1,200 matches
-
nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd anormalitatea își va fi desăvîrșit lucrarea destructivă. Celula de bază, așa-zicînd, a teatrului lui Constantin Popa este apartamentul. Apartamentul de bloc, acest spațiu al depersonalizării. Unde să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Învățare cât mai naturale, mai apropiate de ordinea lucrurilor reale și nu a celor „ideale”, prezente atât de masiv În manuale și În școală. Întâlnirea cu cultura se face prin personalitatea dascălului. Faptul cultural este filtrat și prezentat de o interioritate, prin vibrare și consonanță afectivă. Multe lucruri (unice, credem!) numai așa pot fi Învățate. Învățătorul autentic se dedică discipolului, trebuie să devină - prin felul cum prezintă lucrurile - el Însuși și, În același timp, referentul unei Învățări. De aceea, magistrul trebuie
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prin care a trecut Ortodoxia de la căderea Bizanțului Încoace au ferit-o de o instituționalizare excesivă, păstrându-o „mai naturală”, mai apropiată de om și de nevoile lui. Dimensiunea „umană” a ortodoxiei este explicitată și la nivel expresiv, printr-o interioritate caldă, primitoare a lăcașului de cult și printr-un ceremonial corespunzător chemărilor omului concret. După eliberarea Ortodoxiei din constrângerile și ostaculările „erei” comuniste, după o perioadă de rezistență prin strategia „ghetoizării liturgice”, aceasta dă semnale serioase de Înviorare și adaptare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
instanțe ce comandă Învățământului ce și cât trebuie să facă. Exterioritatea alimentează și prescrie sarcini, scopuri și obiective. Din exterior, acestea se pot vedea mai clar. Din interior Însă, lucrurile se pot Înfăptui mai bine și În cunoștință de cauză. Interioritatea pune În acord realitatea cu finalitatea, lucrând și funcționând. A lăsa numai cadrele didactice să decidă În legătură cu propriul câmp de probleme este tot atât de nociv cu a-i lăsa pe alții din afara sistemului de Învățământ să hotărască asupra mersului lucrurilor. Și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. (Matei, 5, 3-7). CITAT RETRAS!!! Precaritatea poate germina forță și lumină. „În lume, lucrurile slabe le domină pe cele puternice”, spune Lao-Tze. Raportându-ne la interioritatea umană, ar fi demn să reținem că partea „umbroasă” poate anunța ceea ce individul poate deveni sau are mai „tare”, cu condiția să avem Încredere, să arătăm acest lucru și să pregătim calea. Uneori, simpla Încredere În cel de lângă tine Îl
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Întreține cu evenimentele lumii, cu lucrurile și cu semenii. „Locuirea” are un caracter dual, presupunând atât dimensiuni reale, cât și imaginare. E clar că sunt aici, dar aș vrea să mai fiu și dincolo. Ea presupune un joc permanent dintre interioritate și exterioritate, dintre imanență și transcendență. Mă mișc Într-un perimetru de obiecte, dar nădăjduiesc și la altele. Mă folosesc de ceea ce am, dar sper și la alte achiziții. Mă Împac cu ceea ce sunt, dar nutresc și spre zări mai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
totală” are și pod, și pivniță; are și dedesubt, și deasupra. Are un fundament și un trecut, o speranță și un viitor. Spațiului obiectiv al locuinței i se adaugă un orizont al imaginației, trăit și simțit. Jocul dintre exterioritate și interioritate (dintre obiectivitate și subiectivitate) nu este Întotdeauna echilibrat. Acest univers intim tinde să favorizeze persistența elementelor imaginative care dictează Într-un fel gestica și comportamentul consumate aici. Mai mult, universul domestic este puternic antropomorfizat. Exteriorul și interiorul unei case „imită
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Întrebuințare a lucrurilor (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste). CITAT RETRAS!!! Să tâlcuim, să medităm și să chibzuim un pic la ideile dense din rândurile de mai sus. Există, prin urmare, un hotar care desparte (dar care și aduce laolaltă) interioritatea și exterioritatea: mintea omenească. Aici se plămădesc ideile, realitatea ia o altă față, se reprezintă lucrul existent sau cel posibil și se pregătește acțiunea viitoare a persoanei. Lumea nu există independent de ideile care ni le facem despre ea. Mai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de luminescență și miresme, fluidități și bateri imponderabile de aripi, omături astrale și flăcări pure (definitorii sunt sintagmele titulare Orele albe, Poem în alb, Despre soare și pietre, Steaua de cuarț, Peste lumina lucrurilor, Vară pură). Realitatea e la fel de specifică interiorității poetului: „Cu astre ninge seara ochiul meu”, „Fântână sunt cu murmure stelare/ Eu niciodată graniți n-am să-ți pun/ Fântână, stea și rug. Și soare.” Căci, pe o altă latură, poetul comunică organic, natural, cu acel spațiu al irizărilor
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
socialiști: Această protoînclinație de esență și natură spirituală pură spre pozitivul moral, nedatorată vreunui determinism genetic ori vreunei experiențe prealabile, este nucleul sinelui sau sinele latent și este sădită în persoana umană, odată cu ivirea embrionului uman, ca latență spiritual-morală a interiorității sale și ca mecanism sigur de organizare interioară și exterioară a conduitei sale. Omul se naște, iată, cu protofuncții, precum este și această protoînclinație spre pozitivul moral, pe care n-o aduce în sufletul lui nici o experiență de pe firul timpului
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
așa avariat de boală, de traumele suferite începând din copilărie (O făclie de Paște). Nici măruntul funcționar Lefter Popescu nu suportă șocul pe care i-l provoacă mai întâi iluzia câștigului la loterie, apoi colosala decepție. Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă de ereditate nesănătoasă ar fi și în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
a reprezentat o refugiere în sine din fața torționarilor, o abstragere într-un spațiu securizant, imposibil de violat. Singura cale de a nu se lăsa învinsă de acele împrejurări, unica modalitate de a rezista a fost retragerea în inepuizabila bogăție a interiorității, continuul dialog cu sine. C. concepe astfel, în celulă, fără creion și hârtie, păpuși și piese de teatru, ca niște alcătuiri ale spiritului ce îi țin tovărășie și o ajută să existe clipă de clipă. Aceasta este „evadarea tăcută” dintre
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust și, câteodată, de exasperare. Mizantrop, misogin, găsindu-și seninătatea doar în natura care îl tămăduiește de nevroze, poetul se încarcă de înverșunare și, cu frustrări de proletar
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
1991, 328-330 (număr special); Negoițescu, Ist. lit., I, 354-356; Dan Petrescu, Tentatio Orientis interbellica, în Cultură și societate, îngr. Al. Zub, București, 1991, 397-442; Mariana Șora, Cioran odinioară și astăzi, O, 1992, 13; Dan Pavel, Tânărul Cioran sau Despre ambiguitatea interiorității, „22”, 1992, 14, 15; Gheorghe Grigurcu, Caragiale și Cioran, RL, 1992, 20; Eugen Simion, Tânărul Cioran, CC, 1993, 3-6; Mariana Vartic, Sinuciderea - trăire sau scriitură?, APF, 1993, 10-12; François Bondy, Fernando Savater, Helga Perz, Convorbiri cu Cioran, București, 1993; L.
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
spectaculoasă trecere „prin flăcări”, iar sentimentalismul elegiac alternează cu cel grav, solemn, aflat sub controlul lucidității. Constituindu-se ca motiv central în Preludiu pentru trompetă și patru pereți (1992), oglinda pare a fi suprafața care degrevează ființa de o falsă interioritate și recreează imaginea exteriorului, prin definiție imperfect și fragmentar, constrâns la fetișism pentru a putea încropi o presupusă armonie. Solitudinea devine o stare provocată, supravegheată și tratată ca un ritual autoimpus („Și singurătatea-i o sărbătoare dacă știi s-o
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
polimorf, rupt între solicitări divergente: „Sunt înger, sunt și diavol și fiară și alte-asemeni” (Portret). „Sfântul palid” și „biciul ce-l sângeră-n obraz”, martirul și călăul, Iisus și caricatura lui Iisus sunt, ca la Baudelaire, fețele alternante ale unei interiorități contradictorii, marcată de spaima în fața forței oarbe, ce „dă tiptil ocoale de dihor”, dublul inform al eului (Triumful, Fiara mării, De când mă știi, Strigoi pribeag). Negările, schimbările nedumeritoare, de perspectivă semnalizează sfâșieri și, totodată, căutarea neostoită a credinței, a statornicirii
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Homo faber are instrumente. Homo cogitans nu le are, sau le are cu titlu metaforic. Ceea ce numim "utilaj mental" (Lucien Febvre) sau "echipament intelectual" (Jacques Le Goff) reprezintă cadrele logice ale gîndirii sau ale dispozițiilor de sensibilitate, un mod de interioritate colectivă. Istoricul care vorbește despre lucruri, materiale, viteză, transport, producție, ustensile părăsește rubrica nobilă a "istoriei culturale" (publicul larg al oamenilor onești, ecourile din presă, vînzările regulate) și se pierde în plictisitoarea și accesoria "istorie a tehnicilor" (public specializat, vezi
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
însuși forma scrierii. Mediologia lărgește mișcarea și prelungește comanda materială a domeniului grafic în universul moral și simbolic. Instrumentul inscripționării modifică spiritul semnului, dar și trăsăturile spiritului unei epoci, stilul unui Zeitgeist. O scară de valori străveche plasează la înălțime interioritatea, spiritul, conștiința, iar la bază, mărcile materiale în care consimt să se depoziteze. A așeza suportul mai presus de lumea spiritului și de spiritul lumii zdruncină puțin instinctivul și augusta ierarhie. Sudînd puterea de soclu, mediologia este mai rea decît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca un mijloc de cultură infinit insuficient apreciat; fiindcă astfel spiritul, îndepărtîndu-se de concretul sensibil, își îndreaptă atenția asupra celui mai formal moment, cuvîntul sonor și elementele sale abstracte, și contribuie într-o manieră esențială la construirea și purificarea solului interiorității subiectului."47 Toți oamenii de acțiune revoluționari pe care i-am cunoscut personal, de la Che Guevara la Pham Van Dong, incluzîndu-l și pe Castro (nu autocratul, ci rebelul de odinioară), fără să mai vorbesc de troțkiști, aceste enciclopedii ambulante, erau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și ale imaginii l-au făcut pe ultimul să piardă mult, cel puțin în Franța, din capacitatea sa relațională. "Teleevangheliștii" americani pot s-o facă pe grozavii, micul ecran n-are nici o afinitate cu sola scriptura și justificarea prin credință. Interioritatea morală își are propriile exigențe ecologice. Redescoperim cu plăcere limbajul medieval al imaginilor și vechile arte ale cuvîntului, virtuțile rîsului, ale absurdului, ale digresiunii, această cultură populară comică și carnavalescă evocată de Bahtin cu referire la Rabelais. În noul spațiu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru sine, că el trebuie să ajungă prin sine însuși la adevăr". Socrate este primul în istoria umanității care a introdus conceptul de om ca ființă, investindu-l cu darul rațiunii și cu virtute, având ca substrat sufletul, care este interioritatea. Interioritatea socratică este condiția cunoașterii de sine, a autodefinirii și autodeterminării (C. Enăchescu). În aceste condiții, mă întreb cum trebuie interpretată afirmația lui Cioran: "....nu-i bine pentru om să-și amintească în fiecare clipă că este om?" Socrate reprezintă
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
sine, că el trebuie să ajungă prin sine însuși la adevăr". Socrate este primul în istoria umanității care a introdus conceptul de om ca ființă, investindu-l cu darul rațiunii și cu virtute, având ca substrat sufletul, care este interioritatea. Interioritatea socratică este condiția cunoașterii de sine, a autodefinirii și autodeterminării (C. Enăchescu). În aceste condiții, mă întreb cum trebuie interpretată afirmația lui Cioran: "....nu-i bine pentru om să-și amintească în fiecare clipă că este om?" Socrate reprezintă un
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
sunt În consens deplin cu obiectivele specifice și imediate ale activității instructive. Finalitatea acțiunii ocupă, deci, o poziție dominantă, de ghid, Înalegerea metodologiei, iar aceasta apare, În mod firesc, ca o prelungire a obiectivelor și sarcinilor prestabilite, ca reflectare a interiorității educatorului În exterioritate, cu menirea de a asigura trecerea de la punctul de plecare (obiectivul propus), la punctul terminus (obiectivul de realizat), care, În principiu, sunt identice.Dacă, de exemplu, obiectivul este pregătirea științifică, atunci metoda este o cale de acces
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
această implicare activă sau angajare deplină, cu toate resursele posibile, a subiectului În actul Învățării. În măsura În care metodele pe care ne bazăm reușesc să mobilizeze un asemenea efort autentic și plenar (psihic și fizic) de Învățare ce izvorăște, pe cât posibil, din interioritatea celui care Învață, din resorturile lui energetice - curiozitate epistemică, interese și dorințe de cunoaștere, inițiativă, satisfacție a depășirii dificultăților și a reușitei (motivație intrinsecă) atunci, cu adevărat ele au dreptul să-și revendice apartenența la ceea ce, de obicei, se numesc
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
aceea a unui navigator pe valurile mării care - prin abilitatea pe care o detaliază versurile următoare - „reușește să se mențină la suprafață, fiind totuși expus puterii nestăpânite a adâncurilor”. Pe acest adânc tumultuos și insondabil își află temeiul „partea” omului, interioritatea sa care se exprimă prin cuvânt. Acesta, la rândul său, articulează comunitatea. „Cuvântul este la originea posibilității de a crea un spațiu închis care apără de exterior, de a avea un al-său-propriu, un cămin, de a se pune la adăpost
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]