593 matches
-
macedoneni în secolul al IV-lea î.e.n. a devenit în 146 î.e.n. capitala provinciei romane Macedonia. A făcut parte din Imperiul bizantin iar în secolul al XIII-lea a devenit capitala regatului Thessalonic, înființat de cruciați. Din anul 1387, cu intermitențe, a aparținut turcilor până în 1912, când a fost eliberat de greci. Vorbim despre cele de mai sus și în atmosferă termometrul arată 40 de grade la umbră, mașina aleargă, Dan și soția ațipesc, trecem de orașul Lamia și ne apropiem
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
precară a bunului. Pentru ca posesia să poată produce efecte juridice trebuie să fie : continuă, neîntreruptă, netulburată,publică, utilă, prielnică și sub nume de proprietar. Detaliem În cele ce urmează sensul acestor noțiuni. Posesia continuă Înseamnă să fie stăpânită măcar prin intermitența unor acte de posesie la distanțe normale de timp din care să rezulte că este o posesie utilă. Să fie neîntreruptă, adică spre deosebire de posesia continuă, când posesorul Însuși poate s-o facă discontinuă ; Întreruperea este urmarea numai a intervenției unui
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
secretar literar la Teatrul „Constantin I. Nottara”. În paralel, este, pentru o perioadă, redactor-șef al publicației „ Săptămâna culturală a Capitalei”, iar din 1956 până în 1970 face parte din comitetul de redacție al revistei „Teatrul”, unde ține lunar, cu unele intermitențe, cronică dramatică. Debutează în 1943, cu elegia Zbucium, în „Năzuinți”, publicație a Liceului Național ieșean. Scrie și la „Vremea”, lucrează ca ziarist la „Opinia” (1946-1948) și „Lupta Moldovei” (1948-1950). Prima lui piesă, Rățoiul, se joacă în 1948-1950 la Teatrul Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
și nu lipsiți de dramatism ai peregrinărilor mele prin America, R.F. Germania și Franța, în cele din urmă, unde m-am stabilit, am publicat câteva din romanele mele reprezentative, apărute și la București, și unde lucrez și în prezent, cu intermitențe, au fost multe zile, nopți, și multe, multe ceasuri când am regretat ce am făcut? Târziu și abia în singurătate și printre străini m-am speriat cu adevărat de „ce-am făcut” și o frază a lui Ierunca, spusă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu o componentă nefericită a naturii umane și că am prefera să nu fim obligați la această deviere a gândului; dar altă soluție nu există.“ S-ar zice că metoda optimă de a evita monomania secătuitoare, sărăcirea trăirii, obsesivitatea este intermitența, suspendarea conștientă a „fluxului continuu“, înțelepciunea lui „din când în când“. O iubire care confiscă, pe termen lung, toate energiile spiritului, care evacuează, radical, întregul spectru al reflexivității și al acțiunii personale se surpă în propria ei autarhie, se stinge
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a produs o fisură, o pană de curent, un dereglaj „nefericit“, cum spune Pascal. Altfel spus, am ajuns alergici la absolut. Contactul cu orice formă de manifestare a absolutului ne erodează, ne dislocă, ne provoacă arsuri. Dacă, în plan mundan, intermitența este tratamentul obsesivității, se pune întrebarea în ce măsură am putea identifica, totuși, un teritoriu în care continuitatea să fie posibilă sau măcar vizată ca țintă, ca obiect al unei căutări de fiecare clipă. Acest teritoriu există: este „iubirea sacră“. Misticii de pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
starea lui de acum, omul nu e capabil să iubească fără întrerupere, decât dacă e iubit fără întrerupere. Iar asta nu poate veni decât din afara sferei umanului. „Amorul profan“, rămas în limitele experienței curente, nu se poate salva decât prin intermitență. Dar pentru a se salva cu adevărat, pentru a ieși din intermitență, el trebuie să facă experiența „amorului sacru“. Să-și propună, adică, „asemă narea“ cu prototipul unei iubiri, pe care indigența oamenilor și a lumii nu o descumpănește, nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
decât dacă e iubit fără întrerupere. Iar asta nu poate veni decât din afara sferei umanului. „Amorul profan“, rămas în limitele experienței curente, nu se poate salva decât prin intermitență. Dar pentru a se salva cu adevărat, pentru a ieși din intermitență, el trebuie să facă experiența „amorului sacru“. Să-și propună, adică, „asemă narea“ cu prototipul unei iubiri, pe care indigența oamenilor și a lumii nu o descumpănește, nu o șubrezește, nu o descurajează. Iubirea despre care e vorba în capitolul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
literatura română nu câștigăm numai câteva capodopere contemporane, ci o întreagă literatură (...) care altfel ar fi rămas subterană pentru totdeauna (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc) = "Cu afirmarea postmodernismului în literatura română câștigăm nu numai câteva capodopere contemporane, ci o întreagă literatură" Intermitența nu e, așadar, numai condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei real în planul omenescului (A. Pleșu, Minima moralia) = "Așadar intermitența e nu numai condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei real în planul omenescului". A doua situație
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
Postmodernismul românesc) = "Cu afirmarea postmodernismului în literatura română câștigăm nu numai câteva capodopere contemporane, ci o întreagă literatură" Intermitența nu e, așadar, numai condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei real în planul omenescului (A. Pleșu, Minima moralia) = "Așadar intermitența e nu numai condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei real în planul omenescului". A doua situație este aceea în care structura corelativă relaționează două predicate enunțiative. Dislocarea primului component se produce în același fel: verbul se plasează între
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
Flacăra Iașului (1956-1958), Rulmentul Bârlad (19581962), când a fost salariatul acestora, sub numele de Ion Oprea sau cu diverse pseudonime, dintre care mai frecvent au fost folosite: I. Oprișan, I. Priponescu, I. Țăranu, I. Păpădie, I. Critu, I.N.Oros... Cu intermitențe a publica sub același nume în Scânteia, Scânteia tineretului, România liberă, Vremea nouă - Vaslui, Presa noastră, Munca de partid etc. Dăm o listă a materialelor din publicistica sa din ultimii ani: 1. În ORIZONTURI, revistă de cultură și informație, editată
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din ceea ce am auzit în viața mea. Nu pare nici cascadă, nici șuieratul vântului, nici huruitul pământului când începe să se cutremure. Lasă impresia unui gâtlej uriaș care horcăie. Uneori se aude mai tare, alteori mai încet. Continuu sau cu intermitențe. Câteodată pare panicat, de parcă s-ar înăbuși. — Ai impresia că mârâie la cineva, am zis. Ea s-a întors spre mine fără să scoată o vorbă. Își croia drum printre tufișuri cu mâinile înmănușate, iar eu o urmam. — Drumul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca și cum ar fi fost acționate de un singur om, la « Prezentați arm'!», s-au înălțat mii de baionete strălucind în soare. În repartul Corpului Sanitar, în al treilea rând, o baionetă fixată incomplet bălăngănea periculos, lansând reflexe de lumină cu intermitențe. Generalul a trecut la salutul țeapăn. Dar atenției sale nu-i scăpă acea baionetă balerină. Seara, în ordinul de zi al comandantului garnizoanei, a fost redactată o notă de dojană pentru Compania Sanitară și impunând ordinul pedepsirii soldatului vinovat. Colonelul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un volum important de documente, care au trebuit să fie văzute, triate și clasate, concomitent cu audierea celui în cauză și a martorilor, ce depuneau uneori mărturii cu totul opuse. Comisia nu a lucrat tot timpul în Bucovina, ci cu intermitențe. Ancheta a fost uneori întreruptă, din cauze ce țineau de documentarea necesară instrumentării cazului sau din alte motive, precum a fost cazul atunci când, în aprilie 1800, baronul Balș s-a îmbolnăvit și a fost nevoit să plece la Lemberg spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
toropit; sprâncenele emisferice Îi erau Înălțate. Buzele, pregătite să spună multe, n‑au mai spus nimic pentru moment. Simțeai că, uitându‑te la capul lui pleșuv, căutai pe el urma degetului creatorului. Momentan, Ravelstein era dus; suferea deseori astfel de intermitențe. Deși ținea ochii deschiși, e posibil să nu te fi văzut. Cum rareori petrecea câte o noapte de somn neîntrerupt, se Întâmpla, mai ales pe vreme caldă, să se volatilizeze pentru scurt timp, să ațipească, să moțăie, cu brațele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-l cunoscuse anterior, la viața monastică. În 1928 debutează în revista „Bilete de papagal”, la care colaborează în continuare și unde cunoaște numeroși scriitori din generația lui ori ceva mai vârstnici. A rămas cu studiile neterminate, deși a încercat, cu intermitențe, să le completeze. Colaborează la diferite reviste - „Zodiac”, „Herald”, „Stânga”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Vitrina literară”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” - și ziare - „Dimineața”, „Adevărul”, „Epoca”, „Jurnalul”, „Timpul” ș.a. - cu nuvele, schițe, povestiri, reportaje din viața periferiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
trăind mereu cu spectrul exilului în Siberia. După întoarcerea în țară, în 1856, se va angaja într-o zbuciumată carieră de gazetar politic. Colaborează la „Timpul”, „Secolul”, „Naționalul”, „Românul”, „Dâmbovița”, „Concordia” ș.a. Va conduce din 1859 gazeta „Reforma”, apărută cu intermitențe până în 1888. Se manifestă ca un ziarist liberal îndrăzneț, cu opinii proprii, având de suferit de pe urma mai multor arestări și procese de presă. În 1859 V. publică Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic, al cărei caracter, în subsidiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
sunt deschise în mușchiul scheletic în repaus. In general, în comparație cu arterele, curgerea în capilare este lentă, nu prezintă fluctuații sistolo-diastolice de presiune și debit, și este separată într-un șir central de hematii și un strat circular periferic de plasmă. Intermitența perfuziei unui anumit capilar este determinată de vasomoția de la nivel arteriolar, care condiționează tonusul sfincterului precapilar. Datorită proceselor de vasomoție are loc o închidere și deschidere ritmică a capilarelor, astfel încât numărul de capilare deschise (irigate) depinde de activitatea țesutului perfuzat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
popor, pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roșu”; „sentimentul confortabil de continuitate pe care îl avem când privim retrospectiv spre istoria celor o sută de ani buni ai României (1848-1948; dar, vai, cu câte, extrem de tipice, intermitențe!) este datorat exclusiv unei continuități în ceea ce am numit mai sus «pătura extrem de subțire»: românii au dat multe personalități remarcabile, dar numai atunci când acestea s-au format și evoluat în medii care nu erau natural românești”. În a doua ediție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
, almanah de literatură universală apărut la Chișinău, cu intermitențe, între 1967 și 1987, sub egida Secției de traduceri a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. A fost alcătuit de Alexandru Cosmescu, Igor Crețu, P. Starostin, Ion Gheorghiță, redactori fiind Eugenia David, Pavel Darie, Leonida Iorga (Lari), Ion Vatamanu. Sunt publicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288092_a_289421]
-
reprezintă una dintre rănile cele mai profunde ale Turciei. Câteva pedepse severe și realizarea câtorva reforme ar pune pe gânduri. Însă a face dreptate în mod capricios nu e de ajuns. Același lucru trebuie dorit constant și multă vreme, fără intermitență, nici slăbiciune. De ce natură vor fi progresele datorate colaborării specialiștilor, administratorilor, financiarilor, inginerilor veniți din Europa? Dacă sunt oameni de bun-simț, chibzuiți, înzestrați cu o oarecare suplețe de spirit; dacă nu ajung aici cu idei preconcepute; dacă țin cont de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
regularitate, într-un mediu format în exclusivitate din intelectuali cu preocupări literare și studenți români exilați, N.I. Herescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Paul Costin Deleanu, Octavian Vuia, Horia Stamatu, Nicu Caranica, soții Cerbu, C. Tacu, Alphonse Juilland, M. Leibovici. Cu intermitențe au fost prezenți, la reuniunile de aici, și Emil Turdeanu, Mihai Niculescu, Vasile Posteucă, Lucian Bădescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ștefan Ion George, Monica Lovinescu. Lecturile literare erau, de obicei, completate cu discuții pe o temă culturală anume, propusă de unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285994_a_287323]
-
REVISTA LITERARĂ-ȘTIINȚIFICĂ A SOCIETĂȚII „MIHAI EMINESCU”, periodic editat la Chișinău, bilunar, cu intermitențe, din 1931 (luna nu este precizată) până în octombrie 1931 și din noiembrie 1934 până în aprilie 1938. Redactori sunt elevi ai Liceului „Mihai Eminescu” din Chișinău. Pentru partea literară și critică în primul comitet de redacție răspund Valentin Gr. Chelaru și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289228_a_290557]
-
identificabili; în fapt, întreaga structură a puterii regelui este vizibilă, de la vârful ei, regele, până la ultimii agenți ai acestuia, fie ei agenți fiscali, soldați sau agenți de poliție. O altă caracteristică a puterii regelui, determinată tocmai de vizibilitatea ei, este intermitența manifestărilor acesteia, caracterul lor punctual. Regele și agenții săi fixează și colectează taxe, impun reguli și pedepse pentru încălcarea lor, organizează și conduc armata etc. De fiecare dată când se manifestă, puterea regelui se constituie ca un răspuns la anumite
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
acționează; conformitatea rezultă din acțiunea constantă a constrângerilor invizibile, care ne aduce pe toți la același ansamblu de practici și credințe 36. Situația profesorilor se complică și prin faptul că ei preiau, prin natura lucrurilor, semnele puterii regelui: vizibilitate, corporalitate, intermitență. De aceea, școala a reprezentat (și va reprezenta) ținta preferată a rezistenței, chiar a revoltelor. Rezultatul paradoxal al confruntărilor în registrul puterii regelui îl constituie creșterea gradului de conformitate în registrul puterii disciplinare. "Șansa" profesorilor este o reformă centrată pe
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]