596 matches
-
franciscani, am dorit să mă fac franciscan. La 3 octombrie 1986 am început noviciatul, ca la 26 octombrie 1987 să depun voturile simple, iar la 27 octombrie 1990 să primesc voturile solemne. În parohia Horgești am stat 12 ani cu intermitențe, apoi în parohia Văleni am stat 10 luni, unde am ținut locul părintelui Ghergheli Iosif care a fost la operație în București. Apoi am mai fost la Săbăoani 4 ani, la Gherăiești, Pildești, Corhana, Huși până în 1991. Din luna noiembrie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pot să mai zic? Cred că ar trebui să te bucuri că ai scăpat la timp. Nu era nici o mamă bună de vreme ce și-a părăsit copilul lăsându-l pe prispa casei părinților tăi. Valentin o asculta și o privea cu intermitențe asemenea unui semafor de la colțul străzii. Când fosta lui soție, Tia, plecase ar fi vrut s-o cheme înapoi, să facă un gest, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Lăsase ușa speranței deschisă, amăgit de o iubire fără sens
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
onorată cu Ordinul Meritul științific clasa a III-a și Meritul agricol clasa a III-a, iar activitatea didactică i-a fost răsplătită prin “Gradația de merit”. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost concentrat sau mobilizat cu intermitențe pe front, participând la luptele de la Cotul Donului, Oarba de Mureș și cele din Munții Tatra, fiind rănit, în aprilie 1945, în Moravia. Pentru actele sale de vitejie săvârșite pe front a fost decorat cu Ordinul Steaua României, clasa a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
scrisorile primite de Vasili Ivanovici de la acesta. În 1935, Alexandru s-a întors din Rusia și a fost condamnat la trei ani de închisoare, pentru trădare de țară (milită pentru dezmembrarea României și trecerea Basarabiei la ruși), închisoare făcută cu intermitențe. Vecinii bănuiau că era informator al poliției în închisoare. Tot în această perioadă, Alexandru Iliescu s-a încurcat cu Maria, amantă lui Ivanus, un bolșevic care era în închisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a făcut un copil din flori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
în 1935, cu misiunea expresă de a pune în aplicare planurile Komintern-ului în chestiunea națională: dezmembrarea României prin insurecție, conform schemei lui Kolarov. Este însă arestat și condamnat pentru trei ani dar, potrivit vecinilor, Alexandru Iliescu își făcea închisoarea cu intermitențe. În realitate, Alexandru Iliescu se pare ca devenise unul dintre informatorii recrutați de SSI din interiorul P.C.d.R., în urma pactului încheiat în 1937 de Mihail Moruzov, șeful SSI, cu un grup de comuniști dirijați de Ștefan Foris, a căror misiune era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și-a stins țigara de obrazul ăluia. M. M.: Ei, mai erau și prostii din astea. S. B.: Erau și abuzuri. Treci și dă-i!", m-au îndemnat. Eu n-am vrut să dau, am stat deoparte și asistam cu intermitență la ceea ce se întâmpla în celulă. Nu puteam suporta. Am încercat să le spun să-l lase în pace, dar au sărit cu gura pe mine, că îi iau partea etc. Erau vreo doi camarazi, atâta sete de bătaie aveau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din dormitor erau cu televizorul deschis și comentau. Și noi eram curioși de ceea ce se mai întâmpla. Așa că am moțăit până la prânz, cu intermitență, dar în condiții de dormitor, nu de locaș de tragere. Ce călduros mi s-a părut atunci dormitorul și ce prietenos! Dispozitivul de apărare a mai fost utilizat și în seara următoare, dar eu n-am mai mers în locașul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ca și cum ar fi fost acționate de un singur om, la « Prezentați arm'!», s-au înălțat mii de baionete strălucind în soare. În repartul Corpului Sanitar, în al treilea rând, o baionetă fixată incomplet bălăngănea periculos, lansând reflexe de lumină cu intermitențe. Generalul a trecut la salutul țeapăn. Dar atenției sale nu-i scăpă acea baionetă balerină. Seara, în ordinul de zi al comandantului garnizoanei, a fost redactată o notă de dojană pentru Compania Sanitară și impunând ordinul pedepsirii soldatului vinovat. Colonelul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu Epoca, în condițiile în care se realizase, după tratative anevoioase, o largă dar efemeră concentrare conservatoare (a vechilor conservatori cu junimiștii) sub conducerea, de mult jinduită de acesta, a lui P.P. Carp. C.C. Bacalbașa a fost la Patriotul, cu intermitențe, redactor-șef până la 1 martie 1907. De aici a trecut, la început ca redactor, la principalele foi centrale ale partidului conservator, Epoca și Conservatorul, ultima ființând din decembrie 1900 când se ivise în din ce în ce mai vasta lume a presei române ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Arbure, Constantin Bacalbașa ș.a. A fost unul dintre ziarele bune ale vremii, apreciat atât pentru calitatea informației, cât și a comentariului politic, scris de pe poziții înaintate. Ziarul a avut o apariție destul de regulată. 329. Daracul, revistă satirică săptămânală publicată cu intermitență de N.T. Orășanu între 5/17 ianuarie 1869 și 19/31 octombrie 1876. Nu a apărut o perioadă mai îndelungată de timp, între 9/21 ianuarie 1872 și 18/30 iulie 1876. Potrivit temperamentului redactorului ei, N.T. Orășanu, a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
existenței, atât. Blecher trăiește imobilizat pe spate, În sanatorii maritime de tuberculoză osoasă, la Berck, pe coasta franceză a Canalului Mânecii sau la Tekirghiol. Prietenul său, Sașa Pană, Își amintește: „A stat Înțepenit și Înjunghiat de durere zece ani - cu oarecari intermitențe - (imediat după bacalaureat până ce a trecut dincolo de suferință), dar mintea lui a călătorit prin cele mai ascunse tainițe, a scormonit cu Îndârjire de miner străfundurile gândului său bogat, și-ale trupului altoit cu abcese și cangrene (...). Te desprinzi din fiecare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aventura unui fel de Aschenbach răsăritean, căruia i se Îngăduie o scurtă tentație a evadării și a morții În Kinderlandul Occidentului colorat, competitiv, consumist, văzut În fugă și turistic. Un text cu titlul de față am Început să scriu, cu intermitență, abia de curând, alăturând, cum s-a Înțeles, un personaj fictiv de o persoană reală. Gustav von Aschenbach, personaj fictiv și autor el Însuși de personaje fictive, care a devenit real și, cu timpul, tot mai real pentru mine. Pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din ceea ce am auzit în viața mea. Nu pare nici cascadă, nici șuieratul vântului, nici huruitul pământului când începe să se cutremure. Lasă impresia unui gâtlej uriaș care horcăie. Uneori se aude mai tare, alteori mai încet. Continuu sau cu intermitențe. Câteodată pare panicat, de parcă s-ar înăbuși. — Ai impresia că mârâie la cineva, am zis. Ea s-a întors spre mine fără să scoată o vorbă. Își croia drum printre tufișuri cu mâinile înmănușate, iar eu o urmam. — Drumul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Unii au spații sau rubrici fixe: Dinu Săraru deține rubrica „Opinia unui alegător” (întreruptă o vreme, înlocuită de publicarea în foileton a romanului Niște țărani, ulterior reluată), Dorin Tudoran scrie articole pe teme de interes cetățenesc, Leonid Dimov ține, cu intermitențe, în primii ani, rubrica „Fetișuri de azi”, Radu Cosașu susține „Cronica de trei secunde”, iar Ioan Grigorescu scrie „Mapamond”, în timp ce H. Brauner onorează rubrica „Folclor”/ „Poluarea folclorului”. Literatură ori publicistică pe subiecte literare se publică inițial relativ puțin. Traian Stoica
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
-l cunoscuse anterior, la viața monastică. În 1928 debutează în revista „Bilete de papagal”, la care colaborează în continuare și unde cunoaște numeroși scriitori din generația lui ori ceva mai vârstnici. A rămas cu studiile neterminate, deși a încercat, cu intermitențe, să le completeze. Colaborează la diferite reviste - „Zodiac”, „Herald”, „Stânga”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Vitrina literară”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” - și ziare - „Dimineața”, „Adevărul”, „Epoca”, „Jurnalul”, „Timpul” ș.a. - cu nuvele, schițe, povestiri, reportaje din viața periferiei
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
epistolarul și dicționarul), chemate „să producă argumentele necesare și să constituie probele irefutabile ale vitalității discursului literar fragmentar”. De-a lungul a trei capitole ( Scrisorile și viața dintre ele, Anatomii ale ficțiunii, Viața dicționarelor), criticul se întoarce în „interiorul literaturii intermitenței”, ilustrat de scrisul ultimelor trei decenii din secolul trecut. Lectura critică panoramează epistolarele (Ion Barbu, C. Noica, Radu Stanca, I. Negoițescu, Al. Rosetti, G. Călinescu, I. D. Sârbu), jurnalele (Școala de la Târgoviște, Marin Mincu, I. D. Sârbu), dicționarul, catalogul (M. H. Simionescu
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
în 1930), apoi articole și recenzii la „Viața literară” (din 1926), unde va fi o vreme și secretar de redacție. Același post i se încredințează la „Calendarul” (din 1932), „Gândirea” (din 1932), „Porunca vremii” (din 1935), „Sfarmă-Piatră” (din 1935). Cu intermitențe, a fost și profesor suplinitor, iar din 1940 a deținut funcțiile de atașat de presă și secretar cultural la Ambasada Română din Sofia, unde a publicat câteva lucrări destinate cunoașterii culturii române în Bulgaria. Suspendat în 1945, C. revine în
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
și au convenit să îi lase microbuzul în care au locuit cu toții pentru câteva săptămâni. Apoi cei trei au cerut azil politic pe motivul că au fost discriminați și persecutați în România. Pionier rămâne singur. Locuiește în mașină (cu scurte intermitențe) aproape patru ani, parcând mașina în diferite locuri, mutându-se de pe o stradă pe alta în apropierea benzinăriilor (unde avea toaletă și duș). În acest timp a fost angajat pentru scurte perioade, uneori nici măcar nu a fost plătit, a suferit
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la Teatrul Național, participând ca membru fondator la înființarea Societății Scriitorilor Români. „Împământenirea” i-a fost acordată de Parlament în 1910. În 1911 era șef de cabinet în Ministerul Industriei și Comerțului, dar se va dedica exclusiv scrisului și, cu intermitențe, actoriei. Debutul lui H., în 1906, cu versuri în „Sămănătorul”, unde publică și în anii următori cu pseudonimul Dinu Ramură, a fost deosebit de norocos, aducându-i o notorietate rapidă, dar și de durată, textul, pus pe muzică, devenind o cunoscută
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
1923). După ce face un tur de orizont al evenimentelor istorice care și-au pus adânc amprenta asupra dezvoltării spirituale a regiunii, autorul arată că în condiții dure de deznaționalizare, cultura națională nu s-a putut manifesta decât răzleț și cu intermitențe. C. descrie dibuirile cărturarilor basarabeni „în lunga noapte de înstrăinare”, cei câțiva scriitori care au lăsat „încercări de literatură românească în sensul adevărat al acestui cuvânt”, fără a se ridica la nivelul înalt al culturii naționale din Principate, dovedind, de
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
față de obiect ieșind acum cu și mai multă hotărâre în evidență. O elegantă descriptivitate caracterizează manieră de a recenza a lui G., conferindu-i meritul unei atitudini obiective. Scrisul sau este de un intelectualism rafinat, ironic și emancipat, înclinat cu intermitențe, dar fără exces, și către corelări mai generale, cu vagi ecouri lirice și uneori chiar metafizice. Foarte semnificativă pentru preferințele criticului este și selecția numelor care îl interesează. El se îndreaptă mai ales către scriitorii intelectualiști și problematici, iar în privința
GHEORGHIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
ca și tălmăcirile pe care le meșterește de unul singur: piesa Fiica omului de Jean de Beer (1956) și romanul lui Aleksis Kivi, Cei șapte frați (1963), pentru care s-a folosit de o versiune franțuzească sau nemțească. Deși cu intermitență, a făcut și publicistică (portrete de artiști, note de drum, polemici), ocupându-se aproape numai de teatru - în „Vremea”, „Secolul”, „Facla”, „Rampa”, „Arta nouă”, „Caietele Teatrului Național”, ca și în „Viața românească”, „Veac nou”, „Steaua”, „România liberă”, „Astra”, „Flacăra”. O
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
apoi ministru ad-interim la Departamentul Cultelor și Instrucțiunii Publice, iar în 1860, membru în Comisia Centrală de la Focșani. Se căsătorește aici cu Raluca, fiica spătarului Stamatin. În iunie 1860, poetul dă semne de alienație mintală. Boala îl va chinui, cu intermitențe, până la sfârșitul vieții. Ediția definitivă, alcătuită de autor în 1863, Meditații, elegii, epistole, satire și fabule, cuprindea și Memorial de călătorie. A. este obligat să se retragă din viața publică; îi apar sporadic producții neconcludente. Pentru fiica sa, Angelina, a
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
al distrugerii de structuri instituționale, al perimării lanțurilor de transmisie patrimonială, fie în acela al improvizării, al proiectului creator insuficient definit. În producția acestui tip de bogăție sunt mobilizate tocmai valențele negative ale culturilor periferice: deficitul de organizare, dispersia, descentralizarea, intermitența și inconsistența vieții culturale, uitarea. Averea nu emană dintr-o putere, ci dintr-o slăbiciune. Nuvela binecunoscută a lui Vasile Voiculescu, Capul de zimbru 2 relatează o aventură a unui asemenea obiect prețios în timpul războiului. Un ofițer german filatelist deține
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de o mie de ori mai simțibile, mai tolerante, mai spirituale și mai poetice decât noi; sufletul lor posedă o mai mare porție din acea reflecție poetică ce a căzut peste omenire la originea sa97". "Doza de poezie" e expresia intermitenței și a parțialității, a discontinuității fundamentale care se repercutează asupra textului literar, dar văzută de data aceasta din perspectiva originii, ca o inconsecvență a acțiunii poetice însăși. Nu mai e vorba de textul afectat de trecerea timpului, ci de o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]