cele patru modele prezentate trebuie înțelese din perspectiva unor strategii alternative și complementare de permeabilizare a curriculumului, de flexibilizare și deschidere interdisciplinară a acestuia prin intermediul temelor cross-curriculare. 2.2. Temele cross-curriculare în sistemul de învățământ din Olanda: un caz specialtc "2.2. Temele cross‑curriculare în sistemul de învățământ din Olanda\: un caz special" O relevanță deosebită din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
sau alte persoane (elevi din școală, profesori, membri ai comunității etc.); 7. evaluarea cercetării/activității desfășurate (individual sau în grup, de către cadrul didactic sau de către potențialii beneficiari ai proiectului/produselor realizate). În cadrul instruirii bazate pe proiect, elevii pot observa natura interdisciplinară a sarcinilor și pot vedea că o problemă poate avea mai mult decât o singură soluție. Elevii care au libertatea de a alege diferite strategii și abordări pot deveni mai angajați în procesul de învățare și va exista o probabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Université”, Bulletin Interactif du Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires, 12 (comunicare susținută la Congresul Internațional „Quelle Université pour demain? Vers une évolution transdisciplinaire de l’Université”), Locarno, Elveția, 1997. Neacșu, I., 1983, „Învățământul modular - strategie integrată în abordarea interdisciplinară a învățământului”, Revista de pedagogie, 8. Nicolescu, B., 1997, „O nouă viziune asupra lumii - transdisciplinaritatea”, 22, 16. Nicolescu, B., 1999, Transdisciplinaritatea. Manifest, Polirom, Iași. Nonaka, I.; Takeuchi, H., 1995, The Knowledge Creating Company, Oxford University Press, New York. Oates, T., 2001
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
elevii sunt implicați activ și realizează un traseu propriu de învățare potrivit dorințelor și talentelor sale. PROIECT DIDACTIC Învățător: Morărașu Mariana Clasa: a Il-a Unitatea de învățare: "Bucuroși de oaspeți?" Disciplina :Limba română Subiectul: "Crăiasa Zăpezii",H.Ch. Andersen abordare interdisciplinară Tema: Iarna Tipul activității: consolidare și sistematizare interdisciplinară Arii curiculare: *Limbă și comunicare *Matematică și științe ale naturii *Arte * Tehnologii *Educație fizică și sport Conținuturi: *Limba română "Crăiasa Zăpezii", H. Christian Andersen *Cunoașterea mediului "Călătorie imaginară la munte iarna" *Matematică
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3033]
-
propriu de învățare potrivit dorințelor și talentelor sale. PROIECT DIDACTIC Învățător: Morărașu Mariana Clasa: a Il-a Unitatea de învățare: "Bucuroși de oaspeți?" Disciplina :Limba română Subiectul: "Crăiasa Zăpezii",H.Ch. Andersen abordare interdisciplinară Tema: Iarna Tipul activității: consolidare și sistematizare interdisciplinară Arii curiculare: *Limbă și comunicare *Matematică și științe ale naturii *Arte * Tehnologii *Educație fizică și sport Conținuturi: *Limba română "Crăiasa Zăpezii", H. Christian Andersen *Cunoașterea mediului "Călătorie imaginară la munte iarna" *Matematică Adunarea și scăderea cu trecere peste ordin în
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3033]
-
reciprocă, cubul, mozaic I, mozaic II, analiza și interpretarea imaginilor, discuția dirijată), pe argumentare și dezbatere (tabelul T, linia valorilor, colțurile, rețeaua de discuții, dezbaterea), pe investigație ( mai multe capete la un loc, studiul de caz, investigația În grup, explorarea interdisciplinară, reportajul, interviul, proiectul). Tehnicile de reflecție au rolul de a asigura Învățarea propriu-zisă: exercițiu de scriere reflexivă, eseul de cinci minute, eseul de zece minute, eseul cu argumente pro și contra, cvintetul, cartoane colorate, turul galeriei. Foarte importante sunt și
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Magdalena Rangu () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93528]
-
a persoanelor aflate în dificultate privind integrarea și relaționarea lor cu instituțiile comunității sau cu semenii din comunitatea din care fac parte. Altfel spus, psihopedagogia specială împrumută din alte discipline termeni, concepte a căror semnificație este utilizată într‑o manieră interdisciplinară distinctă, în funcție de varietatea formelor de deficiență și inadaptarea consecutivă tipului de deficiență. De asemenea, câmpul de acțiune a psihopedagogiei speciale se situează între studierea stării de normalitate și a stării patologice, parcurgând un traseu complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
care pot fi incluse: teoria structurală, genetic-cognitivă (Bruner), teoria organizatorilor învățării verbal-cognitivă, teoria învățării cumulativ-ierarhice ; modelul intergrativist care include: teoria holodinamică asupra învățării, teoria interdependenței proceselor cognitive, dinamice și reactionale, teoria integratorie și deterministă a învățării, teoria învățării depline, teoria interdisciplinară (integrată) a învățării. În concluzie, teoriile asociaționiste sunt explicative, se referă la tipurile simple de învățare, iar teoriile cognitive explică fenomenele de învățare mentală. Asociaționiștii și-au adus o contribuție importantă în studiul comportamentului și au evidențiat importanța învățării anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
nivelul lor. Astfel au apărut surdologia și tiflologia, cele două discipline responsabile de studierea, descrierea și cunoașterea deficiențelor de auz, respectiv de vedere. 5.1. Deficiențe de auztc "5.1. Deficiențe de auz" Deficiențele de auz fac obiectul surdopsihopedagogiei, știința interdisciplinară care studiază particularitățile dezvoltării psihofizice ale persoanelor cu disfuncții auditive, stabilește cauzele și consecințele pierderii auzului, mijloacele de recuperare, compensare și educare în vederea structurării personalității și integrării lor în viața socială și profesională, principiile și modalitățile prin care deficienții de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]