620 matches
-
în fața sacrei Uniuni. Confruntându-se cu „falimentul” celei de-a II-a Internaționale și cu recrudescența revoluționară care zdruncină Europa în 1918, Lenin creează, în martie 1919, Internaționala Comunistă* (IC), partid internațional format din secțiuni naționale supuse unei discipline stricte. Internaționalismul - sub forma pro-bolșevismului - devine atunci mijlocul prin care numeroși socialiști își marchează refuzul șovinismului de război și motivul adeziunii la comunism - cum s-a întâmplat și în timpul înființării PCF*. Totuși, încă din 1918, Lenin instaurează noțiunea de „patrie socialistă în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mijlocul prin care numeroși socialiști își marchează refuzul șovinismului de război și motivul adeziunii la comunism - cum s-a întâmplat și în timpul înființării PCF*. Totuși, încă din 1918, Lenin instaurează noțiunea de „patrie socialistă în primejdie” și, începând din 1928, „internaționalismul proletar” se mărginește la susținerea necondiționată a URSS*, ale cărei interese sunt asimilate celor ale revoluției mondiale. De altfel, mulți comuniști consideră că au două patrii: țara lor de baștină și URSS. Astfel, Maurice Thorez, șeful PCF, îi spune lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nici o rezervă, este gata să apere URSS ce se află la baza mișcării revoluționare mondiale”. El postulează astfel o identitate de interese între PCUS*, mișcarea comunistă internațională* și soarta revoluției în lume. în 1976, Brejnev* inaugurează „solidaritatea internaționalistă”, distinctă de „internaționalismul socialist” care reglează numai raporturile dintre partidele-state* comuniste; aceasta nu modifică defel concepția fundamentală care a legitimat pentru URSS înăbușirea revoluției maghiare din 1956 sau a Primăverii de la Praga* din 1968 - potrivit doctrinei „suveranității limitate” - și invadarea Afganistanului* în 1979
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
radical. Cu toate că și-au extins câmpul de acțiune la cei săraci și excluși, își mențin tezele escatologice ale unei revoluții* izbăvitoare care ar trece neapărat prin preluarea puterii. Adeziunea lor la mișcarea „alter” vizează în primul rând transformarea acesteia în internaționalism*, ba chiar într-o a V-a Internațională care să poată să-i adune sub calificativul de „muncitori” pe toți „dezmoșteniții sorții”. Neomarxiștii reinterpretează corpusul marxist în lumina lui Michel Foucault, Gilles Deleuze, Rosa Luxemburg, Walter Benjamin sau Pierre-Joseph Proudhon
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1889, ansamblul acestor partide, pe atunci eminamente europene, se grupează în Internaționala Muncitorească Socialistă (IOS) sau Internaționala a II-a, fondată sub egida lui Engels. IOS profesează o ideologie marxistă, o politică revoluționară din ce în ce mai contaminată de democrația reprezentativă și un internaționalism* care încearcă să frâneze puseele naționaliste. Totuși, încă de la congresul său din 1903 și sub imboldul lui Lenin, Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR) cunoaște o primă divizare între bolșevici*, pe de o parte, și menșevici, pe de alta. Conflictul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
clandestină a revoluționarilor de profesie, în timp ce Iulius Martov dorește un partid care să-și recruteze membrii pe o bază mai largă și care să practice acțiunea legală. Primul război mondial și revoluția bolșevică Războiul din 1914 divide IOS, al cărui internaționalism, proclamat cu ocazia congresului său din Basel, în 1912, este străbătut de valuri patriotice, chiar șovine. Contrar predicțiilor lui Marx* - „proletarii nu au patrie” -, sentimentul național o ia înaintea noțiunii de clasă. în plus, Unirea sfântă îi împinge pe liderii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS s-a definit continuu ca locul privilegiat al unei experiențe socialiste, preludiu la inagurarea comunismului. Ea este purtătoarea unui model care, considerat superior capitalismului, din punct de vedere moral și economic, își justifică astfel expansiunea continuă. De unde și teza internaționalismului* proletar, enunțată din 1917, și crearea în 1919 a Internaționalei Comuniste*, ale cărei secții sunt destinate să devină „batalioanele de fier” ale „Marii Revoluții Proletare Mondiale”. Totuși, această viziune mesianică se ciocnește repede de o realitate dezamăgitoare: diversele tentative de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a doua părți a lui Ivan cel Groaznic de Eisenstein. în domeniul literar, primele ținte sunt poeta Ana Ahmatova și scriitorul Mihail Zoșcenko. Lupta împotriva cosmopolitismului precipită distrugerea culturii moștenite din anii 1930. Jdanov declară, în 1948, în fața Congresului Muzicienilor: „Internaționalismul în artă nu se poate naște dintr-o denigrare a artei naționale. Dimpotrivă, el se naște acolo unde arta națională înflorește. Dacă uităm acest adevăr, ne pierdem sursa de energie, ne pierdem propriul chip, devenim niște «cosmopoliți dezrădăcinați»”. Din cauza jdanovșcina
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mișcarea Forțelor Armate Mișcarea de Nealiniere (MNA) Mișcarea de la 22 martie Mișcarea de la 26 iulie Mișcarea Marxistă de la 19 aprilie Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei Mișcarea Revoluționară Tupac Amaru Movimiento al Socialismo Orientul Mijlociu MPLA MRAP Zidul Berlinului N Nagorno-Karabah naționalism/internaționalism naxaliști Nazino neocomunism NEP Nieuwe Communistische Partij van Nederland NKGB NKVD Norilsk Noua Armată a Poporului Novocerkassk Nucleele Revoluționare O Ohrana OMC OMS ONU Opoziția de stânga Opoziția muncitorească opoziții comuniste Opoziția unificată Orchestra Roșie organizație organizația Aba Nidal Organizația
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
El a fost folosit pentru prima dată de conservatorii lui Disraeli în campania pentru alegerile din 1874. După cum a conceput-o Disraeli și au dezvoltat-o ulterior Joseph Chamberlain și Winston Churchill, era opusul a ceea ce conservatorii numeau cosmopolitismul și internaționalismul liberalilor. și-a găsit expresia concretă în programul politic al „federației imperiale”. Cele mai importante puncte ale sale erau: 1) unificarea și integrarea Marii Britanii și a posesiunilor sale într-un imperiu unificat, cu ajutorul taxelor vamale; 2) păstrarea terenului liber pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reprezentând elementele capitaliste în societățile moderne sunt o demonstrație a opoziției comercianților și claselor industriale față de orice politică externă care, ca și imperialismul, poate să conducă la război. După cum spunea profesorul Viner: În general, clasele de mijloc au sprijinit pacifismul, internaționalismul, concilierea internațională și reglementarea disputelor, dezarmarea - în măsura în care ele au avut adepți. De obicei, aristocrații, agricultorii și deseori angajații urbani erau expansioniștii, imperialiștii, șoviniștii. În Parlamentul britanic, purtătorii de cuvânt ai „intereselor financiare, ai claselor de mijloc noi formate în nordul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
naționalismului impuseseră un sistem - oricât de precar și dezbinat - de limitări asupra politicilor internaționale ale națiunilor individuale. Invers, a întărit mult tendința națiunilor individuale de a-și înzestra sistemele de etică naționale particulare cu o validitate universală. Victoria naționalismului asupra internaționalismului Vitalitatea unui sistem moral este supusă unui test crucial atunci când controlul său asupra conștiințelor și acțiunilor oamenilor este provocat de către un alt sistem de moralitate. În acest fel, forța relativă a eticii umilinței și altruismului Predicii de pe Munte și a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
partidelor de apărare teritorială; a treia se referă la partidele agrare, iar ultima la contrastele și raporturile de forțe care caracterizează mișcarea muncitorească. Cei doi autori au decelat un ciclu care pornește de la punerea în cauză a unui tip de internaționalism de către statul națiune și de la identitatea națională la punerea în cauză a acestora de către un nou internaționalism muncitoresc. "The conditions for the development of distinctive working class parties varied markedly from country to country within Europe. The differences emerged well
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de forțe care caracterizează mișcarea muncitorească. Cei doi autori au decelat un ciclu care pornește de la punerea în cauză a unui tip de internaționalism de către statul națiune și de la identitatea națională la punerea în cauză a acestora de către un nou internaționalism muncitoresc. "The conditions for the development of distinctive working class parties varied markedly from country to country within Europe. The differences emerged well before World War 1. The Russian revolution did not generate new cleavages but simply accentuated long established
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
totalitarismului, înțeles ca monopol politic slab, nu au adoptat o atitudine de tip voice mai discretă și mai eficace pe termen lung, în măsura în care această strategie a reluat forma loialității. Cum să explicăm, în cazul României, trecerea spectaculară de la marxismul și internaționalismul anilor '50 la "neopopulismul" anilor '80, ale cărui forme naționale populiste sau sociale populiste subzistă încă în sânul ideologiilor de tranziție ale epocii postcomuniste 56? Putem ușor observa cum producția culturală oficială a ultimelor decenii ale regimului consemnează dispariția cvazitotală
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dirijase partidul în anii '40 și '50 și care avea origini și experiențe sociale în primul rând proletare a fost masiv înlocuită în perioada 1964-1968, de noi efective de activiști și militanți proveniți din zona rurală pentru care marxismul și internaționalismul nu constituiau referințe intelectuale spontane. Administratorii monopolului au produs modificarea liniei ideologice sub presiunea difuză a unei luări de poziție în cadrul partidului care căpătase un aspect național. Deviza valorilor de adeziuni din 1968, mai ales în rândul intelectualilor era, aproape
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
retrograd, cum în urmă cu două-trei decenii era etichetat ca reacționar. Doctrina comunistă opunea naționalismului, ,,concepție și politică reacționară, care susține interesele burgheziei naționale, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni“ <footnote Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei, București, 1958. footnote> , internaționalismul proletar, care ,,îmbină în mod organic dragostea proletariatului pentru patria sa [...] cu sprijinirea luptei oamenilor muncii din alte țări pentru pace, democrație și socialism“ <footnote Dicționarul enciclopedic român, Editura politică, vol. al II-lea, București, 1964. footnote> . În numele acestei poziții
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
el "aparține unei părți a omenirii, care vrând să-și îndeplinească misiunea în lume, el e îndatorat de a-și depune puterile sale pentru împlinirea acestei misiuni". În acest sens renunțarea la conștiința arheului românesc în numele unui pretins cosmopolitism sau internaționalism a dus, bunăoară, la "teribilul, fenomen al mancurtizării din Basarabia stalinistă și brejnevistă" (p. 88). Un popor care nu are conștiința arheității, adică a trecutului, se poate trezi cu un gol etnic, care se poate forma și din cauza discordiilor inter-etnice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-o cu dispreț "cosmopolit", cu aerul de privilegiați ai sorții. Așa au procedat fanarioții în Muntenia și Moldova, rusofonii în Basarabia, ungurii în Transilvania. Bineînțeles că batjocora la adresa românilor a fost întotdeauna mascată de principii frumoase, ca democrația, drepturile omului, internaționalismul etc. care pot înșela și produce bizarul fenomen al mancurtizării". Cele două studii ample ale lui Theodor Codreanu, ce alcătuiesc sumarul volumului Dubla sacrificare a lui Eminescu, angajează o polemică deschisă în actualitate cu aceia cărora ideea națională, ilustrată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai străluciți "păzitori ai ființei neamului". Argumentația eseistului pare de nestăvilit. Intră în ecuație forța regeneratoare a arheului românesc, profetismul eliadesc, "profetul lui Eminescu" într-o formulare sintetică: direcția națională (nu naționalistă!), amenințată mereu ba de hoardele cotropitoare, ba de internaționalismul proletar, ba de europenismul transnațional: "Anemierea conștiinței arheale (singură în stare să ne salveze), regizată remarcabil de supraviețuitorii Kominternului, a împins o parte apreciabilă a elitelor într-o mare derută, la limita hibridului cultural, încât forțe antinaționale au profitat din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apărarea moștenirii culturale autohtone și întru respectarea demnității acesteia. În opoziție cu domnia sa avem, din păcate, destui năimiți, cozi de topor care din interes sau din prostie încearcă să dărâme tocmai coloanele de susținere ale specificului național, sub pretextul unui internaționalism dubios moștenit probabil de la internaționalismul proletar și convertit în falsele idealuri ale unei noi ordini, impuse și nedorite de nimeni, în fond un instrument de dominare a marilor capitaluri în dauna individualității unor popoare care nu pot să se apere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întru respectarea demnității acesteia. În opoziție cu domnia sa avem, din păcate, destui năimiți, cozi de topor care din interes sau din prostie încearcă să dărâme tocmai coloanele de susținere ale specificului național, sub pretextul unui internaționalism dubios moștenit probabil de la internaționalismul proletar și convertit în falsele idealuri ale unei noi ordini, impuse și nedorite de nimeni, în fond un instrument de dominare a marilor capitaluri în dauna individualității unor popoare care nu pot să se apere. Pentru moment, parcurgem ultima lucrare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generație. Să exemplificăm: influența folclorului asupra autorilor șaizeciști basarabeni poate fi "explicată" prin căutarea firescului și prin necesitatea de a corecta traiectoria expresiei artistice orientată spre domenii tot mai străine. Revolta împotriva artei ideologizate, precum și afirmarea culturii naționale pe fundalul internaționalismului sovietic sunt alte coordonate ale literaturii noastre de atunci. Bun cunoscător al literaturii din Basarabia, profesorul Theodor Codreanu privește creația lui Grigore Vieru, pe care îl consideră "cel mai citit poet român din toate timpurile", într-un context istorico-literar complex
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de interculturalitate, o dată ce transmodernismul privește "întreaga sferă a ființei și ființării", nici spirit, nici materie, cu depășirea ambelor forme. Pe de altă parte, noua mișcare spirituală, aflată ne încredințează autorul în plină ascensiune, respinge atât naționalismul îngust/șovin, cât și internaționalismul agresiv ce amenință identitățile naționale și individuale cu pericolul imediat al uniformizării și secătuirii spirituale, în favoarea "transnaționalismului în ethosul transmodernității" (p. 93). În asemenea momente, tonul eseistului trădează amărăciune și o indignare abia reținută, fără ca acest lucru să-i afecteze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât invidie și ură". Poate tocmai de aceea, punctează caustic, la manifestații se striga "Uraaa!" Și nu Iubirea. E bine să reținem și nota 1890 unde găsim: "Mă bucur de orice izbândă românească în lume. Trebuie redescoperit patriotismul după ravagiile internaționalismului proletar." Din motive de europenizare / mondializare, ideea rămâne foarte actuală. Un spațiu generos, nu mai puțin dramatic, se acordă devenirii / maturizării sale sentimentale. Convins că "viața fără iubire e un calvar", ajunge să vadă în iubire "un lung și frământat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]