765 matches
-
eforturile acesteia în vederea obținerii autonomiei politice, ceea ce reduce la zero toată acțiunea PMSDR. Bernstein în Germania, Millerand în Franța, Economiștii în Rusia, toți reprezintă diversele fațete ale uneia și aceleiași crize care atinge, evident în funcție de modalitățile specifice, trei secțiuni ale Internaționalei a II-a. Dincolo de inevitabilele diferențe de situație, este vorba despre un ansamblu conceptual comun, rezultînd din conștientizarea decalajului crescînd care există între teorie și practică: treptat, cele două vor corespunde. Revizionismul pune în discuție marxismul ortodox, dogmatic, aflat pe cale
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Cîțiva ani mai tîrziu, după ce acest fenomen a devenit manifest și după ce practica reformistă și-a arătat limitele în special în Franța, ca urmare a violentei represiuni antimuncitorești, condusă de Clemenceau în perioada 1907-1908 o reconsiderare a marxismului oficial al Internaționalei a II-a a fost necesară nu asupra "dreptei" ci asupra "stîngii" sale, plecînd mai ales de la reflecțiile lui Georges Sorel. Mai întîi limitată la medii marginale și restrînse, aceasta își promisese un viitor glorios, constituind o a doua branșă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
liberalismului și al democrației burgheze care, în ciuda unor reculuri temporare, a progresat în mod continuu în primele decenii ale secolului al XIX-lea. O anumită interpretare a marxismului, nu lipsită însă de schematism și larg răspîndită în mediile conducătoare ale Internaționalei a II-a, a fost influențată de aceste postulate filosofice. Într-o mare măsură, acest marxism ortodox am fi tentați să-l numim chiar oficial se alătură acestui curent pozitivist atît de important care se înscrie pe firul Revoluției franceze
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
astfel conceput, socialismul apare mai întîi drept continuatorul și moștenitorul democrației burgheze ajunsă la un stadiu superior. Raționalismul, scientismul, credința într-un progres nedefinit și linear impregnează de o manieră mai mult sau mai puțin explicită, dar foarte puternic, socialismul Internaționalei a II-a: toate aceste noțiuni constituie de mai mult de un secol componentele gîndirii progresiste. Totuși, în timpul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, acest întreg ansamblu va începe să se năruie. Sub imboldul noilor cercetări din domeniul științelor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
studiile efectuate de Freud 38 asupra inconștientului: iată tot atîtea elemente noi care vin să submineze bazele raționalismului și care vor da o grea lovitură corolarelor acestuia: liberalismul, democrația și credința într-un progres infinit. Treptat, marxismul care domină în cadrul Internaționalei a II-a, va trebui să răspundă acestei ofensive, chiar dacă, pînă în 1914, acest revizionism care se manifestă mai întîi sub forma unei critici "de stînga" se limitează la medii restrînse. Din punct de vedere politic, consecințele acestuia rămîn fără
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceste medii. Acest nou mod de gîndire analizează importanța pe care o are naționalul, mult mai corect decît ar face-o Internaționala a II-a, care, începînd cu Congresul de la Stuttgart, din 1907, va ține cont totuși de agravarea situației Internaționalei, de ascensiunea naționalismului și de pericolele unui război iminent. Cu toate acestea, subestimînd sentimentul de apartenență națională a diferitelor clase muncitorești din fiecare țară, ea își afirmă neputința de a combate momentul survenit. Căutarea unei sinteze între național și social
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
punct de vedere ideologic și politic, încă din anii anteriori războiului. Apariția fascismului se explică în primul rînd prin prezența unui context clar și prin ivirea noilor forțe politice. Începînd din 1905, se conturează o a treia fază a istoriei Internaționalei a II-a, care are două explicații: dacă procesul de integrare a social-democrației în societatea analizată de revizionistul Bernstein se continuă tacit, marile dispute referitoare la această chestiune vor trece de acum înainte pe un plan secund. Problema nu este
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
alte domenii. Apoi, evenimentele care au avut loc în Rusia, în 1905, în ciuda eșecului considerat doar provizoriu de către mișcarea socialistă, reînvie speranța unei posibile revoluții într-un viitor apropiat. Socialismul consideră că astfel poate merge înainte. Unitatea sa organizațională din cadrul Internaționalei a II-a nu împiedică totuși constituirea tendințelor și exprimarea divergențelor politice: la stînga curentului centrist majoritar, reprezentat de Kautsky și de austromarxism, o tendință radicală cu adepți în Germania, Rusia, Țările-de-Jos și Norvegia se divizează între leniniști și luxemburghiști
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
majoritar, reprezentat de Kautsky și de austromarxism, o tendință radicală cu adepți în Germania, Rusia, Țările-de-Jos și Norvegia se divizează între leniniști și luxemburghiști, fiind într-un total dezacord cu rolul partidului și al maselor din cadrul procesului revoluționar. La dreapta Internaționalei, revizioniștii condamnați în mod formal de Congresul de la Amsterdam (1904), care a reafirmat prioritatea luptei de clasă, sînt mult mai direcți, dar la fel de activi. Influența acestora depășește majoritatea din SPD, chiar dacă în această organizație fiind mai mult ca niciodată modelul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
țară, în Franța și Spania. În ciuda aparențelor și a imaginii pe care le oferă Internaționala, socialismul internațional este încă departe de a fi unit. Contextul politic general, caracterizat printr-un apetit colonial crescînd al principalelor puteri explică interesul sporit al Internaționalei pentru problema colonială 39. Să urmărim cronologia stabilită de M. Rebérioux și G. Haupt care disting "trei mari perioade în abordarea, discutarea și tranșarea chestiunii coloniale pînă în 1914"40. Prima, "preistorică", corespunde celei în care organizația partidelor socialiste și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
colonială 39. Să urmărim cronologia stabilită de M. Rebérioux și G. Haupt care disting "trei mari perioade în abordarea, discutarea și tranșarea chestiunii coloniale pînă în 1914"40. Prima, "preistorică", corespunde celei în care organizația partidelor socialiste și cea a Internaționalei se găseau într-o fază embrionară. Ea asistă la apariția tendințelor și la organizarea acestora, încheindu-se după congresul de la Amsterdam. Încă din 1896, anumiți socialiști ar fi vrut ca această problemă să fie discutată în cadrul Internaționalei, dar a trebuit
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și cea a Internaționalei se găseau într-o fază embrionară. Ea asistă la apariția tendințelor și la organizarea acestora, încheindu-se după congresul de la Amsterdam. Încă din 1896, anumiți socialiști ar fi vrut ca această problemă să fie discutată în cadrul Internaționalei, dar a trebuit să vină Congresul de la Paris, din 1900, pentru ca o condamnare a politicii coloniale burgheze să fie făcută publică. În rîndurile socialiștilor se operează o diversificare, deoarece în congresul următor (Amsterdam, 1904), unii dintre aceștia (Bracke, de Brouckère
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pe aceștia să dezbată mai profund chestiunea colonială din 1906-1908, punctul forte al discuțiilor aflîndu-se la Congresul de la Stuttgart din 1907. Trei poziții principale își vor face atunci apariția, care nu vor coincide în totalitate cu marile tendințe politice ale Internaționalei. Pentru unii socialiști, ca, de exemplu, germanul David, ideea colonizării reprezenta una din compozantele scopului universal al civilizației și progresului urmărit de socialism. La centru, Vandervelde, Mac Donald, Jaurès și Bernstein admit posibilitatea unor aspecte pozitive în cadrul sistemului colonial pe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
referitor la această chestiune. În sfîrșit, în cursul unei a treia perioade, care datează de la sfîrșitul anului 1908, interesul pentru chestiunea colonială se diminuează, chiar dacă în anumite țări colonizate apar lupte revoluționare, urmărite cu mare atenție de unii membri ai Internaționalei și în special de Lenin. De acum înainte, mișcarea socialistă se va dedica luptei împotriva războiului, problema constînd în a ști dacă socialismul este capabil "să stabilească o legătură între formele devenite clasice ale imperialismului colonial și manifestările acestuia, în calitate de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
interveni prompt în stingerea acestuia și de a se folosi cu toate forțele de "criza economică și politică creată de război pentru a agita și ridica masele populare, grăbind căderea dominației capitaliste". Acest compromis este reafirmat la următorul congres al Internaționalei de la Copenhaga (1910), cînd socialiștii germani refuză propunerea englezului Keir Hardie, de a organiza, în caz de conflict, o grevă generală în uzinele de armament, în mine și transporturi. Chestiunea este amînată pentru congresul următor, prevăzut a se ține la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în cadrul socialismului european, din care acesta va ieși profund transformat. Deja de cîțiva ani, în Europa se manifestă tensiuni internaționale care vor duce, treptat, la apariția unui conflict generalizat. Această tendință s-a agravat și mai mult începînd cu Congresul Internaționalei a II-a de la Copenhaga (1910). În 1911, intrarea trupelor franceze în Fez a provocat o puternică reacție germană și drept urmare, trimiterea unui batalion de război la Agadir. O conferință internațională a marilor puteri europene dă liber acces Franței în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
regal. Trei săptămîni mai tîrziu, J. Guesde și Marcel Sembat intră în cabinetul Viviani pentru a apăra, în numele celei mai bune tradiții iacobine de la 1789, Republica agresată de imperialismul german. Participarea socialiștilor la guvernele burgheze care provocase atîtea polemici în cadrul Internaționalei a II-a cu un deceniu mai devreme, nu mai este acum nici măcar discutată, ci doar aprobată. Socialiștii francezi sînt cei care împing mai departe practica acestei colaborări de clasă, bineînțeles cu nuanțe diferite de la persoană la persoană, locul de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Toată această situație se explică prin politica și practica duse anterior precum și, mai general, prin inserția fiecărei clase muncitorești în societatea țării respective. Dacă acceptăm o asemenea ipoteză, atunci devine iluzoriu să ne mai întrebăm dacă o altă politică a Internaționalei ar fi fost posibilă: în 1914, cărțile erau deja făcute și ceea ce la prima vedere pare de necrezut va deveni ușor de înțeles 9. Conform cu cele afirmate de G. Haupt 10, putem stabili o distincție între prăbușirea Internaționalei, incapabilă să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
politică a Internaționalei ar fi fost posibilă: în 1914, cărțile erau deja făcute și ceea ce la prima vedere pare de necrezut va deveni ușor de înțeles 9. Conform cu cele afirmate de G. Haupt 10, putem stabili o distincție între prăbușirea Internaționalei, incapabilă să împiedice războiul între popoare și cea a internaționalismului, caracterizat prin acceptarea conflictului și prin sprijinul acordat acestuia de către majoritatea mișcării muncitorești. Strîns legate între ele, aceste două noțiuni trebuie totuși privite într-un mod diferit. Falimentul organizațional al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
incapabilă să împiedice războiul între popoare și cea a internaționalismului, caracterizat prin acceptarea conflictului și prin sprijinul acordat acestuia de către majoritatea mișcării muncitorești. Strîns legate între ele, aceste două noțiuni trebuie totuși privite într-un mod diferit. Falimentul organizațional al Internaționalei a II-a este rapid și se produce în numai cîteva săptămîni, confirmîndu-se apoi prin incapacitatea acesteia de a coordona mișcări de anvergură pe perioada celor patru ani care urmează. Eșecul internaționalismului este un fenomen mai lent și foarte complex
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de Bulgaria, în octombrie 1915. Încă din mai 1915, Italia a ales tabăra franco-britanică, iar România i se alătură și ea în curînd. Războiul se împotmolește, pare fără sfîrșit și începe să stîrnească o nemulțumire latentă. În timpul acestei perioade, acțiunea Internaționalei poate fi rezumată într-un cuvînt: neant. În noiembrie 1914, C. Huysmans a transferat serviciile și arhivele Biroului Socialist Internațional în Olanda, teritoriu neutru, în care aduce, tocmai din grijă pentru neutralitate, mai mulți socialiști olandezi. Lucrurile se opresc aici
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pe timp de pace, dar nu și în timp de război. Devine deci o chestiune urgentă, aceea de a nu face nimic și de a nu întreprinde nici o inițiativă. Această expectativă este unanim criticată de partizanii unei neutralități active a Internaționalei (elvețieni și italieni), de socialiștii revoluționari (Lenin), și, în sfîrșit, de susținătorii Uniunii sacre (germani, belgieni și francezi). La inițiativa lui Vanderverde, socialiștii țărilor aliate sînt invitați la Londra, în 14 februarie 1915. După ce au declarat că o victorie a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pace, precum și noi revendicări "pentru triumful proletariatului" sînt acum proclamate; contrar conferinței de la Zimmerwald, perspectiva unei rupturi de Internaționala a II-a devine iminentă. Consolidarea și devierea opozițiilor față de război caracterizează conferința de la Kienthal, considerată drept actul de naștere al Internaționalei a III-a. Cu toate acestea, datorită situației create, tezele lui Lenin, partizan al transformării războiului imperialist în război civil rămîn încă minoritare. Zimmerwald și Kienthal 15 reprezintă o etapă importantă în regruparea opozanților în cadrul Uniunii sacre. Aceste conferințe își
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
posibilitatea ca socialismul internațional să facă propuneri în acest sens. Dar, în ultimul moment, guvernele aliate refuză delegaților pașapoartele de plecare; ei împiedică astfel lucrările conferinței, exprimîndu-și voința de a continua războiul pînă la victorie 16. De acum înainte, participarea Internaționalei a II-a la orice formă eficace de activitate diplomatică devine iluzorie. La fel ca și în 1914, ea nu emite nici un protest, evitînd astfel un nou eșec, aproape la fel de grav ca cel suferit în urmă cu trei ani: mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
votului unui delegat din ILP), Internaționala a II-a își arată lipsa de înțelegere privind tendința generală a momentului și incapacitatea, dacă nu de a se insera, cel puțin de a nu se mai ocupa de procesul revoluționar. Formal, înființarea Internaționalei a III-a are loc în martie 1919. Noua organizație devine o forță reală în cursul celui de-al doilea Congres al său, ținut în vara anului 1920, imediat după conferința de la Geneva 22. Formarea Kominternului aduce cu sine un
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]